V-ati burdusit deja portbagajul cu bunatati si cadouri pentru sarbatori?Atunci e imposibil sa nu ii zariti prin parcarea supermarketurilor: aparitii famelice, murdari, cersind. Singura lor dorinta?“Un happy-meal pentru burtica mea“. Sau “sa-l aduca Mos Craciun inapoi pe bunicul meu”. Copiii strazii va doresc Sarbatori fericite.

Are Mos Craciun “Happy meal“ in sac?

Marius Arghiran, un tinc de 9 ani, care cerseste la metrou, in Piata Sudului, ride complice cand aude de Mos Craciun, cu atitudinea unuia care stie de fapt care este adevarul. Isi doreste de la Mosu’ “ multe masinute din alea frumoase cu telecomanda si un happy meal de la Mc Donald’s pentru burtica mea”, meniul lui favorit, dupa “ciocanelele de pui prajite de mama”.

Marius a devenit o prezenta obisnuita pentru calatorii grabiti si bodyguarzii de la metrou care fie il apostrofeaza, fie ii arunca un ban doar ca sa scape de insistentele lui. E energic si cu ochii mereu atenti la ce se petrece in jur. Se catara pe balustrada de la metrou, isi prinde picioarele in barele reci de metal si sta atarnat cu capul in jos pana cand se sperie de zgomotul unui metrou si cade in genunchi. Merge schiopatind printre oameni si cere bani cu mana intinsa. Se intoarce cu doua monede de 5 bani, o banana si cu niscaiva injuraturi aruncate in spate.

Se preface ca nu le aude. “Cel mai mult am castigat cinci milioane. La Piata Sudului castig cel mai putin. Plec cam de pe la sapte de aici simbata si duminica. Maine nu mai sunt, ca merg la scoala. Poate dupa patru, dupa ce imi fac lectiile. Nu, nu mai vin sigur ca e si tata acasa. Daca vede ca plec de acasa, ma urmareste si ma pedepseste. Ma tine in casa si nu-mi mai da drumul afara. Nu ma bate niciodata. Parintii mei nu stie ca eu cersesc. Daca ar sti...”

Mariana de la supermarket

“Imi dai si mie un ban de Craciun?”, intreaba cu mainile ca la rugaciune pe oricine iese pe usa unui supermarket din zona Unirea. O cheama Mariana, are 12 ani, si se perpeleste de frig intr-o bluzita de tricot lunga pana la genunchi, rarita pe la coate. In picioare poarta ghete negre, descusute pe margini, in care intra zapada alba, ce se preschimba pe loc in apa.

“Nu exista Mos Craciun pentru copiii saraci”, suiera Mariana printre dintii lipsa, dupa care mai rupe o bucata de guma verde dintr-o rola tot atat de verde, din plastic. “Uite, vezi, pe asta am dat zece mii de lei. Am luat-o cu banii de la oameni...”si se opreste brusc la vederea unui brad carat la subtioara de un tata, insotit de doua fetite infofolite.

Copilul sta cu gura cascata in urma lor, cu expresia unui caine alungat de stapan, si isi revine doar cand familia nu se mai vede, dupa care continua: “Daca ar exista, as vrea sa-mi aduca si mie un brad din ala sa-i pun lumini in el”.

“De Craciun e cel mai naspa”

In usa bisericii Zlatari, doi baieti firavi si scunzi, Ionut si Alberto, se cearta de la doua monede. Poarta pe cap caciuli mari de li se vad doar ochii si nu au mai mult de sapte ani fiecare. Unul dintre ei, Ionut, rotofei si vorbaret, spune ca e din Ferentari, are mama, care “lucreaza la gunoaie”, patru frati si tata, “plecat de acasa sa-si faca buletinul, sa plece in Spania. Acu’ nu mai trebuie pasaport, cum era odata.” Povesteste ca omul bucuros pe care are cine-l asculta si se intristeaza adeseori, plecind capul in piept, cand isi aduce aminte de lucruri grave. Ca de exemplu, cind vine vorba de Craciun pentru ca “e cel mai naspa, ca toti are si noi nu avem. Eu trebuie sa cersesc sau sa fur de la piata ca sa am portocale. Daca ar veni Mos Craciun si la mine, as vrea sa-mi aduca un sac de portocale”.

Alberto e mai optimist si spune ca anotimpul lui preferat este iarna, desi el cind s-a nascut “era intuneric. Eclipsa din aia. Nu stiu de ce, oriunde merg ma urmareste soarele, merge asa dupa mine ca prostu’. Cel mai mult l-a iubit pe bunicul lui care a murit la 81 de ani si pe care ar vrea sa-l aduca Mosu’ inapoi, daca se poate. “Bunicul m-a crescut, nu mama. Iti dai seama, 81 de ani? Eu vreau sa-l aduca Mos Craciun inapoi pe bunicu’ si...” Nu apuca sa termina vorba ca incepe sa strige in gura mare, impreuna cu Ionut: “Astazi s-a nascut Hristos / Mesia chip luminos/ Laudati si cantati si va bucurati...“

Trec de brat pe la fiecare trecator si ingina cu prudenta un “daaaa-mi si mieeee!” cu mina intinsa. Colindul are efect, le-a umplut buzunarele cu monede. Dupa un moment de respiro, baietii isi continua urarile.

In Bucuresti, sezonul sarbatorilor de iarna e in toi.