Proiectul unui film despre Ana Pauker, selectat de HBO printre scenariile finaliste intr-un concurs pentru un viitor serial, este promovat printr-un interviu publicat pe site-ul Socialeast.ro, in care "Stalin in fusta" este umanizata, iar anticomunismul "patimas" este considerat un gest de lasitate civica. In acelasi timp, despre Ana Pauker scrie si Vladimir Tismaneanu pe Contributors.ro, intr-un articol dedicat victimelor totalitarismelor veacului XX si in care umanitatea Anei Pauker tine aproape exclusiv de pasiunea cu care a aderat, fara rezerve, la stalinism si "religia politica bolsevica".

Interviul semnat de Victoria Stoiciu pe site-ul Socialeast.ro este intitulat "Anti-comunismul patimas practicat de elitele Romaniei nu este doar un gest de autolegitimare si acumulare de capital cultural, ci si un gest de lasitate civica". Intervievat este Constantin Parvulescu, scriitor, profesor afiliat Universitatii de Vest din Timisoara si care a scris, impreuna cu jurnalista Daniela Ratiu, scenariul pentru proiectul de film despre Ana Pauker.

Cum o prezinta Constantin Parvulescu pe Ana Pauker? Din interviul citat (click pentru textul integral):

• "Scenariul e organizat sub forma flashback. Marginalizata la mijlocul anilor 50, eroina priveste inapoi si reflecteaza asupra menirii unui activist si om politic - indiferent de orientare. De unde am plecat? De ce am facut ce am facut? Stiam ca se va ajunge aici? Mi-am servit idealurile? Am facut bine tarii? Unde am gresit? Pentru ea, socialismul epocii Dej era deja unul fara busola, preocupat de putere. Ana Pauker e un personaj care si-a trait viata pe muchie de cutit. Ganditi-va: evreica intr-o tara profund antisemita, comunista intr-o societate fara proletariat, femeie intr-un partid de barbati; stalinista cu sot trotkist ucis de Stalin, o mama care si-a abandonat copii ca sa serveasca revolutia. A fost impuscata, torturata, a stat ani in puscarie doar ca sa fie tradata si marginalizata de proprii ei tovarasi de partid."
• "Doar ca Pauker era mai pragmatica. Stia ca idealismul nu e suficient sa faci revolutie. Priviti prin ochii ei, eroii lui Closer to the Moon nu erau buni comunisti. Erau elitisti. Ana Pauker reprezinta un caz de auto-transformare revolutionara. Orice urma de aroganta intelectuala e stearsa. Are opinii proprii, dar se supune disciplinei de partid; e educata, dar vorbeste, scrie si se imbraca muncitoreste. Ii detesta pe Dej si pe nationalisti, dar coopereaza cu ei; iar cand e marginalizata, se retrage fara planuri de razbunare."
• "Cel mai mult imi doresc ca, in timpul vizionarii, publicul sa uite ca Pauker e comunista. Sa o vada ca om, traind vremuri tulburi si violente. Sa simta ca s-au intalnit cu un personaj complex si credibil si ca au invatat ceva despre lumea in care traiesc. Filmul este insa si o poveste de dragoste intre Ana si Marcel Pauker - una foarte frumoasa, cred eu, pentru ca e intre doi oameni care vor sa schimbe lumea."

Cum e prezentata aceeasi Ana Pauker de Vladimir Tismaneanu, intr-o actualizare a unui text mai vechi? De pe Contributors.ro (click pentru textul integral):

• "Supranumita "Pasionaria Balcanilor", Ana Pauker (nascuta Hanna Rabinsohn in 1893) a fost o comunista convinsa, o iluminata a religiei politice bolsevice, a militat in Comintern (Internationala a III-a, 1919-1943) cu pasiune, a servit scopurile stalinismului fara rezerve. "Devierea de dreapta", soldata cu eliminarea ei, a lui Vasile Luca si a lui Teohari Georgescu din varful piramidei, a fost de fapt expresia unor diferente de optiuni tactice, iar nu a unui conflict de strategii. Niciodata, sub nici o forma, Ana Pauker nu a exprimat vreo urma de cainta, vreo remuscare pentru uzurparea violenta a puterii, pentru lichidarea opozitiei politice democratice, pentru instituirea unui regim terorist intemeiat pe himerele staliniste, pentru politica de aneantizare a intelectualitatii care refuza inregimentarea. Scopul era sanctificat, atingerea sa justifica absolut orice mijloace".
• "Asemeni unei Dolores Ibarruri, Ana Pauker a trait si a murit ca o revolutionara de tip bolsevic, convinsa ca victoria finala va fi a comunismului, dincolo de reculurile, ramificatiile si zigzagurile istoriei, dincolo de infrangerile temporare, o fiinta din acea specie pentru care credinta absoluta in URSS, in Lenin si Stalin, in partid ca incarnare a sensului Istoriei, a fost adevarata stea polara existentiala. A o idealiza inseamna a ignora marile lectii ale unui secol in care Diavolul si-a facut de cap in Istorie. Este ceea ce-a scris istoricul britanic David Pryce-Jones cand a recenzat in "Times Literary Supplement" cartea lui Robert Levy: o biografie superb documentata a unui personaj detestabil."
• "Ni se spune ca Ana si Marcel Pauker au ramasi fideli credintei lor, in pofida tuturor vicisitudinilor epocii. Este perfect adevarat. Cum fideli au ramas Viacelsav Molotov si Polina Jemciujina, Nicolae si Elena Ceausescu, Iosif si Liuba Chisinevschi, Alexandru si Marta Draghici, Alexandu si Stela Moghioros etc Sau, horribile dictu, Joseph si Magda Goebbels. O stim, a compara secera si ciocanul cu svastica este politically incorrect. Alaturi de un Vasili Grossman, de o Monica Lovinescu, de o Margarete Buber Neumann, de un Ferenc Feher, de un Alain Besancon,de un Timothy Snyder, imi asum aceasta incorectitudine."