Dupa Crima si pedeapsa, o alta capodopera dostoievskiana a fost publicata intr-o noua traducere in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom”. Este vorba despre romanul Adolescentul (1875), aparut in excelenta traducere a Liviei Cotorcea, o specialista in literatura rusa si unul dintre cei mai apreciati profesori ai Catedrei de Slavistica ai Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi. Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupa un loc aparte in creatia dostoievskiana, fiind istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, ale carui imaturitate, prospetime si naivitate se reflecta magistral in vocea narativa.
„Este bine stiut ca Dostoievski n-a fost preocupat niciodata sa scrie frumos, in fraze bine lustruite si armonioase, asa cum cerea buna traditie a prozei secolului al XIX-lea. Se va spune ca nici n-a avut cum sa respecte acest canon, dat fiind ca marile lui romane au fost dictate sotiei sale sub imperativul urgentei unui contract sau al altuia cu editorii. Dar sa nu se uite ca scriitorul isi revedea apoi de mai multe ori manuscrisele si ca, in mod constant, n-a intervenit in respiratia discursului sau narativ, lucru ce ni se pare de cea mai mare importanta. Acest discurs poarta amprenta vie a suflului si a gindirii romancierului care se grabeste sa transmita intocmai ritmul viu al nasterii ideilor si al rostirii lor in fata unui ascultator – in prima instanta, sotia care-i consemneaza spusele, in final, cititorul pe care-l are mereu in fata ochilor. Toate scrierile lui Dostoievski ne propun un asemenea discurs frint, fragmentat si sacadat care imprima extraordinara energie a conceperii lor, precum si dorinta expresa a autorului lor de a surprinde «viata vie» din om sau calea trudnica de descifrare si de cucerire de catre om a sensului acestei vieti.
Cu atit mai evident ni se releva aceasta relatie dintre fizionomia aparent dezordonata a frazarii si sensul respectiv intr-un roman al formarii ca Adolescentul. […]
Nu claritatea si curgerea lina, armonioasa a naratiunii este ceea ce urmareste romancierul in Adolescentul, ci realizarea unei orchestratii si a unei arhitecturi tonale care sa dea seama de fragezimea si de prospetimea unei intempestive intrari in lume, pe de o parte, prin fapte si in relatie cu ceilalti, pe de alta parte, printr-un debut scriitoricesc, pindite, toate, de nesiguranta si lipsa de masura a inceputului, dar si asezate sub un semn auroral benefic.” spune Livia Cotorcea, traducatoarea cartii.
Adolescentul spune povestea lui Arkadi Makarovici Dolgoruki, fiul nelegitim al unui mosier depravat. Tinarul oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugraveste cu o maiestrie inegalabila adolescenta ca pe o stare de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de bogatie si exuberanta in care totul este posibil.
F.M. Dostoievski (1821‑1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s‑a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. La o virsta frageda a suferit prima criza de epilepsie, boala care il va urmari pe parcursul intregii vieti. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare, pe care a absolvit‑o cu brio, in ciuda puternicei sale inclinatii pentru literatura. In 1846, dupa o serie de incercari literare lipsite de succes, a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. I‑au urmat la scurt timp microromanele Nopti albe (1848) si Netoska Nezvanova (1849), care i‑au confirmat talentul si i‑au adus recunoasterea literara. Momentul crucial al vietii scriitorului l‑a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa, sentinta i‑a fost comutata de catre tar la deportare si munca silnica. Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci de serviciu militar obligatoriu in cadrul Regimentului Siberian, a revenit la Sankt Petersburg si si‑a reluat activitatea literara. Influentat si imbogatit de experientele din aceasta perioada, a inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861‑1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868‑1869), Demonii (1871‑1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879‑1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu‑se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.
