Acordarea unei gratieri colective prin ordonanta de urgenta reprezinta "o actiune fara precedent in istoria postdecembrista a Romaniei", atrag atentia reprezentantii societatii civile. Elaborarea in secret si promovarea pe agenda Guvernului fara o consultare reala a societatii romanesti a unor acte normative de importanta deosebita, cum sunt gratierea colectiva si modificarile Codurilor penale, sunt inacceptabile, considera sase organizatii non-guvernamentale - ExpertForum (EFOR), Institutul pentru Politici Publice (IPP), Funky Citizens, Centrul Roman de Politici Europene (CRPE), Freedom House-Romania si Grupul pentru Dialog Social (GDS). "Aceste practici arunca Romania inapoi in anii '90 si sunt incompatibile cu standardele unei tari care este membra UE", arata cele 6 ONG-uri.

Reactia celor 6 ONG-uri:

Societatea Civila vs. Ordonantele Iordache

Organizatiile semnatare considera inacceptabil ca acte normative de importanta deosebita cum sunt cele care privesc gratierea colectiva si modificarile codurilor penale sa fie elaborate in secret si promovate pe agenda Guvernului fara o consultare reala a societatii romanesti, fara a oferi posibilitatea societatii civile, reprezentantilor sistemului judiciar si tuturor celor care sunt in mod real interesati, de a-si exprima punctul de vedere. Aceste practici arunca Romania inapoi in anii 90 si sunt incompatibile cu standardele unei tari care este membra UE. De altfel, acordarea unei gratieri colective prin intermediul unei ordonante de urgenta este o actiune fara precedent in istoria postdecembrista a Romaniei. Gratierile colective anterioare s-au facut prin lege, dupa dezbateri parlamentare care ofera posibilitatea puterii si opozitiei de a expune argumente pro si contra acestei masuri, asa cum este firesc intr-o democratie.

Declaratiile facute de Ministrul Justitiei referitoare la impactul acestei ordonante, mai exact ca ea ar afecta intre 2.300 si 2.500 de persoane aflate in penitenciarele romanesti, ne fac sa punem la indoiala scopul declarat al acestei ordonante de a rezolva problema supraaglomerarii. Dimpotriva, in felul in care este formulata, ordonanta pare sa serveasca mai degraba intereselor persoanelor care au primit condamnari pentru fapte grave, cum ar fi faptele de coruptie, infractiunile de abuz in serviciu, infractiunile impotriva infaptuirii justitiei si infractiunile electorale.

Analizand textele publicate pe site-ul MJ dupa sedinta de Guvern, constatam ca de la masura gratierii prevazute de art. 1 al OUG sunt exceptate anumite infractiuni, dar, din pacate, pe aceasta lista nu sunt incluse infractiuni grave la care ne-am referit anterior si a caror lista exemplificativa o gasiti in Anexa prezentului comunicat. Asta inseamna ca persoanele care au primit condamnari de pana la 5 ani pentru aceste infractiuni vor fi gratiate prin efectul legii. Gratierea expressis verbis a pedepselor cu suspendare sau a amenzilor penale (care, deci, nu puteau sa genereze aglomerare in sistemul penitenciar) este un argument in plus care ne fundamenteaza indoiala privind onestitatea demersului ministerial.

Cat priveste gratierea partiala a unei jumatati din pedeapsa pentru anumite categorii de persoane constatam ca in privinta acesteia nu exista nicio limitare cu privire la natura infractiunii si nici nu este introdusa obligatia de a achita prejudiciul in termen de un an de la punerea in libertate [art. 3 alin (3)]. Asadar vor beneficia de gratiere partiala toti cei care au fost condamnati pentru orice fel de infractiuni, cu conditia sa fi implinit 60 de ani, sa sufere de o boala incurabila in faza terminala, sa aiba in intretinere copii cu varsta de pana la 5 ani sau sa fie insarcinate.

In ceea ce priveste ordonanta de modificare a codurilor penale, observam ca punerea in acord a acestora cu deciziile CCR este doar un pretext, deoarece nu toate deciziile CCR se regasesc in modificarile propuse, iar unele dintre ele, cele care sunt periculoase, nu au legatura cu deciziile CCR. De exemplu, conditionarea anchetelor penale la infractiunile de abuz in serviciu de depunerea unei plangeri prealabile face practic imposibila anchetarea abuzului in serviciu impotriva intereselor publice pentru ca, in acest caz, chiar inculpatii ar trebui sa fie cei care solicita parchetului anchetarea propriei conduite infractionale. Introducerea unui prag valoric de 200.000 de lei (aprox. 50.000 euro) va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situeaza sub acest prag.

Scaderea pedepsei de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de ocupa o functie publica (norma in vigoare) la de la 6 luni la 3 ani sau amenda (norma propusa) va atrage scurtarea corespunzatoare a termenelor de prescriptie, avand ca rezultat inchiderea unor dosare ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale. In concluzie, modificarile propuse la infractiunea de abuz in serviciu au ca rezultat golirea acesteia de continut si imposibilitatea efectuarii urmaririi penale atunci cand partea vatamata este statul.

Neglijenta in serviciu este dezincriminata fara a se oferi niciun fel de explicatie cu privire la necesitatea acestei actiuni.

Conflictul de interese este si el golit de continut prin conditionarea existentei infractiunii de natura necuvenita a foloaselor obtinute. De fapt, ceea ce ar trebui sa sanctioneze aceasta infractiune este simpla obtinere de foloase de catre oficialii publici prin folosirea functiei detinute in interes personal sau in interesul persoanelor apropiate. Nu este prima data cand se incearca dezincriminarea de facto a conflictului de interese prin introducerea sintagmei foloase necuvenite, care a fost respinsa deja de catre Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 2/20141. Modificarea legislatiei penale in acest fel ar fi, deci, neconstitutionala.

In privinta modificarilor propuse la Codul de procedura penala, consideram ca limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a clauzei de nepedepsire a denuntatorilor este nerezonabila. Rezultatul va fi disparitia de facto a acestui mod de sesizare a organelor de urmarire penala, fapt care va avea consecinte din perspectiva eficientei anchetelor penale. Daca se doreste introducerea unor limitari cu privire la aplicabilitatea clauzei de nepedepsire ar trebui sa se cerceteze practica altor state in aceasta materie, care a fost analizata de GRECO.

In concluzie, solicitam Ministerului Justitiei sa nu promoveze aceste modificari prin intermediul unei OUG si sa faca publice datele referitoare la populatia din penitenciarele din Romania pentru a cauta impreuna solutii pentru problema supraaglomerarii.

ExpertForum (EFOR)

Institutul pentru Politici Publice (IPP)

Funky Citizens

Centrul Roman de Politici Europene (CRPE)

Freedom House-Romania

Grupul pentru Dialog Social (GDS)