Romania este tara sursa pentru traficul de fiinte umane si se afla intotdeauna pe primele locuri in Uniunea Europeana. Principalele victime sunt copii, daca vorbim despre exploatarea in industria sexului, dar vorbim si despre minori exploatati in munca sau cersetorie mai nou in tarile nordice, a declarat pentru HotNews.ro Iana Matei, presedinte al Reaching Out Romania (ROR). Asociatia are ca scop protejarea si reintegrarea victimelor traficului de persoane si impreuna cu Freedom House Romania implementeaza proiectul "Combaterea traficului de minori". Principalele zone de risc in prezent sunt Braila, Galati, Constanta si Calarasi.

In cadrul acestui proiect miercuri s-a desfasurat la Bucuresti prima zi a sesiunii de training "Analize si solutii pentru diminuarea traficului de minori in spatiul U.E." Principalele probleme cu care se confrunta Romania in combaterea acestui fenomen sunt faptul ca nu se implementeaza legislatia si lipsa de comunicare interinstitutionala. "Le punem in carca in special celor de la Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului un numar foarte mare de copii, dar nu le dam si instrumentele necesare sa lucreze cu ele, asta e foarte clar. (...) Apoi nu exista cooperare interinstitutionala si vorbim aici si de agentii guvernamentale si nonguvernamentale", a declarat pentru HotNews.ro Iana Matei.

Potrivit acesteia, "la noi inca exista mentalitatea ca ONG-urile nu trebuie promovate, sprijinite". Un model in acest sens il reprezinta Olanda, unde exista "echipe care sunt formate din organizatia care are grija pe un anumit sector, face asistenta, din politist si alti reprezentanti ai autoritatilor". Spre deosebire, in Romania se incearca centralizarea activitatilor si chiar si "cei mai competenti oameni daca ar fi si ar lucra la aceasta agentie tot n-ar putea sa faca atatea lucruri bine".

"Legislatia este perfecta, cea mai tare legislatie. Dar daca nu o implementezi, degeaba o ai. De exemplu, avem un copil care se afla intr-un centru si care fuge atunci cand se duce la scoala. Protectia copilului are dreptul sa mearga sa ia copilul de unde se afla, impreuna cu politistul. Se duc, Protectia Copilului spune: vreau sa iau copilul inapoi, copilul spune: nu vreau sa vin, politistul ridica din umeri si spune: daca copilul nu vrea, nu pot sa-l iau. Si ce folos ca am legea care spune ca orice copil trebuie sa stea in centru sau intr-o familie, daca nu o si implementez?", a continuat aceasta.

Zonele de risc "se misca" intotdeauna, insa in prezent zonele de risc sunt Braila, Galati, Constanta si Calarasi. "De acolo avem cele mai multe victime. Acolo este si zona sursa pentru persoanele traficate in alte tari", a precizat presedintele Reaching Out Romania (ROR). O solutie pentru combaterea acestui fenomen este confiscarea extinsa a averii, sustine Iana Matei. "In felul acesta ii descurajezi. Acum se duc la puscarie in functie de ce dovezi sunt la dosar, avem pedepse de 9-10-12 ani, dar vreau confiscarea extinsa si se poate face", a declarat aceasta.

"Si situatia economica este un factor, dar eu cred ca nu exista vointa politica. Noi am facut o legislatie foarte stufoasa. Victimele, de exemplu, sunt impartite in raspunderea a trei ministere. Avem Ministerul Muncii si Asistentei Sociale care se ocupa de minore si ar trebui si de cele adulte daca au nevoie de asistenta - sunt centre, Ministerul de Interne prin Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane (ANITP) care face monitorizare si prevenire si Ministerul Justitiei prin serviciile de consiliere de pe langa birourile de probatiune. E usor in felul acesta sa spui: nu e vina noastra, e vina celorlalti sau noi ne-am facut partea, dar nu si-au facut-o ei. Imprastiem responsabilitatea", a continuat presedintele Reaching Out Romania (ROR).

Carmen Sahan, Ministerul Muncii: Spania, Italia si Franta sunt statele de destinatie ale traficului transfrontalier

Carmen Sahan, consilier superior in Directia Generala a Protectiei Copilului din cadrul Ministerului Muncii, a declarat in cadrul seminarului ca principalele state de destinatie in ce priveste traficul transfrontalier sunt Spania, Italia si Franta. "Principalele caracteristici ale copiilor romani depistati in statele UE ca victime ale traficului si ale altor forme de abuz si exploatare sunt refuzul de a ramane in centrele de protectie si de a-si comunica identitatea", a declarat Carmen Sahan.

Aceasta sustine ca, "spre deosebire de alti copii neinsotiti, copiii romani in procent de peste 90% refuza masuri de protectie, fug din centre cand sunt identificati de autoritati, isi ascund identitatea si aceste aspecte au condus autoritatile din statele respective si partenerii romani la concluzia ca acesti copii ar fi victime ale exploatarii si ale traficului de copii atat ale mediului familial, cat si ale unor retele din mediul familial extins, vecini, etc".

"Legislatia noastra este foarte buna, dar avem destule probleme la implementare", a declarat aceasta, adaugand ca riscurile vin din pregatirea personalului si numarul persoanelor care lucreaza in sistemul de protectie la baza. "La nivelul fiecarei comune exista obligatia de a exista cel putin un asistent social. Aceasta persoana cu atributii de asistenta sociala e de multe ori unul singur care are in carca toata problematica din comunitate, dar un singur om nu poate face fata multitudinii de cazuri", sustine Sahan.

"La nivel local se face prevenirea, ori aceasta este suportata din bugetul unitatii administrative. Nu mai exista fonduri pentru sustinerea acestor servicii; ceea ce vine de la bugetul de stat e mai putin o problema, dar toate formele de sprijin care ar trebui sa vina de la municipii, orase, comune reprezinta o problema. Evident ca acest personal nu poate sa identifice toate cazurile cu risc de la nivelul comunei, in plus e foarte greu sa realizezi toata procedura pentru monitorizarea acestor copii si aceasta problema nu se poate rezolva decat economic. Legislatia este perfecta", a continuat aceasta.

Oficialul sustine ca desi ONG-urile au avut un rol de promotor in sistemul de protectie a copilului in Romania, legislatia nu ofera suficienta sustinere din partea autoritatilor pentru dezvoltarea lor, in conditiile in care organizatiile nonguvernamentale "ar trebui sa suplineasca pur si simplu atributiile statului". "Exista 1.200 de centre de plasament de stat pentru copii si pana in 400 de centre de plasament ale ONG-urile, deci sub 30% este ponderea ONG-urilor", a explicat Sahan.

Ineke van Buren, manager de proiect in Olanda: Jumatate dintre femeile care lucreaza in 'vitrine' sunt din Europa de Est, iar jumatate dintre ele sunt din Romania si Bulgaria

Ineke van Buren, manager de proiect in cadrul "Centrului pentru traficul de fiinte umane" din Olanda, a declarat ca sistemul de protectie a victimelor traficului de persoane este strans conectat cu sistemul de asigurari, cu FISC-ul, cu politia, parchetul si toate serviciile medicale si de asistenta sociala. In "Cartierul Rosu" din Amsterdam "se trece de la vitrina la vitrina si le cerem actele pe care sunt obligate sa le aiba, avem si interprete in limba romana si sunt oameni care sunt invatati sa vorbeasca cu acesti lucratori", a sustinut aceasta.

"Am facut un acord sa facem schimb de informatii in cazul in care consideram ca ceva nu este in regula. Si din ce in ce mai mult constatam ca administratia fiscala devine tot mai importanta in lupta impotriva traficului, pentru ca fiind legalizata aceasta activitate, femeile lucreaza pe PFA si atunci autoritatile le supravegheaza pentru a vedea daca isi platesc impozitele. Ei cunosc foarte bine fluxul de activitate si daca le vad ca lucreaza 20 de ore pe zi si nu castiga nimic, atunci devin si ei suspiciosi si ne anunta. De multe ori ne suna de la administratia fiscala si ne spun ca ii ingrijoreaza o anumita fata", a explicat aceasta.

Ineke van Buren a precizat insa ca autoritatile si ONG-urile olandeze se concentreaza "atat de mult pe prostitutia ilegala, incat nu mai avem putere, bani, pentru a ne concentra pe cea legala. Iar estimarile arata ca 70% dintre lucratoare sunt fortate sa lucreze astfel. Jumatate dintre femeile care lucreaza in vitrine sunt din Europa de Est, iar jumatate dintre ele sunt din Romania si Bulgaria, iar atunci cand abordam o anumite grupare aceasta scade ca numar, dar creste alta".

Aceasta a vorbit si despre fenomenul "ￂlover boyￂ", in care tineri joaca rolul de indragostiti pana scot fata pe care vor sa o transforme in victima din mediul ei familial si social si o pun sa munceasca pentru ei. O alta problema o reprezinta victimele de sex masculin ale abuzurilor sexuale - "in special din Romania si Bulgaria". "Sunt tineri despre care se spune ca sunt muncitori in agricultura sau constructii, dar sunt lucratori sexuali din Romania si este o problema subestimata in Olanda", a adaugat van Buren. Aceasta a precizat ca ONG-urile sunt finantate de guvern in Olanda, dar asociatia din care face parte se sustine singura.

"Prostitutia este legala in Olanda si avem 30.000 de lucratori sexuali legali. Bordelurile, vitrinele si cluburile sunt legale, prostitutia de strada este de multe ori legala si ea, dar inca exista oameni care lucreaza ilegal. Asa ca daca vrei sa legalizezi prostitutia, trebuie sa ai un cadru legal extrem de bine pus la punct", a declarat Ineke van Buren.

Prezent la seminar, Petre Bragaru - comisar sef de politie si coordonator al Centrului Regional Bucuresti, a intrebat-o pe Ineke van Buren care este parerea sa cu privire la ideea de legalizare a prostitutiei in Romania.

"Din punctul meu de vedere, Olanda a creat imaginea de 'happy hooker', dar eu in viata mea nu am vazut o prostituata vesela", a inceput aceasta. "Se mai intampla", a intervenit comisarul.

"Am auzit si noi declaratii de genul acesta, nu stiu care ar putea fi raspunsul cel bun, daca trebuie sau nu interzisa prostitutia. Daca insa legalizati prostitutia, totul trebuie facut cu mare grija pentru ca va trebui sa aveti si grija de cei care lucreaza in aceasta institutie si sa faci un bordel in care sa stii cine lucreaza precis. In Olanda femeile care lucreaza in bordel nu sunt obligate sa faca controale medicale, deci exista si riscuri de sanatate publica", a continuat Ineke van Buren.