Necdet Celik (44) este unul din simpatizantii declarati ai miscarii lui Fetullah Gulen care traieste in Romania dar resimte din plin represiunea regimului Erdogan chiar daca n-a mai calcat in Turcia de doi ani. A fost concediat de la televiziunea de stat inca din 2014 iar dupa puciul esuat din 15 iulie toata familia, atat din Romania cat mai ales rudele din tara au avut de suferit: concedieri, arestari. In plus, a ajuns un fel de prizonier in Romania, acuzand ca libertatea de miscare a lui si a intregii familii a fost deja drastic limitata. Citeste in articol un text-confesiune semnat de ziaristul turc Necdet Celik trimis redactiei HotNews.ro

Necdet CelikFoto: Arhiva personala

"Dupa puciul esuat din 15 Iulie, pentru a întari sistemul dictatorial al lui Erdogan, nu numai cetatenii din Turcia au fost pusi la zid ci si mii de cetateni turci rezidenti în alte tari. Cuvintele de ura au fost urmate de amenintari si înjosiri în mediul social si s-au încheiat cu discriminari în acordarea serviciilor consulare. Poate pentru prima data sute de cetateni turci care traiesc în strainatate au fost discriminati de propriul stat.

Aceasta discriminare nu este noua pentru mine. Am fost concediat acum 2 ani cu un email de o propozitie din functia de reporter al televiziunii de stat TRT. În email nu a fost prezentat niciun motiv si nici macar nu mi-au multumit pentru activitatea mea.

Pâna la scandalul de coruptie din 2013 eram laudat în toate departamentele TRT-ului.

Dupa ce am fost concediat, am devenit reporter freelance pentru diferite grupuri media din Turcia. Ghinionul m-a urmarit , deoarece ziarele si televiziunile pentru care am muncit au fost confiscat rând pe rând. În ultimile 2 luni am lucrat la o agentie de presa pe care au închis-o prin Hotarârea de Guvern din 22 Iulie 2016.

Chiar daca nu am mai avut nicio legatura cu TRT, am simtit presiunea regimului Erdogan asupra mea. Contul meu de Twitter era controlat cu atentie. Un amic din ambasada mi-a transmis” Urmaresc fiecare mesaj postat.” În urma unui mesaj prin care criticam un judecator, contul meu a fost suspendat provizoriu.

În primavara acestui an, în presa loiala guvernului au aparut stiri în care se afirma ca în vara simpatizantilor lui Gulen le vor fi confiscate pasapoartele. Din acest motiv nu am fost cu familia în Turcia. Copiii mei nu si-au vazut bunicii sau alte rude. Eu nu am putut sa vizitez mormântul mamei mele, decedata anul trecut. Am trecut peste toate si am spus ca la anul vom putea merge, dar în noaptea de 15 Iulie s-a schimbat totul.

  • 15 Iulie: Începutul cosmarului

Pentru început as spune câteva lucruri: nu am fost în Turcia pe data de 15 Iulie, asadar nu am participat la puci, dar nu am participat nici la mitingul din curtea ambasadei, pentru ca nu am participat la nicio demonstratie în viata mea.

Odata cu trecerea zilelor, pentru mine si familia mea era din ce în ce mai clar ca începuse cosmarul. Dupa ce a fost declarata starea de urgenta, pe 22 iulie, am hotarât sa nu o mai trimit pe fiica mea cea mare la universitate în Turcia. În ultimile 2 zile de înscriere am putut s-o înscriu la Universitatea din Bucuresti.

Fiica cea mijlocie urma sa înceapa anul acesta universitatea, dar în urma starii de urgenta s-au sistat înscrierile studentilor din strainatate. În România nu am putut s-o înscriem deoarece a trecut perioada de înscriere la specializarile dorite de ea.

Am încercat sa le explic fetelor ca trecem printr-o perioada dificila si întreaga societate sufera mai mult sau mai putin. În acest rastimp au început sa curga vestile din Turcia. Membrii familiei sotiei mele au devenit victimele acestui cosmar. Sora cea mare .profesoara de matematica de peste 23 de ani si sora cea mica, de profesie medic, au fost concediate. La fel s-a întâmplat si cu sotul sorei celei mici, medic si cadru didactic. De asemenea, fratele sotiei mele, care era comisar de politie, a fost concediat si arestat, lasând în urma sotia si un copil de un an.

Cel mai dureros lucru este acela ca toate aceste informatii ne-au parvenit de la socrul meu. De 50 de zile, sotia mea nu comunica prin niciun canal cu surorile ei, cu fratele ei, pentru ca le este frica, si-au schimbat numerele de telefon, nu folosesc internetul.

Acum sotia mea comunica cu mama ei si in discutiile scurte poate sa întrebe de familie. Ultima veste pe care am primit-o ne-a întristat si pe noi precum si alte sute mii de persoane. Prin hotarârea din 1 Septembrie au fost concediati cumnatii mei, acestia nu se mai pot angaja la stat, nu au primit despagubiri si le-au fost anulate titlurile.

Pe lânga toate aceste vesti, am început sa luam masuri pentru a ne proteja. Pasaportul fiicei mele mai avea un an pâna la expirare. În seara zilei de 25 Iulie am facut o cerere online pe site-ul Consulatului turc din Bucuresti, dar a doua zi, de la consulat ni s-a spus ” nu functioneaza sistemul”. Dupa ce am asteptat 2 ore, am renuntat si am plecat acasa.

Având microbul meseriei am început sa cercetez. Am primit informatia ca si alte persoane au primit acelasi raspuns. Nu au fost reînointe pasapoartele pentru un copil de 13 ani,o pensionara, un doctorand, un om de afaceri. Nu se elibereaza cazier sau extras de certificat de nastere.

Eu am aplicat pentru cetatenia româna anul trecut. Acum pregateam si dosarul pentru sotia mea si mai aveam nevoie de doua acte. Pe 16 August, am fost personal la consulat sa-mi încerc norocul. Functionarul de acolo mi-a transmis ” Documentele vor fi transmise la Ankara la Presedintie. Daca de acolo sunt aprobate le pot da. ”

Vineri dupa amiaza am fost nu am primit niciun raspuns. Luni l-am sunat pe functionar care mi-a transmis ” nu a venit aprobarea”.

De atunci, nici eu, nici sotia, nici fiica mea sau alti cetateni turci nu au primit servicii consulare.

  • A fost anulat pasaportul sotiei unui ziarist

Pasaport anulat

Pasaport anulat

Foto: Hotnews

Guvernul turc a anulat circa 74 de mii de pasapoarte print-o hotarâre de la sfârsitul lunii iulie. Eu personal cred ca ma regasesc printre acesti 74 de mii de oameni, dar nu pot sa demonstrez acest lucru. Ca sa pot sa aflu daca pasaportul este anulat trebuie sa încerc sa plec. Sotia mea, cadru didactic, din cauza acestui risc nu a mai plecat în Germania la o conferinta.

Acum câteva zile acest lucru a fost demonstrat pe aeroportul Ataturk din Istanbul. Sotiei ziaristului Can Dundar i-a fost confiscat pasaportul în timp ce se pregatea sa mearga la Berlin. Can Dundar traieste de o perioada în Europa. Dilek Dundar a semnat un document din care reiesea ca pasaportul a fost anulat pe 4 august, dar nu s-a putut comunica detinatorului.

Cred personal ca dupa 15 Iulie ne-au fost anulate pasapoartele si, din acest motiv, suntem discriminati când dorim sa apelam la serviciile consulare. Pe de alta parte, prin conturile retelelor de socializare si prin presa locala pro-Erdogan sunt înjurat si atacat constant, fiindu-mi încalcate drepturile personale.

În aceasta situatie, singurul lucru care ma linisteste în acest moment este acela ca traiesc într-o tara a Uniunii Europene în care drepturile cetatenilor sunt respectate si în care ma mândresc cu foarte multi prieteni.