Creatie comerciala sau geniu?

"Micuta Picasso", mai mult bizara decit artista

de     HotNews.ro
Sâmbătă, 11 septembrie 2004, 0:00


Lucrarile Alexandrei Nechita nu sint apreciate de criticii de arta autentici
Alexandra Nechita, “micuta Picasso”, cum a fost poreclita de mass-media, este un subiect preferat al presei americane si din Romania. Sosirea ei in tara a constituit un adevarat eveniment: a fost invitata la Cotroceni, pentru a primi o decoratie oficiala de la Ion Iliescu, a aparut la jurnalul de stiri al PRO TV si la emisiunea lui Marius Tuca de la Antena 1.

In tot acest zgomot mediatic, despre pinzele ei s-a vorbit foarte putin, ca si cum ar fi fost de la sine inteles ca este o mare artista. Site-ul ei de Internet include prezentari extrem de elogioase, cu un aer publicitar usor de recunoscut, semnate de critici de arta, profesori universitari sau fosti curatori de muzeu.

In cele ce urmeaza, va prezentam citeva opinii independente, una aparuta in cotidianul “New York Times”, iar celelalte doua apartinind unor critici de arta romani.

“Alexandra afirma ca ii place albul pentru ca este “culoarea onestitatii” si ca atare simbolizeaza pacea, care le place copiilor pentru ca “nu vor sa duca razboaie unii impotriva celorlalti”. De asemenea, ea prefera subiectele frumoase. Insa contrariaza atunci cind marturiseste ca nu a vazut niciodata picturile lui - printre altii - Picasso.
Sa fii in viata si sa nu ai habar de primul mare artist modernist nu e intru totul simplu. Si totusi Alexandra reuseste, chiar si cind da la iveala pinze pline de detalii a la Picasso, mai precis planuri modelate in maniera cubista, chipuri asimetrice si miini grotesti care apar in imaginile artistului din anii '30 si '40.

Desigur, asemanarea e doar aparenta, de vreme ce pictorita nu deseneaza grozav, posibil deoarece si-a ascultat profesorii care i-au spus ca ar trebui sa evite sa ia cursuri de specialitate pentru a nu-si contamina stilul.
Din nefericire, aceiasi profesori nu au impiedicat-o sa apara in talkshow-uri, sa lucreze postere pentru evenimente ca Premiile Grammy si sa scoata o carte de ilustratii cu reproduceri din operele ei. Rezultatul este un copil cu instinctul culorilor stralucitoare si multe cunostinte din domeniu pentru virsta ei, dar fara scinteia de originalitate pe care o au cei mai multi copii.

Fiind prezentata pina acum ca un fel de Mozart cu pensula si o micuta Picasso, probabil are nevoie de o pauza. Cei responsabili pentru bunastarea ei ar trebui sa reciteasca povestea lui Andersen despre gisca cu ouale de aur.
Nu putem sti ce ii rezerva viitorul de artista, dar combinatia de lustru tehnic si ceea ce este, dupa toate aparentele, sensibilitatea ei infantila nu e semn bun.” (Vivien Raynor, “Master, Prodigy and a Rebel Drawer”, “New York Times”, 30 noiembrie 1997)

Susara: “Pinzele ei nu au nici o valoare”

Criticul de arta Pavel Susara: “Despre Alexandra Nechita am scris in mai multe rinduri. Ea e o constructie comerciala, doar atit, si a fost exploatata in cel mai pur stil americanesc, pentru piata de arta si mai ales pentru piata de curiozitati. Ea nu este un pictor propriu-zis; a fost supradimensionata in totul, pornind de la dimensiunile pinzei pina la prezenta mediatica.

Din nefericire, dintre mediile culturale, la noi doar cele amatoristice au percutat la prezenta ei; mediul cultural profesionist a avut permanent o reactie de mefienta si de respingere fata de fenomen - nu fata de persoana ei, pentru ca e un copil la locul lui!
Ea a fost transformata intr-un fel de mesager al culturii noastre in strainatate. Tipul asta de mesianism cultural e de un kitsch infiorator prin insasi natura lui. Nu exista cazuri de precocitate in intreaga istorie a artelor plastice universale, asa cum exista in muzica, de exemplu.

Artele plastice implica o munca fizica foarte serioasa, iar educatia efortului, a conceptiei in fata unor materiale trebuie facuta in timp.
La ultima expozitie, avea o anumita exuberanta cromatica, a relatiei cu suprafata pinzei, dar e lipsita totalmente de originalitate, de conceptie, de vigoare, de tot ce inseamna creativitate.
Pinzele ei nu au nici o valoare artistica, ea nu e o artista, ci o prezenta bizara si atita tot, foarte bine promovata pe piata si foarte bine sustinuta politic, din spatiul nostru. A ajuns sa fie primita cu piine si sare la ambasadele noastre, care ii si cumpara lucrari. Ion Iliescu a primit o lucrare cadou de la ea, a avut doua expozitii la Cotroceni...
A fost interesanta ca un copil prematur imbatrinit, serios, cu putere de munca, sobru, care face lucruri ca oamenii mari, si va mai fi, poate, interesanta ca fata care a dat in mintea copiilor, peste vreo 50 de ani.”

Oana Tanase: “O victima a familiei”

Oana Tanase, critic de arta: “Ea e o victima a familiei si a contextului de presa, american, dar si romanesc, acesta din urma fiind construit prin mimetism fata de presa de peste Ocean. Alexandra e o Abramburica, cu sanse de manelista a culturii - iar asta nu e un repros pentru Abramburica cea reala, care e mai autentica.
Distinctia pe care a primit-o la Cotroceni, Crucea Nationala “Serviciu Credincios” in grad de Cavaler, i-a mai fost acordata unui artist, Vasile Gabor, sculptor medalist la Monetaria Statului, asa ca, din punctul asta de vedere, nu cred ca ceilalti artisti ar trebui sa se sperie. A fost un eveniment speculat pentru propaganda si festivisme de tot felul.
In tot acest eveniment mediatic, despre lucrarile ei nu s-a vorbit mai deloc! Cotele lucrarilor ei sint foarte ridicate, cred, pentru ca se pluseaza foarte mult. Lumea e atrasa de mirajul geniului care incepe sa creeze de la virsta frageda. Iar despre acele recenzii elogioase de pe site-ul ei de Internet... Cred ca, pina la urma, se cumpara si curatorii.

E trist, intr-adevar, dar asta se poate intimpla. Exista oameni care fac compromisuri mai mari decit te-ai putea astepta.
Atunci cind se pluseaza, artistul incepe sa se smechereasca, intr-un sens rau. Mi-au spus “micuta Picasso” - aha, ia sa incep eu sa lucrez in felul asta. Daca i s-ar fi spus “micul Brancusi”, probabil ca ar fi epuizat tot vocabularul artistic al lui Brancusi.”

Bogdan Ciubuc
Evenimentul Zilei-11 Septembrie 2004



















3611 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    "Micuta Picasso", mai mult bizara decit artista (Miercuri, 25 martie 2009, 7:58)

    Laura [anonim]

    Desigur,doar o creatie comerciala si politica.!!!Atat si nimic mai mult....
    • 0 (0 voturi)    
      nechita (Sâmbătă, 6 martie 2010, 9:46)

      x [anonim] i-a raspuns lui Laura

      Cronica Plastică:
      O bingotă: Alexandra Nechita de Pavel Şuşară


      Recenta expoziţie pe care Alexandra Nechita a deschis-o la Bucureşti - şi mai apoi la Cluj -, ambalată în nesfîrşite extazieri oficiale şi în suspinuri mediatice pline, cum se spunea, pînă nu demult, ,,de aleasă simţire românească", a readus în discuţie gravele noastre probleme de psihologie şi de comportament. Acest eveniment ne-a dezvăluit, aşadar, încă o dată, acele bizare trăsături de caracter care ar stîrni un haz nebun de la distanţă, dacă de aproape nu ne-ar transforma zîmbetul în rictus şi hohotul în scîncet. într-o ordine întîmplătoare, ele sunt cam acestea: mai întîi, lipsa de discernămînt a factorilor de putere şi amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorinţa tacită, dar nu mai puţin fermă, de a păstra funcţia propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocaţia delirului şi, legată de aceasta, setea de miracol întreţinută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncţii arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers şi degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creaţie a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spaţiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic şi ideologic, muncii de creaţie calificate şi sistematice, clamarea unicităţii, a programului genetic irepetabil şi transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic şi ridicol i se mai adaugă astăzi şi cîteva elemente mult mai grave care au contaminat, asemenea unei boli devastatoare, întregul organism social; în cultură, ca şi în economie ori, mai cuprinzător, ca şi în viaţă, se cultivă insidios visul cîştigului spontan, lenea mentală şi pasivitatea şi s-a creat o stare de aşteptare
  • 0 (0 voturi)    
    nimeni nu e profet in tara lui.... (Marţi, 26 mai 2009, 18:49)

    PeCeResoare [anonim]

    trist articol si la fel de tristi asa-zisii critici de arta... problema neexplicata logic de catre ei ramane: de ce se vand tablourile - acum domnisoarei Picasso? Totul pana la urma e o problema de gust. Singurul critic indreptatit e cumparatorul de arta. restul sun doar Ciubuc-uri (vezi si numele autorului)
    • 0 (0 voturi)    
      Explictia a fost data (Joi, 3 februarie 2011, 15:53)

      Petre Popovici [anonim] i-a raspuns lui PeCeResoare

      In articol se zice si de ce se cumpara, doar trebuie sa citesti. Criticul de arta care a vazut multe la viata lui in materie de arta nu poate sa fie pus pe acelasi nivel cu un cumparator fara cunostinte de arta. Pana la urma da, e un produs, iar daca iti gasesti cumparatorii il poti vinde, asta nu inseamna ca acel produs e si bun. Gasesti prosti sa cumpere orice. Majoritatea celor care ii cumpara tablogurile insa sunt oameni foarte destei dar o fac nu pt ca opera ei are valoare ci pt ca ei sunt investitori pe termen scurt in arta si o fac pt a face profit. Se face asa:
      Faci o gramada de reclama, cumperi un tablou cu 10 milioane de dolari, il revinzi cu 12, il revinzi cu 14 il revinzi cu 15 (la prietenii tai) si evident mediatizezi cat de mult i-a crescut valoarea. Apoi gasesti un fraier care il cumapra la 16 uitandu-se la tv si vazand ca e o chestie la care ii creste valoarea rapid.
  • 0 (0 voturi)    
    creatie comerciala (Duminică, 18 noiembrie 2012, 15:45)

    Sorin [anonim]

    E doar o creatie comerciala,fara talent,imaginatie si viziune.Sprijinita politic a reusit sa "gaseasca fraieri"care sa cotizeze la picturile ei.Chiar suntem idioti sa credem ca cineva a cumparat o pictura cu 400 000 $.....?????.......chiar credeti asta....?????....cand cu sume mai mici cumperi un Picasso original,...E o minciuna gogonata.!!
    [Exista totusi o pictorita care ar putea fi numita "micuta Picasso"care acum este medic si se afla in Franta,puteti vedea la http://www.doniart.ro/newspapers.html ]


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version