Aceasta sintagma atit de cunoscuta si atit de veche fixeaza un specific al politicii romanesti. Lipsa unei minime diferente intre guvernarile care se succed ascunde si o anume resemnare. Acea resemnare (impacare), tipica religiei ortodoxe, amestecata cu mincatoriile de tip fanariot a dat o reteta mortala pentru spiritul civic.
Romanii s-au obisnuit ca semenii lor ajunsi la putere sa nu-i mai recunoasca, sa nu mai tina minte promisiunile facute, sa nu mai lucreze pentru nevoile comunitatii. Rezultatul a fost de fiecare data acelasi. Populatia a sanctionat puterea prin intermediul votului. Excesele de pe parcursul unui mandat s-au decontat prin surpriza enorma de la urne.
Si, ca intr-un blestem, lectia aspra primita de invinsi nu a avut nici un ecou in comportamentul invingatorilor. Ei au manifestat aceleasi slabiciuni ca si predecesorii.
Care au fost principalele acuze la adresa PSD (PDSR-ului)? Intre 1992 si 1996 nu vorbeam tot despre coruptie? N-au tocat populatia si presa aceleasi slabiciuni pe care le-a sanctionat electoratul in alegerile locale de acum? Nu despre coruptie, despre ciocoism, despre aroganta, despre mismasuri in privatizare s-a vorbit si in 1995-1996? Nu pentru acest tip de comportament partidul lui Ion Iliescu
si Adrian Nastase a fost trimis la plimbare?
Tristetea situatiei vine din faptul ca sanctionarea drastica a PDSR-ului nu a desteptat in nici un fel alianta care i-a urmat. CDR-ul n-a demonstrat ca a invatat din greselile adversarilor. Culmea este ca aceleasi erori au fost comise si de gruparea condusa de Ion Iliescu si Adrian Nastase in noul mandat. Ele s-au repetat milimetric. Un fenomen al viciilor repetate obsedant.
Abuz, aroganta, coruptie, control asupra justitiei, subventionare a marilor perdanti din economie. Doar ca, in loc de Nicolae Vacaroiu, am avut un Adrian Nastase. Si alte citeva mici si nesemnificative diferente de nume. In rest, absolut aceleasi practici, aceleasi slabiciuni, acelasi dispret fata de cetatean.
Ca a vrut PSD-ul sa foloseasca aceleasi tehnici nefericite de exercitare a puterii tine de chiar esenta sa. Acest masochism politic a si fost taxat la alegerile locale.
Nenorocirea sta in faptul ca nici n-au preluat bine controlul unor primarii sau al unor consilii judetene, ca oamenii Aliantei PNL-PD au si inceput sa traga cu coada ochiului spre contractele banoase de asfaltare, de concesionare, de aprovizionare.
Ce vor face Theodor Stolojan si Traian Basescu pentru a stavili elanul intereselor personale ale celor propulsati de electorat? Vor izbuti sa invete ceva din lectia dureroasa, traita de doua ori de PSD-isti si o data de propriile partide? Va fi invatat si electoratul ceva din esecul celor trei mandate?
Dupa trei cicluri dominate cam de aceleasi neimpliniri, ar cam fi vremea sa schimbam foaia. Iar noutatea ar trebui sa vina de la electorat. Acesta ar trebui sa inteleaga din precedentele experiente ca democratia nu este un cadou al alesilor sau al destinului, ci un rezultat al unei implicari zilnice a celor condusi.
Ei apara democratia mai mult decit cei pe care i-au votat, ei ii pazesc si pe acestia de abuzuri, de greseli, de fantasme si de aroganta. Altfel, alesii nostri se socot stapinii nostri.
