În data de 20 martie, de la ora 19.30, la teatrul bremer shakespeare company are loc lansarea primei antologii de teatru românesc contemporan în limba germană. Apărută la prestigioasa editură Theater der Zeit din Berlin sub titlul „Machtspiele – Neue Theaterstücke aus Rumänien“ / „Jocuri de putere – Noi piese de teatru din România“, antologia cuprinde cinci piese semnate de: Gianina Cărbunariu (Schrift in Großbuchstaben / Tipografic Majuscul şi Spargel / Asparagus), Catinca Drăgănescu şi Eugen Jebeleanu (dontcrybaby), Roxana Marian (Medea oder Über das eheliche Glück / Mede/ea sau Despre fericirea conjugală) şi Elise Wilk (Zimmer 701 / Camera 701).

Machtspiele Neue Theaterstücke aus RumänienFoto: ICR Viena

Antologia a fost prezentată la Berlin în data de 18 martie, la librăria cu specific teatral „Einar & Bert“ în prezenţa autoarei Gianina Cărbunariu. Totodată, la Viena volumul a fost prezentat în avanpremieră pe 12 aprilie în cadrul evenimentului de încheiere a festivalului de teatru „Die Besten aus dem Osten“ / „Cei mai buni din Est“.

Lansarea volumului în Austria va avea loc la Volkstheater din Viena în data de 5 mai, începând cu ora 19.30. Cu această ocazie va avea loc lectura scenică a piesei Zimmer 701, în prezenţa autoarei Elise Wilk. De asemenea, Irina Wolf şi traducătorul antologiei, Daria Hainz, vor participa la o dezbatere despre teatrul românesc contemporan. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român de la Viena în colaborare cu Societatea Austro-Română (AUSTROM), editura Theater der Zeit şi Volkstheater din Viena.

„Machtspiele – Neue Theaterstücke aus Rumänien“ completează seria „Dialog“ a editurii berlineze. Cartea a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român prin programul Translation and Publication Support Programme (TPS) şi al reţelei europene de traduceri Traduki. În cadrul turneului de promovare, volumul va fi prezentat în acest an la Berlin, Bremen, Viena şi Ingolstadt.

„Prin cele cinci voci aduse în prim-plan, antologia propune spaţiului cultural germanofon întâlnirea cu o generaţie convinsă încă de relevanţa socială a celei mai sociale dintre arte. Nu în sensul consacrat în România dictaturii, când teatrul devenise fanionul «rezistenţei prin cultură» (sintagmă intens contestată în ultimii ani, făcând trimitere la opoziţia neasumată, difuză şi, prin urmare, ambiguă în raport cu puterea profesioniştilor din câmpul culturii), cât în sensul unui angajament real al artistului în viaţa societăţii şi a comunităţilor prea puţin reprezentate în sfera publică. Pentru această generaţie, dramaturgia nu mai e doar o practică artistică, ci cu adevărat un instrument al schimbării.“ (Andreea Dumitru)