Teorii ale unor savanti

Un al treilea razboi mondial, fie el nuclear, biologic sau chimic, este cea mai probabila teorie a sfarsitului lumii. Un razboi care ar folosi toate armele de distrugere in masa, incepand cu raspandirea unor epidemii precum antraxul, ciuma bubonica, ebola, botulismul, apoi detonarea unor bombe chimice si nucleare ar sfarsi omenirea si restul vietuitoarelor intr-o clipita, spun cercetatorii.

Dupa unii, razboiul deja a inceput, cu atacul aliatilor asupra Irakului. In viziunea lor, Coreea de Nord va ataca Coreea de Sud, iar China va invada Taiwan-ul. Cativa analisti au si reusit sa faca si un scenariu al acestui razboi. Razboiul care va distruge omenirea are, in viziunea lor, un preludiu care include evenimente precum 11 septembrie 2001 si atacuri teroriste.

Primul act implica Orientul Mijlociu, unde Iranul si Pakistanul vor folosi arme nucleare pe care le va produce, evident, Coreea de Nord. In faza a doua, Israelul ar intra in acest razboi impotriva vecinilor arabi. Atunci, Palestina va fi fost un stat in toata puterea cuvantului si ar fi prima tinta. Apoi, Coreea si China vor folosi armele nucleare.

Va urma apoi prabusirea Statelor Unite ale Americii. Si, bineinteles, "nu se stie cum se va sfarsi totul".

VULCANII. Un supervulcan care sa stearga de pe fata pamantului majoritatea vietii. De fapt, daca ar fi sa ne luam dupa specialisti, a trecut cam multa vreme de cand marii vulcani ai lumii ar fi trebuit sa erupa.

Cand s-a mai intamplat? Partea cu "multa vreme" vine de la ideea ca ar exista un model pentru o disparitie periodica a vietii de pe Pamant, explicata mai des prin meteoriti sau asteroizi. Dar daca acest cataclism este de natura geologica, este mai greu de prevazut.

Supervulcanii au drept cauza crapaturile din scoarta terestra prin care trece magma. Ultimul supervulcan a creat Podisul Deccan in India si a scuipat destula magma ca sa acopere suprafata Statelor Unite ale Americii cu o patura de 1 kilometru grosime. Vulcanul care a creat Islanda a creat si Oceanul Atlantic de Nord.

Evenimente precum acesta distrug de la 50% la 90% din toate vietuitoarele pamantului.

METEORITI. Un meteorit se presupune ca a dus acum 65 milioane de ani la disparitia dinozaurilor. Craterul sau mai exista si azi pe coasta Yucatanului. Craterul Chicxulub are un diametru estimat de 200 de kilometri. Impactul care a dus la formarea sa a condus si la formarea unui strat de praf in atmosfera, strat care a blocat lumina Soarelui si care a dus la o scadere drastica a temperaturii.

Asa se presupune ca au disparut dinozaurii si aproape 75% din vietuitoarele de pe pamant. Dar chiar si meteoritul imens care a cazut pe teritoriul Mexicului nu ar fi putut ucide dinozaurii de unul singur, conform spuselor unor oameni de stiinta americani. Ei spun ca, in acelasi timp, pe Pamant au avut loc si eruptii vulcanice puternice, precum cele care au creat Podisul Deccan din India.

Pe de alta parte, o alta echipa de cercetatori americani a descoperit un alt crater in partea marocana a Saharei. L-au categorisit ca un al doilea semn al unei vechi apocalipse. Meteoritul a lovit pamantul acum 380 de milioane de ani si a ucis 40% din speciile marine.

ASTEROID. Astronomii au gasit mai mult de 300 de asteroizi cu orbite care se apropie de cea a Pamantului si jumatate din ei au marimea necesara pentru a cauza o catastrofa globala daca s-ar lovi de Pamant. Dar o astfel de sansa apare o data la 300.000 de ani. Cea mai recenta lovitura s-a intamplat in 1908.

Ceea ce ar fi putut fi un asteroid a explodat in atmosfera deasupra regiunii Tuguska din Siberia si a culcat la pamant padurea pe o raza de 200 de kilometri.

Satelitii militari care supravegheaza activitatile nucleare au detectat cateva zeci de explozii ale asteroizilor in atmosfera terestra in fiecare an. In 1995, NASA si Fortele Aeriene Americane au inceput un proiect numit NEAT (Detectarea Asteroizilor din Apropierea Pamantului) si au pus la punct un observator in Hawaii.

Acolo se detecteaza asteroizii care ar putea fi periculosi pentru Terra, calculandu-le orbita. Astronomii cred ca astfel vor putea avertiza lumea cu decenii sau chiar secole inainte de o posibila coliziune cu un asteroid.

TSUNAMI. Daca vulcanul Cumbre Vieja s-ar prabusi in mare, ar putea crea valuri uriase, chiar de 90 de metri, care ar putea inunda coastele Africii, Portugaliei si Spaniei. Pe de alta parte, si o alunecare de teren submarina de-a lungul coastelor ar provoca valuri uriase. Valurile ar distruge tot in cale si ar patrunde adanc in interiorul continentelor si ar inunda totul.

Acelasi cataclism ar acoperi si Americile in 9 ore. Cum majoritatea populatiei e concentrata pe coasta de est, un astfel de val ar fi sfarsitul. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare ar putea sa avertizeze la timp populatia de pericol, iar oamenii ar putea sa aiba timp sa se refugieze in interiorul continentelor.

"Imaginati-va 8 milioane de oameni incercand sa fuga din New York in acelasi timp, si alte milioane fugind panicati din zonele joase din Long Island si New Jersey. Si ce se va intampla cu marginalizatii societatii, cei fara adapost, bolnavii din spitale, handicapatii mintal, zecile de mii de neajutorati din aziluri?", se intreaba Richard Moran in cartea sa "Ziua de Apoi".

Virusurile cele mai periculoase care ar puitea decima populatia lumii sunt HIV, cele care produc encefalita, variola, ebola si tulpinile de virusuri ale gripei. Bolile mortale produse de bacterii sunt ciuma, holera, meningita, febra recurenta, antraxul, tuberculoza.

Scenariile oamenilor de stiinta incep intotdeauna, ca in filme, cu un singur om care pleaca dintr-o mlastina din Africa, unde s-a infectat, catre Londra sau New York. De la un singur bolnav infectia se raspandeste la zeci, sute, mii de oameni.

Bill Clinton a afirmat intr-un discurs tinut la National AIDS Trust din Londra ca SIDA e o amenintare mai periculoasa pentru pacea si prosperitatea lumii decat terorismul. "E suficient pentru a distruge democratiile tinere.

Probabil va fi suficient pentru a da frau liber violentei in randul tinerilor, care se vor teme ca nu mai au de trait decat un an sau doi si de aceea nu vor putea intelege de ce n-ar trebui sa se amestece in orice conflict aflat la indemana."

"Probabil va fi suficient pentru a da frau liber violentei in randul tinerilor, care se vor teme ca nu mai au de trait decat un an sau doi si nu vor putea intelege de ce n-ar trebui sa se amestece in orice conflict aflat la indemana."

Bill Clinton - fostul presedinte al SUA, despre SIDA

INCALZIREA GLOBALA

Schimbarile climaterice din urmatorii 20 de ani vor reprezenta o amenintare foarte grava impotriva pacii mondiale si ar putea determina pierderea a milioane de vieti, in razboaie si calamitati naturale. Acestea sunt concluziile unui raport al Pentagonului pe care institutia i l-a inmanat presedintelui american George W. Bush.

Rapotul citat de publicatia The Observer atentioneaza ca numeroase orase europene mari ar putea fi acoperite de ape, iar clima Marii Britanii ar deveni similara celei din Siberia pana in 2020. In intreaga lume ar putea izbucni conflicte nucleare, seceta, foamete si revolte.

Documentul sustine ca schimbarile climaterice bruste pot duce planeta in pragul anarhiei, deoarece numeroase state isi dezvolta arsenale nucleare pentru a-si apara resursele de apa, hrana si energie.

In opinia expertilor citati, aceasta amenintare este mult mai grava decat cea terorista. Raportul, supervizat de creierul doctrinei militare americane, a fost o lovitura aplicata administratiei Bush, care refuza sa accepte existenta modificarilor de clima si refuza sa ratifice Protocolul de la Kyoto cu privire la emisia gazelor in atmosfera.

Subiectul schimbarilor climaterice ar trebui sa depaseasca stadiul de discutie stiintifica si sa devina o problema de siguranta nationala a Statelor Unite, sustin doi dintre autorii raportului, Peter Schwartz, consultant CIA, si Doug Randall, de la Global Business Network.

Scenariul unei schimbari iminente si catastrofice de climat este "plauzibil si ar reprezenta o problema foarte grava pentru securitatea interna a SUA", apreciaza cei doi.

HAOS. Randall si Schwartz afirma ca Pamantul poarta deja o populatie mult prea numeroasa. Pana in 2020, lipsa apei si a resurselor energetice va fi greu de prevenit, iar omenirea va fi atrasa intr-un razboi. Cercetatorii au avertizat ca, in urma cu 8.200 de ani, din cauza schimbarilor climei s-a ajuns la distrugerea recoltelor, la foamete, boli si migratia populatiilor.

Acest fenomen se poate repeta si se va ajunge la haos. "Nu stim exact in ce stadiu ne aflam. Procesul ar putea incepe maine si noi sa ne dam seama peste vreo cinci ani. Pentru anumite natiuni, consecintele schimbarilor climei sunt incredibile. Ar putea fi luata in seama renuntarea la folosirea combustibililor fosili", a adaugat Randall.

CRITICI. Administratia Bush a fost criticata de un grup numeros de cercetatori, care au afirmat ca multe studii stiintifice au fost modificate pentru a se potrivi agendei politice a Washingtonului. Sir John Houghton, fost director executiv al Meteorological Office (Anglia), a apreciat ca "daca Pentagonul transmite acest gen de mesaj, atunci intr-adevar este un document important".

Bob Watson, responsabil al Bancii Mondiale, a declarat ca raportul este atat de grav, incat oamenii de stiinta amenintasera, in cursul campaniei electorale, ca il vor transmite candidatului democrat John Kerry. "Avem de-a face cu un presedinte care sustine ca incalzirea globala este o himera.

Este destul de infricosator daca Bush isi va ignora propriul Guvern", a declarat Rob Gueterbock, de la Greenpeace.

EPIDEMIA DE CIUMA

In secolul al XVII-lea, doi ani la rand, 1665 si 1666, au insemnat pentru Londra aproape o apocalipsa. In primavara anului 1665 a izbucnit o epidemie de ciuma bubonica care a ucis mii de oameni si care a umplut gropile comune. In 1666, un incendiu urias a distrus aproape tot centru Londrei. Dar a ucis in acelasi timp si agentul care raspandea bacilul ce cauza infectia: sobolanii si puricii.

Ciuma bubonica a fost numita "moartea neagra". Ciuma a pornit din Est, probabil din China, si s-a raspandit atunci in toata Europa. Comunitati intregi au pierit.

CEL MAI PUTERNIC VULCAN

Acum mai mult de un secol, pe 26 august 1883, vulcanul indonezian Krakatau, care nu era cunoscut pana atunci, a explodat cu o furie devastatoare. Eruptia a fost una dintre cele mai catastrofale din istoria omenirii. Cenusa a fost dusa de vant pana la New York. Explozia s-a auzit la 3.000 de kilometri distanta.

Praful vulcanic s-a ridicat in atmosfera si a afectat radiatiile solare si clima globala timp de mai multi ani. O serie de valuri imense generate de explozie, unele inalte de 40 de metri, a ucis 36.000 de oameni, conform statisticilor de atunci. De fapt nu se stie exact numarul victimelor.

BOMBE SI EXPLOZII ATOMICE

Pe 6 si 9 august 1945, orasele japoneze Hiroshima si Nagasaki au fost distruse de primele doua bombe atomice folosite de americani. Atunci razboiul s-a sfarsit brusc. Atunci a fost demonstrata prima data imensa forta a atomului pentru o lume intreaga. In urmatorii ani, mai multe guverne au organizat programe de inarmare nucleara, chiar daca directia internationala era de eliminare a acestor arme.

Incepand cu 1950, puterea atomului a inceput sa fie folosita si in medicina sau in energetica. Explozia centralei nucleare de la Cernobil din fosta URSS, a afectat peste 5.000.000 de oameni.

ANA-MARIA LUCA

VIZIUNEA POPULARA

"Poporul roman crede ca lumea va avea un sfarsit si acesta va fi doar din vina omului, a pacatelor sale, dar are si speranta mantuirii."

Folcloristul Tudor Pamfile publica, in 1911, o culegere despre "Sfarsitul lumii, dupa credintele poporului roman". Pamfile edita revista Ion Creanga si in ea publica si aceste studii.

RAUTATEA. Iata ce scria Pamfile: "Toate in lume au un sfarsit, pana si lumea! Lumea noastra va pieri, crede poporul, nu din pricina pamantului, a taranii, a lutului, ci din pricina omului, a oamenilor, carora li se zice tot lume, dupa cum a mai pierit o data, cand Dumnezeu a inecat-o prin potop". Si potopul a venit dupa ce Dumnezeu nu a mai putut rabda rautatea care cuprinsese pamantul.

Si iarasi va fi rautate "pricinuita de inmultirea fara masura a oamenilor. Acestia, spre a-si agonisi cele trebuincioase vietii, vor trai vesnic in certuri si lupte". Asa ca sfarsitul lumii va veni atunci cand "vor fi mori la toate vadurile si paraiele, spre a satura puzderia cea multa de oameni.

Cand se va simti nevoia de a se ara pana si haturile, micile sistori de pamant nearate ori brazdele care despart ogoarele gospodarilor". La aceste semne se adauga altele: "Cand oamenii vor fi multi ca ciupercile, gata-gata sa nu-i mai incapa pamantul, atunci, nemaiavand ce sa manance, se vor manca unii pe altii. Cand bogatii nu vor mai avea sat (...

), cand nu se va mai pomeni ce-i aceea dreptate pe lume" si asa mai departe.

"Poporul roman nu se teme asa tare de sfarsitul lumii", ne spune profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti. Poate pentru ca acest "sfarsit" nu inseamna disparitia pamantului nascut din ape la dorinta lui Dumnezeu.

Pamantul, "care acum este negru pentru ca s-a innegrit de la rautatea oamenilor, va deveni alb, curat, fara pacat si durere".

ALTI OAMENI. Dar el nu va fi pustiu, pe el vor fi altfel de oameni. Unii mici, "atat de mici, incat, ca niste stiuleti de popusoi, se vor trudi cate doisprezece sa imblateasca un snop de grau intr-un cuptor si, tot cate doisprezece, vor cauta sa intoarca oul de gaina cu drugii".

"Prin Oltenia, se crede ca lumea cea noua nu va fi ca a noastra de astazi; aceea nu va avea nevoie nici sa manance, nici sa bea si nici nu va fi nici asa de pacatoasa ca cea de astazi.

" "In sfarsit, noteaza Pamfile, dupa ce lumea va pieri, dupa ce Dumnezeu si Diavolul isi vor fi impartit sufletele, se vor ridica amandoi in luna, pe care au facut-o de la inceput dupa chipul si asemanarea pamantului.

" Totusi, acest sfarsit al lumii poate fi evitat daca oamenii vor tine posturile si nu vor parasi credinta in Dumnezeu! Iar daca nu poate fi evitat, poate fi amanat cu o suta de ani, "rugandu-ne lui Dumnezeu si Maicii Domnului. Maica Domnului va ruga pe Fiul Sau sa ne crute, caci are acest drept, deoarece si noi, crestinii, postim in numele ei doua saptamani pe an (Postul Santa-Mariei)".

CUTREMURUL. O "hantaneala" mare ar putea distruge omenirea. De ce tremura pamantul? "Intaia trebuie cautata dedesubt, unde-i temelia; de cate ori aceasta temelie isi va pierde ceva din statornicia sa, de atatea ori pamantul se va cutremura, va tremura sau se va clati, se va hantani."

Cutremur va fi atunci "cand Diavolul, pe coarnele caruia sta pamantul, va obosi stand culcat pe o parte si se va intoarce pe cealalta, pamantul se va clati", sau atunci cand "Iuda Iscariotul sau Iuda pamantului ii roade furcile" sau cand "boul pe care sta sprijinit pamantul (dupa cum cred macedo-romanii) isi misca urechea atunci cand il supara mustele.

"Prin Bucovina se crede ca pamantul se cutremura atunci cand scorpia legata cu lant de stalpul pamantului se scarpina de acest lant". Dar poate fi si o zgripturoaica, legata de furca pamantului, care se supara si o roade. Poate cel mai rau este cand Dumnezeu, satul de atata rautate cata este pe pamant, pune un picior pe o margine si celalalt picior pe cealalta margine si incepe sa se legene.

Atunci lumea se clatina si acesta este de fapt un semn pentru oameni sa revina la calea cea dreapta. Alte ori pamantul devine o fiinta vie, care, "nemaisuportand pacatele oamenilor, se scutura ca si cum ar cauta sa-si lepede o greutate care apasa asupra sa; si atunci, noi simtim cutremurul".

Articol realizat cu sprijinul domnului profesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu", si cu sprijinul Editurii Paideia, care ne-a permis preluarea unor fragmente din lucrarea "Povestea lumii de demult", de Tudor Pamfile, aparuta in 2002.

"Facandu-se legatura intre Dumnezeu si crestini, si anume ca Dumnezeu sa le puna patru straji la patru cornuri ale pamantului, iar crestinii sa tina in schimb patru posturi (...) Dumnezeu se tinu de fagaduinta si a pus patru serafimi cu sabii de foc, inarmati cu arme si imbracati cu haine pe care focul nu le arde si glontul nu le cuprinde"

Tudor Pamfile – "Sfarsitul lumii"

SEMNELE INFRICOSATOARE

"Batalii mari vor aduce sfarsitul lumii!" Ori un imparat si cu oamenii lui va duce o batalie pana ce pe pamant vor ramane decat el si oamenii lui, ori "va sari domn peste domn, imparat peste imparat si vor incepe batalii cumplite (...), ci se vor bate pana va ramane numai unul singur si cu neamul lui, o turma si un pastor cum spun si cartile sfinte."

SECETA SI FOAMETEA

"Seceta si foametea cea cumplita vor veni la sfarsitul lumii!" Si aici credinta ii va salva pe oameni. Secetea si foametea vor fi atat de mari, incat Diavolul va gasi calea sa ia pe drumul sau cat mai multi oameni. Ii va pacali ca le da apa si paine, dar le va da "ud de cal sau de diavol si balega si de atunci ei vor fi insemnati cu numele lui.

Dar Iisus va veni si el si ii va salva de foamete si sete pe cei care au crezut in El".

FOCUL CE VA MISTUI

"Pamantul, cu toate cate vor fi pe dansul, va pieri odata s-odata mistuit de foc!" "Prin Bucovina se crede ca dupa batalii si bolisti mari, dupa ce varcolacii vor manca soarele ca sa se faca intuneric nepatruns peste tot, dupa ce oamenii vor fi mancati de paserile cu clontul de fier (...

) dupa toate acestea va varsa Dumnezeu ploaie cu foc, ca sa topeasca pamantul si sa-l curete cu desavarsire de toate spurcaciunile ce se vor afla pe dansul", noteaza Pamfile in "Sfarsitul lumii".

Carmen Anghel

Revelatia din Insula Patmos

Cuvantul Apocalipsa, de origine greceasca, defineste descoperirea sau revelatia avuta de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Insula Patmos, in jurul anului 95. Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si a fost adresata celor 7 Biserici din Asia Mica.

Daca studiem perioada in care Sfantul Ioan a scris cartea, vom afla ca a fost una deosebita si, in acelasi timp, grea atat pentru oamenii acelor vremuri, cat mai ales pentru crestini, asupra carora s-au dezlantuit nenumarate persecutii. Cartea denunta "imperiile acestei lumi care fac razboi sfintilor" (Apocalipsa 13,7).

Cartea fiind scrisa chiar in valtoarea acelor vremuri, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan recurge la multe simboluri, figuri si cifre a caror interpretare nu este deloc simpla, putand fi interpretata doar in ansamblu. Era de catre contemporani usor citind printre randuri sa-i descopere pe cei ce semanau moarte si intuneric in lume.

Fiind o carte profetica, stilul alegoric si metaforic inunda, aratand lupta Bisericii cu fortele intunericului si triumful ei final prin Hristos, Arhitectul si Mielul. Apocalipsa se arata a fi o recapitulare a istoriei mantuirii si proroceste o serie de rasturnari si innoiri cu caracter istoric si cosmic.

De pilda, lumea creata la inceput va fi inlocuita cu o noua creatie cand va fi "un cer nou si un pamant nou" (Apocalipsa 21,1). Desigur ca in decursul vremurilor teologii au fost preocupati cu interpretarile, mai ales cronologice, ale implinirii acestor profetii, toate acestea neputand fi facute separat de Evanghelii si de toate celelalte carti inspirate ale Noului Testament.

In acest sens, punctul comun referitor la vremurile din urma atat in Evanghelie, cat si in cartile Noului Testament si, implicit, al Apocalipsei este iminenta implinirii lor. Cand se vor intampla toate acestea a fost, este si va ramane o problema de timp al implinirii si care in decursul vremurilor a dat multa bataie de cap teologilor si nu numai lor.

Desigur ca problema sfarsitului veacurilor a fost implicit legata de imparatia de o mie de ani a lui Hristos (Apocalipsa 1. 17-18), iar teologii au legat inceputul acestei imparatii de a doua venire a Fiului Omului, denumita si PARUSIE, din grecescul "parusia", care defineste a doua venire sau prezenta.

Dupa unii, Parusia pare fi o preocupare a ultimelor sute de ani, insa aceasta problema i-a preocupat si pe crestinii primelor veacuri si chiar pe cei din vremea Apostolilor.

Ei insisi preocupati de timpul implinirii Parusiei, L-au intrebat pe Mantuitorul cand vor fi toate acestea, iar Hristos le-a marturisit "iar despre ziua aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Matei 25, 13).

Crestinii din Tesalonic preocupati de Parusia se intrebau ce se va intampla cu cei care au murit inainte de a doua venire si au facut adevarate tulburari in randul lor si in randul bisericii de acolo, motiv pentru care Sfantul Apostol Pavel le-a scris "iar despre ani si despre vremi, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem noi, caci voi insiva stiti bine ca precum un fum noaptea vine, asa vine si

ziua Domnului…" (1 Tesaloniceni 5, 1-2).

SEMNELE PARUSIEI. Sfintii Parinti, interpretand cuvintele Sf. Scripturi referitoare la a doua venire, spun ca semnele Parusiei se vor implini, dar e nesigur sa interpretam ceasul implinirii, de vreme ce nici ingerii lui Dumnezeu nu il cunosc (Matei 24, 36).

Biserica a admis Apocalipsa intre cartile canonului Biblic, dar a respins totusi interpretarea acestuia ca baza pentru calcule cronologice despre sfarsitul lumii si veacul eshatologic.

Despre semnele Apocalipsei amintim: "un semn mare aratat din cer, o femeie invesmantata cu soarele si luna, purtand pe cap cununa cu 12 stele, simbol al Bisericii" (Apocalipsa 12,1); si un alt semn mare si minunat: sapte ingeri cu sapte pedepse ale maniei lui Dumnezeu asupra lumii (Apocalipsa 15, 1) si, in sfarsit, semnul fiarei rosii, Lucifer, cazut din cer, care a tras dupa el a treia parte

din stele (ingeri) (Apocalipsa 12, 3) si semnul fiarei (Apocalipsa 13, 17). Dintre semnele premergatoare mai intalnim: se vorbeste despre razboaie si zvonuri despre razboaie, cand se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie; si va fi foamete, ciuma si cutremure pe alocurea. Dupa aceasta se spune "dar nu este inca sfarsitul" (Matei 24, 6).

Intre marile semne premergatoare Parusiei, deosebit de cele amintite, mentionam pe cele mai importante: 1). Propovaduirea Evangheliei la toate neamurile pamantului (Matei 24, 14), 2). Un alt semn important va fi convertirea la Hristos a poporului lui Israel, a carui convertire va fi "ca o inviere din morti" (Romani 11, 15, 26). 3).

Un alt mare semn va fi caderea multora din credinta, apostazia, "caci Ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii – antihristul" (II Tesaloniceni 2, 3-4).

Dar dupa "catava vreme" (Apocalipsa 20, 3, 7) de razvratire si ridicarea tuturor imparatilor pamantului "la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu" (Apocalipsa 16, 14), antihristul va fi ucis de Hristos cu "suflarea gurii Sale. Si-l va nimici cu stralucirea venirii sale" (II Tesaloniceni 2, 8) sau "cu sabia cuvantului sau" (Apocalipsa 2, 16).

Pe cer, in final, va aparea semnul Fiului Domnului, iar la trambita arhanghelului cosmosul si lumea actuala se vor schimba, innoindu-se cu invierea mortilor si transfigurarea celor vii, care-L vor intampina pe Domnul in vazduh (1 Tesaloniceni 4, 17). Parusia va arata tuturor revenirea fulgeratoare a lui Hristos in slava.

CALCULELE MURITORILOR. Ratacind in interpretari si calcule, unii, dupa ce au facut nemaroase preocupari, au fixat venirea Domnului si, implicit, inceperea imparatiei de o mie de ani la anul 1874, dupa care au mai adaugat alti 40 de ani reiesiti din alte calcule, fixand ca data sigura venirea la anul 1914, cand se fapt a inceput primul razboi mondial. Mai apoi, I.F.

Rutherdorf, facand o noua recalculare a cifrelor scripturistice, a anuntat ca sfarsitul lumii va fi la anul 1925. Cea mai recenta data calculata a fost anul 2000 si mai apoi 2003. Toate aceste date si interpretari s-au dovedit a fi insa gresite si n-au adus nici o schimbare in mersul lucrurilor si al legilor cosmice.

Ori Parusia nu va fi perceptibila in istorie si date, ci dincolo de istorie, ceea ce presupune trecerea intr-un alt EON, cand toti ne vom schimba (1 Corinteni 15, 51). Textele eshatologice au o densitate simbolica in prezenta careia orice simplificare si, mai ales, orice interpretare literara devin imposibile.

Cuvantul neputincios este inlocuit prin imaginile unei dimensiuni care transcende lumea.

Sensul exact nu scapa cu desavarsire, invitandu-ne sa "cinstim in tacere" realitatea despre care s-a scris "cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a simtit, pe acela l-a grait Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El" (1 Corinteni 2, 9).

Consideram o inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei de-a doua veniri a Domnului si accentul multora este pus gresit pe interpretari si date, pentru ca ce importanta are pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt pregatit? Biserica si Sfintii Parinti ne atrag atentia si ne invata ca noi sa fim pregatiti in orice clipa pentru sfarsitul lumii.

De fapt, pe mine nu ma preocupa sfarsitul lumii, ci sfarsitul meu. De sunt pregatit voi impartasi si voi trai fericirea celei de-a doua veniri. Inainte de sfarsitul lumii, va fi desigur sfarsitul meu si fiecare dintre noi trebuie sa credem ca intalnirea noastra cu Domnul se va realiza in ziua sfarsitului fiecaruia, indiferent de ziua PARUSIEI.

"Consideram o inselaciune a diavolului sa traim mereu cu frica celei de-a doua veniri a Domnului si accentul multora este pus gresit pe interpretari si date, pentru ca ce importanta are pentru mine daca sfarsitul vine maine si eu nu sunt pregatit?"

parintele Vasile Ailioaiei de la Biserica Podeanu

IISUS A VORBIT OAMENILOR

Celor sapte Biserici din Asia Mica, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan le-a transmis cate un mesaj din partea Mantuitorului Iisus Hristos.

Efes: "Ingerului Bisericii din Efes, scrie-i: "Iata ce zice Cel ce tine cele sapte stele in mana Lui cea dreapta si Cel care umbla prin mijlocul celor sapte sfesnice de aur: Stiu faptele tale, munca ta si rabdarea ta si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sunt si i-ai gasit mincinosi; si ai rabdare, ai suferit din cauza Numelui Meu si n-ai

obosit. Dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Adu-ti deci aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si fa faptele dintai. Altfel voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti (...)".

Smirna: (…) "Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat) si batjocurile din partea celor ce zic ca ei sunt iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce vei suferi. Iata, Diavolul va arunca in inchisoare pe unii dintre voi, ca sa fiti incercati. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii. (…).

Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte".

Pergam: "Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, nici cand Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satan.

Dar am cateva lucruri impotriva ta: tu ai acolo niste oameni care tin invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa arunce o cursa fiilor lui Israel, ca ei sa manance din lucrurile jertfite idolilor si sa comita desfranare. Pocaieste-te, deci; altfel, voi veni la tine curand si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele.

(…) Celui ce va birui ii voi da din mana ascunsa; si-i voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni, decat acela care-l primeste".

Tiatira: "Iata ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului si ale carui picioare sunt ca bronzul stralucitor: "Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta si faptele tale de pe urma, ca sunt mai multe decat cele dintai.

Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea care-si zice ea insasi prorocita, sa invete si sa duca pe cai gresite pe robii mei, sa comita desfranare si sa manance din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat timp sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de desfranarea ei.

(…) Voi lovi cu moartea pe copiii ei; si toate bisericile vor cunoaste ca Eu sunt cel care cercetez rarunchii si inimile"".

Sardes: "Stiu faptele tale, ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort. Vegheaza si intareste ce ramane, care e pe moarte, caci n-am gasit faptele tale desavarsite in fata Dumnezeului Meu. Adu-ti aminte deci cum ai primit si ai auzit! Pastreaza si pocaieste-te! Daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta (…)".

Filadelfia: "Iata, iti dau din cei ce sunt in sinagoga Satanei, care zic ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale si sa stie ca te-am iubit. (...) Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa".

Laodioceea: "Eu mustru si disciplinez pe toti aceia pe care-i iubesc, deci fii plin de ravna si pocaieste-te. (…) Celui ce va birui ii voi da sa stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si M-am asezat cu Tatal Meu pe scaunul Sau de domnie".

INCEPUT FARA FINAL

Sfarsit de secol, sfarsit de mileniu. Sfarsit de lume? Pana acum, fiecare sfarsit de timp a insemnat un nou inceput. Sunt mii de ani de cand oamenii nu inceteaza sa faca scenarii ale Sfarsitului. O data la o mie de ani, teama sfarsitului de lume isi lasa umbra peste locuitorii Terrei. Cei patru cavaleri, lupta Ingerului cu Fiara, intoarcerea lui Iisus Hristos, Mesia.

Cuvintele Apocalipsei Sfantului Ioan Teologul de aproape doua mii de ani modeleaza imaginatia oamenilor, iar pe unii ii inspira sa faca noi profetii. (Florentina Voicu)

"MIELUL LUI DUMNEZEU"

Mielul este reprezentat in Apocalipa ca fiind animalul de sacrificiu. In Evanghelia lui Ioan, expresia "mielul lui Dumnezeu" il desemneaza pe Iisus.

In Apocalipsa lui Ioan, Mielul – simbolul si numele lui Hristos – are un rol capital: "Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul". Mielul sta pe un tron langa Dumnezeu. (Florentina Voicu)

CUM SA ASTEPTI PARUSIA

Indemnul permanent al Mantuitorului este acela ca sa fim pregatiti "drept aceea privegheati ca nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul Omului" (Matei 25, 13).

Apostolii, la randul lor, i-au indemnat pe cei botezati in Hristos si care prin botez au devenit mostenitori ai bunatatilor viitoare si ai imparatiei: "nu este lucrul vostru ca sa stiti vremurile sau soroacele, pe care Tatal le-a pus intru a Sa stapanire". (Faptele Apostolilor 1, 7)

Costin Anghel

Vestea vine de la Celic Dere

Celic Dere. De aici va porni vestea Sfarsitului, spun oamenii locului. O icoana adusa la manastire in urma cu doua secole masoara fiecare pas al omenirii. Pe drumul catre final, icoana se lumineaza. Cu fiecare razboi, cu fiecare dezastru, chipul Cristului mai capata o raza. Iese din intuneric.

Iar ochii, care candva au fost inchisi, se deschid cate un pic, pana vor privi drept in fata, fara sfiala, Sfarsitul.

Din chiliile somnoroase ies cateva firicele de fum. Nici o urma pe soseaua care duce de la Telita la manastire, semn ca nimeni nu s-a grabit sa ajunga la calugarite. Doar un batran isi taraste pasii pe dealul care duce la bucataria calugaritelor, unde va gasi ceva de mancare pentru pranz.

La Celic Dere e o liniste de te dor urechile. Din cand in cand, cate un caine se mai supara, urmat de vreun cocos razvratit, din curtile chiliilor. Drumul pana la manastirea care se vede in deal pare lung. Nici un pas in zapada. Totul e alb, ca intr-un inceput de lume.

In urma cu 200 de ani icoana era in totalitate intunecata. Acum, cea mai mare parte a chipului s-a luminat

O luam printre chilii, ca sa nu ne impotmolim. Trepte multe pana la manastire si o alee strajuita de cativa brazi pe care i-a impovarat zapada. Niste tufe de stanjenei au uitat sa mai numere anotimpurile si se ridica la picioarele noastre, plesnind de verde, ca in primavara. Nu e nimeni la manastire – un lacat greu pazeste usa mare. In jur, totul tace. Liniste, liniste, liniste.

Pana si cocosii au amutit. Vantul nu mai are putere sa miste roata morii din vale. S-a intepenit timpul, cu noi suspendati pe podul de piatra dinaintea manastirii.

Un glas. Moara a pornit. O umbra a aparut in usa unei chilii. O voce mica, dupa o usa care scartaie. "Manastirea nu e deschisa decat vara. Iarna, slujbele se tin la biserica de jos", zambeste umbra nedumeririi noastre. O fluturare ca de aripi de randunica si calugarita a disparut.

La intoarcere ne intalnim iar cu batranul care pare sa mai aiba cale buna de batut pana la bucatarie.

Jos, in mijlocul satului, hainele negre ale unei calugarite falfaie spre fantana. Bisericuta e deschisa, dar inauntru e pustiu. De sus, din atelierul unde lucreaza iarna calugaritele, se aud zgomote. Cristul din icoana priveste printre gene, in umbra de langa altar.

ICOANA. A aparut maica Maria. E de serviciu la biserica. Linistita, in haina neagra care matura podelele. A adus busteni, a scos cenusa, a aprins focul. Se invarte pe langa altar, pune fiecare lucrusor la locul lui, pentru slujba de dupa-amiaza. Langa o fereastra, intr-un sicriu cat un brat de om, se odihnesc osemintele parintelui arhimandrit Atanasie Lisivencov.

"Icoana care se curata singura" e asezata in dreapta altarului. "Mergeti si va inchinati, e o icoana facatoare de minuni", ma indeamna maica, in timp ce scormoneste jarul din soba.

POVESTEA. Un Iisus palid, cu ochii intredeschisi, inconjurat de o cununa de aur, batuta cu pietre pretioase. Icoana este pictata in "punct persan", potrivit calugaritelor, iar rama din lemn este aurita.

Maicutele spun ca icoanele sunt facatoare de minuni

Manastirea e strajuita de una din rarele mori cu vant din tara

Frumusetea covoarelor tesute la Celic i-a impresionat pe strainii care trec pe acolo

Spun oamenii, dupa cum au apucat din bunici, ca la inceput ochii Cristului din icoana au fost inchisi. La fiecare catastrofa – razboi, inundatii, cutremur – s-au mai deschis cate un pic. O buna parte din chipul de pe icoana e luminat – s-a curatat – restul sta inca in umbra. Povestea "icoanei care se curata" a inceput in prima parte a secolului XIX.

Era in vremea razboiului ruso-turc, aproximativ in anul 1816. Un soldat din armata austro-ungara, ratacit in Dobrogea, a poposit la Celic Dere. Pe atunci, manastirea adapostea calugari. Cu icoana in mana, ostasul s-a indreptat catre preotul care i-a iesit in cale. "...tineti aceasta icoana. Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana.

Sa aveti mare evlavie, ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti cat este de neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curati, si ochii Mantuitorului pe care-i vedeti ca sunt inchisi si se vor deschide. Cand si acest lucru se va intampla, va fi un semn ca se apropie o catastrofa, ca va fi un razboi mare, ca va fi sfarsitul lumii, nu stiu.

Atat va spun, sa pastrati cu sfintenie aceasta icoana." Acum, dupa doua sute de ani, spune inscrisul de pe peretele bisericii, suntem martori ai adeveririi acestor cuvinte – icoana s-a curatat mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.

Marturiile din biserica au fost pastrate in decursul vremii "de vietuitoarele acestui lacas, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii icoanei Mantuitorului".

UMBRA. De-a lungul celor doua secolele, icoana a fost sensibila la toate dezastrele din lume. "Pe cand cu Razboiul de Independenta, icoana a inceput sa se curete repede, repede, asa spuneau mosii nostri. Dupa aia a fost prapad pe capul oamenilor. Cand au fost inundatii mari, icoana iar ne-a dat de veste. Ca si la cutremurul cel mare", spune mos Barbu.

Asa a fost si la Razboiul balcanic. Iar inainte de primul razboi mondial si in perioada interbelica, s-a luminat cea mai mare parte din chip. "Noi venim la manastire, la icoanele facatoare de minuni, de cand erau copiii mici. Acum cel mare a trecut de 20 de ani. Negreala, care e acum pe icoana care se lumineaza doar intr-o parte, se apropia, cand am vazut-o prima data, de frunte, pana sus.

Eu stiu ca icoanele de aici ne-au pazit. De cate ori am timp, trec sa aprind o lumanare si sa las cate ceva pentru manastire" spune Maria Oprea.

MARTORELE. In atelierul calugaritelor, soaptele sunt acoperite de zgomotul razboielor de tesut. Maicile nu sunt tulburate de prezenta noastra. Mainile le alearga in continuare, harnice. Covoarele infloresc parca tocmai din tavan, sub degetele pricepute. "Noi stim de la calugaritele batrane cum era acum 40 de ani, cand au venit ele. Chipul din icoana era aproape tot in intuneric.

S-a luminat bucata cu bucata", spune una din maici. "De cand am venit eu in manastire, de 5 ani, s-a mai luminat o parte din fata, aproape un centimetru", spune maicuta Daniela, cu un zambet larg sub obrajii plini si ochii umbriti de gene lungi.

Pentru maicute zilele trec la fel. Iarna cu lucru din atelier – la tesut, la impletit, la gherghef. Vara – cu munca la camp.

Nu le e teama ca traiesc atat de aproape si pot sa numere, in fiecare zi, o data cu icoana, clipele pana la urmatorul dezastru. Isi poarta impacate zilele, in asteptarea momentului cand Cristul care se lumineaza le va privi cu ochii larg deschisi, la Final.

"Noi venim la manastire, la icoanele facatoare de minuni, de cand erau copiii mici. Acum cel mare a trecut de 20 de ani. Negreala, care e acum pe icoana care se lumineaza doar intr-o parte, se apropia, cand am vazut-o prima data, de frunte, pana sus. Eu stiu ca icoanele de aici ne-au pazit. De cate ori am timp, trec sa aprind o lumanare si sa las cate ceva pentru manastire

Maria Oprea, pelerin

LEGENDA DIN BISERICA

"In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana. Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana unui parinte, zicandu-i: "Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana.

Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti cat este de neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curati si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide. Cand si acest lucru se va implini, va fi un semn ca se apropie o catastrofa; ca va fi un razboi mare, ca va fi sarsitul lumii, nu stiu.

Atat va spun, sa pastrati cu sfintenie aceasta icoana". Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida."

"CELIK DERE" – PARAUL DE OTEL

Manastirea Celic se afla in judetul Tulcea, in comuna Frecatei, langa Niculitel. Numele lacasului vine de la paraul pe a carui vale se afla – "celik dere" – "paraul de otel", in turca. Manastirea a fost fondata in anul 1840 de doi calugari lipoveni.

La inceput a fost adapost pentru monahi, dar in 1845 acestia au fost mutati in apropiere, la Saon, unde si-au ridicat cateva chilii si o bisericuta. De atunci, Celic este o manastire de femei. In prezent, adaposteste 80 de calugarite.

COCOSUL DE PE DEALUL NICULITELULUI

In 1833, trei calugari romani care veneau de la Manastirea Neamt au cumparat de la o musulmanca o bucata de pamant, in apropiere de Niculitel. Pe atunci, Dobrogea se afla sub stapanire otomana, dar autoritatile le-au permis calugarilor sa ridice un un loc de rugaciune. La inceput, "Cocos" a fost doar o constructie din nuiele, lipita cu pamant.

Numele manastirii vine de la un cocos salbatic, al carui glas se auzea noaptea, pe dealul la poalele caruia a fost ridicat lacasul. La "Cocos" traiesc azi aproximativ 20 de calugari.

VREMURILE GRELE DE LA SAON

Manastirea de la balta Saon, de langa Niculitel, a trecut prin vremuri grele. In 1845, calugarii mutati de la Celic au ridicat cu propriile puteri o bisericuta si cateva chilii din chirpici si lemn. La sfarsitul secolului XIX, un incendiu a distrus asazamantul. In 1909, s-a pus temelia unei biserici din piatra.

Nici aceasta n-a avut mai mult noroc, pentru ca, in pe timpul primului razboi mondial, lucrarile de constructie au fost oprite. Mai mult, cutremurul din 1940 a facut cele trei turle abia ridicate sa se prabuseasca. Manastirea este refacuta, totusi, dupa al doilea razboi mondial. In 1959, comunistii desfiinteaza asezamantul.

Din 1990, Saon functioneaza ca manastire de maici si adaposteste 40 de calugarite.

CARMEN PLESA