de Octavian Hoandra

Jupanul ardelean

de Octavian Hoandra     Ziua
Marţi, 15 februarie 2005, 0:00


Aproape toata presa s-a ocupat, cel putin in ultimul an, cu definirea a ceea ce poate si va putea, probabil si in viitor sa insemne "baronul local". Numeroasele exemplificari pe care tot presa le-a facut, ne pun in situatia de a sti cu exactitate cum arata el. Ar fi, in plus, de remarcat absenta acestei "specii" pe teritoriul Transilvaniei.

Presa de investigatii, cel mai atent observator, nu a gasit in Ardeal corespondenti ai vreunui Taracila, Mischie, Sechelariu sau Bebe Ivanovici, ca sa pronuntam doar cateva nume celebre ale genului. Ardealul pare sa fi scapat de aceasta tipologie jalnica, de foste slugi ale mai marilor lui Ceausescu, de tipul d-lui Cozmanca & co.

Jupanul din Ardeal este mult prea tanar ca sa poata face parte din oligarhia formata din nomenklatura Partidului Comunist si cea a Securitatii, care s-a intarit intre anii 1992-1995, dar este suficient de suplu si impetuos in a se folosi de relatia cu acestia.

Poate tocmai de aceea, Ardealul nu a "construit" baroni din licitatii trucate, "tunuri" date cu nesimtire sau din sfidarea pe fata a legii.

Si nici n-au prea avut reprezentanti de marca in guvernele de pana in 2004, care sa fi ajutat la constituirea unor astfel de categorii, cu exceptia ministrilor taranisti Traian Remes si Ioan Muresan, plasati, intamplator sau nu, in fruntea unor ministere "strategice".

Scandalul transferarii a 4 milioane de dolari, proveniti din contrabanda cu alcool, pe un card dincolo de ocean, (tranzactie interzisa de lege la vremea aceea), de catre d-l Viorel Mihaila, in 1999, fapt de care d-l ministru de Finante nu era strain, precum si "manevrele" d-lui Ioan Muresan la Ministerul Agriculturii stau sa se stinga ori, pur si simplu, n-au fost anchetate niciodata.

Mai mult, in jurul acestora nu s-a auzit de vreun grup de interese comparabil cu cele de langa fostii ministri ai PSD, de peste vremi.

Poate doar celebrul caz Tarau de la Oradea, marele mafiot al carburantilor, sustinut din plin de Cozmanca si gasca acestuia din PSD, sa fie exceptia, si chiar este: Tarau si-a cumparat, cu ce i-a mai ramas dupa ce si-a platit "cotizatia" la partid, nu mai putin de doua blocuri de locuinte la Chicago, unde traieste si azi, bine merci, nederanjat de vreo institutie a statului Roman!

Transilvania nu are baroni. In schimb, pentru ardelenii care s-au imbogatit in "zona gri", denumirea potrivita este cea de "Jupan", specifica Evului Mediu, si o sa cititi mai jos de ce.

in lipsa unei sustineri a vreunui ministru puternic, jupanii ardeleni au inceput prin a pune sistematic frane, la nivel local, oricarei investitii straine, fapt care i-a ajutat, mai bine de 10 ani, sa-si imparta tot ce era de interes in propriile orase si imprejurimi.

(Inceputurile in afaceri ale multora se pierd in negura vremii: unii au vandut valuta in Ungaria, altii incarcau-descarcau cauciucuri in Germania sau aduceau tiruri pline cu brelocuri din Suedia, dar despre astea vom vorbi alta data...) Pentru Jupanii ardeleni politica nu a insemnat niciodata mare lucru, doar ca trebuiau sa "cotizeze" la toate formatiunile angrenate in alegeri, din 4 in 4 ani.

Teoria conform careia din cauza ultranationalismului lui Funar investitiile straine in Cluj au fost zero e adevarata doar in mica proportie. Mana in mana cu el, cu mare discretie, cativa oameni inteligenti au profitat de inabilitatea si dorinta lui de inavutire stopand tot ce venea din afara.

Sibiul, de asemenea, si-a concentrat averile in mainile a foarte putini oameni, care au stiut sub toate guvernele sa-si plateasca "tributul" pentru a fi lasati in pace. Oradea, la fel, si-a "ridicat" bogatii pe spinarea traficului de alcool la negru si toate guvernele care s-au perindat din 1992 incoace, au declansat anchete care dintr-o data s-au oprit. Din lipsa de probe, sau "la ordin".

Dar sa revenim. La Cluj, dupa ce d-l Emil Boc a castigat Primaria toata lumea era convinsa ca la usa primarului vor face coada investitorii; unele ziare s-au si grabit sa anunte aceste cozi ca fiind reale, insa singurii investitori (in afara de cunoscutele lanturi de magazine Cora, Billa etc.

) ce se fac remarcati sunt frizeri si floristi italieni de week-end, investind in tinerele sperante ale modeling-ului clujean sau aventurierii economici ai lohn-ului. In contrapartida, grupurile de interese din orasele mari din Ardeal vor continua eforturile de a mentine regulile gri ale economiei de tranzitie, mai ales daca acum unii au ocazia sa participe oficial la actul administrativ.

In orice republica, oricat de "tare" ar fi ea, un Jupan, fie el cat de puternic, exprima, de fapt un grup de Jupani. Daca acestia mai au si o Banca, atunci toate lucrurile merg ca pe roate. Ca primarii pot fi celebritati de genul Klaus Johannis sau Emil Boc, asta conteaza prea putin.

Jocurile Jupanilor trec, deja, peste capetele lor, peste cele ale contribuabilului fomist, al autoritatilor, putandu-se opri doar la Oficiul de Spalare a Banilor. Unde se ingroapa. Estetic, daca doriti, Jupanii ardeleni nu seamana deloc cu Baronii locali. Acesti zei ardeleni bogati ai unei societati resemnate in saracie nu au nimic din trairile de toapa sau de actori de circ.

In zgarcenia si dispretul lor planetar fata de lumea in care traiesc nu-si sarbatoresc ziua de nastere invitand saracii la "pomana" si nu boteaza stadioane cu numele lor; nu au fata plina de aroganta a "toparlanului universal", nu se descalta in avion si nu cer mititei la cokteiluri.

Ei au mai degraba aerul unor dandy postmoderni: fac sport si mananca dupa reteta (semn ca vor sa traiasca mult), au Porsche Cayenne, BMW X5 si se simt foarte bine in Martinica, Seichelles, Biarritz sau la safari in Africa; in tara mai poposesc doar daca mai e "rost" de vreun nou chilipir.

Poate ca, vreodata, cineva va avea rabdare sa afle cum s-au construit aceste imense averi si cum au devenit acesti domni din modesti profesori, economisti sau ingineri, mari Jupani ai Ardealului.

Dar, pana atunci, ei vor continua sa se ascunda sub un quasi-anonimat, sa se fereasca de presa (si, pana acum au reusit perfect), de fotografi, ca si de "curiozitatea" celor care ar trebui sa-i intrebe de sanatate.

Peste un timp, afacerile lor vor deveni "albe", curate, iar ei, ca si Fat-Frumos ce creste intr-o zi, cat altii-ntr-un an si se vor transforma chiar in respectati "stalpi ai societatii".



















52 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri