Televizorul e bun pentru pierdut frumos sau intens timpul, pentru economisit bani pentru tot felul de lucruri, dar, s-a dovedit, e curat mestesug de tampenie cand vine vorba de alegeri. Incredibilul paradox romanesc este ca la televizor nu se vede mai nimic in anii bisecti...
Intr-o mare de plictiseala, in aceasta campanie electorala s-au intamplat totusi niste lucruri care ar fi putut trezi interesul populatiei. Care i-ar fi putut indemna pe oameni la vot mai abitir decat campanii sterile de indemnuri la urne.
Ultima iliesciana: intr-o buna miercuri, ca prin minune, pensionarii prezenti la o "electorala mica" impreuna cu presedintele s-au trezit cu ceva cadouri. Ziarele au scris: legea a fost incalcata - un candidat nu trebuie sa-si stimuleze alegatorii cu bani. Nu am retinut vreo discutie pe aceasta tema la televizor...
Iliescu este unul dintre cei mai mari oameni de televiziune de la noi. Este incredibil cum poate bagateliza orice gest gresit, prin noi declaratii superflue. Iliescu a inteles primul dupa revolutie ca televizorul relativizeaza tot. Inclusiv legea.
In ultima saptamana a izbucnit un scandal cu serioase ecouri internationale: stenogramele. Sedinte la care au participat membrii guvernului PSD cuprind afirmatii grave, care ar putea cutremura un guvern oricat de solid. In Romania, insa, daca la televizor nu e, nimic nu e.
Si ce daca scandalul a ajuns la Reuters, si ce daca a ajuns la Associated Press?! La noi, daca nu e la televizor, totul s-a rezolvat. Simplu! Am terminat problema. Bagam capul in nisip, bagam capul in televizor si ni se pare ca suntem protejati...
Totul s-a terminat la fel de trist, la televiziunea publica, unde, intr-o regie complicata, candidatii la presedintie au dat, vineri seara, reprezentatii penibile, contra-cronometru. Mai mult. Cei din TVR au iesit in afara regulilor enuntate chiar de ei: limita pana la care erau permise prezentari electorale a fost vineri, ora 24.
La 11 minute dupa miezul noptii, Nastase isi tinea linistit discursul... Cred ca acel candidat care ar fi refuzat sa vorbeasca pentru simplul fapt ca se situeaza in afara legii ar fi castigat brusc cateva mii de voturi. Dar... de unde atata imaginatie?
Oamenii se duc la vot nu cu indemnuri sterile, ci convinsi ca trebuie sa schimbe sau sa conserve o situatie data. Or, asta se putea face cu dezbateri adevarate. Dar dezbaterile adevarate nu se puteau face
