Vă amintiți vechea poveste a “campionilor integrați” în energie electrică, idee pe care și acum dl. Videanu o readuce în discuție ca “singura soluție pentru sectorul energiei din România”, în ciuda faptului că n-a dus la nimic bun decât stagnare 4 ani, scandaluri cu partenerii internaționali, incertitudini în piață și blocarea tuturor proiectelor de investiții în energia electrică între 2007-2011, bașca există o sentință judecătorească definitivă împotriva ei și o decizie CSAT din 2011? Să vă dau o veste bună: nu suntem singurii tâmpiți. Mai e și Ungaria, de pildă. O știți, țara aia care i-a pregătit pe europeni ce să facă atunci când un alt stat membru derapează grav de la normele democratice, ne-a ajutat mult anul ăsta pe timp de puci.
Așadar, ca să nu trăim cu impresia greșită că prostia e limitată la România sau la “stânga”, hai să vedem cum stă treaba cu strategia energetică a Ungariei, în discuție / scandaluri de anul trecut și în prezent în curs de “implementare”, să vedeți ce spiciuri mobilizator-patriotice ține Viktorul lor.
Pe scurt, Orban și partidul lui “de dreapta” vor să naționalizeze integral piața de gaz și s-o fuzioneze cu gigantul de stat MVM, care avea până acum un cvasi-monopol în energia electrică – MVM deține practic tot ce contează în energia electrică în Ungaria, producție, distribuție, furnizare. Pentru asta, MVM urmează să cumpere (naționalizeze) activele E.ON, care făcea import, furnizare și distribuție de gaze în Ungaria. În acest timp, guvernul naționalizează fondurile de pensii private în care intrau și acțiuni la MOL (cealaltă mare companie de gaze, Petromul lor) și cumpără în draci acțiuni la MOL de la alții, în principal de la ruși. Înainte de mișcarea asta guvernul avea 25% din MOL; din naționalizarea fondurilor private de pensii și cumpărat acțiuni statul (re)devine acționar majoritar la MOL. Scopul acestui plan genial e, cum altfel, ca grupul MVM-MOL să ajungă “un campion național, de stat, competitiv regional”, adică de fapt un monopol național de stat frumos ambalat în populisme, că e o “extindere” între granițe prin eliminarea concurenților din aceeași piață, nu o extindere în alte țări. Totul, la prețul modic de numai 3 miliarde de euro pentru contribuabilul maghiar; punând pe butuci pilonul II al sistemului de pensii; și lăsându-i pe consumatorii unguri să aleagă din piață între MVM-MOL, MVM-MOL și MVM-MOL, c-așa-i cu monopolurile astea de stat, sunt cam singure pe piață.
Eficiență? Păi dacă tot vorbim de monopoluri de stat și de pretenția guvernelor că sunt în stare să le facă eficiente, propun un experiment: dați-mi un singur exemplu de companie de stat din România de care să fiți mulțumiți. Hidroelectrica? Poșta Română? Aeroportul Otopeni? Romsilva? CFR? Oltchim? Întrebați-i și pe prietenii voștri din țările vecine. Găsiți vreun ungur mulțumit de MVM sau de MAV? Sau vreun ceh de CEZ? Până când nu-mi găsiți măcar un exemplu care să demonstreze că statul poate fi un bun manager în vreuna din țările noastre prost guvernate și corupte, credința în monpolurile de stat e, cum ar zice un bun prieten, “triumful speranței asupra experienței”.
A, și ghici ce – Orban argumentează populist-naționalist că MVM-MOL e singura soluție împotriva monopolului rusesc asupra gazelor, chestie care prinde la public ceva de speriat. Curios lucru, MVM s-a băgat în 2011 în industria gazului și prima mișcare a fost să se declare interesat să facă parteneriat cu Gazprom în South Stream. Harașo!
