Ce n-a reusit propaganda lui Iliescu si a lui Nastase, care a prezentat cota unica de impozitare ca pe o ciuma ce va lovi Romania, este pe cale sa faca acum tocmai actuala putere. Prin modul in care se impleticeste in aplicarea cotei unice, Cabinetul Tariceanu este pe cale sa demonizeze o masura care a fost una dintre promisiunile de baza inainte de castigarea alegerilor.

Semne ca s-a mers pe principiul "ne respectam promisiunea, apoi vom vedea ce facem" au aparut inca din timpul dezbaterilor electorale. Chiar si cei convinsi ca introducerea cotei unice poate insemna o revolutie fiscala menita sa incurajeze munca si dezvoltarea mediului de afaceri si-au exprimat rezerve fata de nivelul, considerat prea scazut, de 16 la suta.

Celor care sugerau ca o cota de 18-19 la suta ar fi fost mult mai nimerita, cel putin pentru primul an de aplicare, li s-a replicat ca totul este calculat la virgula. Argumentul tehnic a fost ca, oricum, nivelul colectarii impozitului pe venit era de numai 15,6 la suta, iar o cota de 16 la suta va scoate la suprafata veniturile neimpozitate.

Ca si cum, intr-un entuziasm popular, constiinta civica de contribuabil s-ar fi trezit brusc in romanii care obisnuiesc sa nu-si plateasca taxele, pentru a da buzna la administratiile financiare. In surdina, specialisti din Ministerul Finantelor au atras atentia ca 18 la suta ar fi insemnat practic acoperirea pierderilor produse in primul an de introducerea cotei unice.

Chiar si vicepremierul Adriean Videanu si-a dat cu parerea, la un moment dat, ca ar fi mai prudent sa se introduca impozitarea pe cota unica abia la jumatatea acestui an. Gurile le-au fost insa inchise cu fraza magica: Traian Basescu a promis 16 la suta si asta vrea sa se aplice. Interesul politic a fost deasupra oricarui calcul economic.

Nimeni n-a spus atunci care va fi pretul acestei incapatanari, devenind evident faptul ca promisiunea cotei unice s-a gandit strict electoral, fara a se cunoaste realitatea si toate potentialele "victime colaterale".

Abia acum, dupa ce FMI-ul ne-a aratat cu pixul pe hartie ca socoteala din campanie nu se potriveste cu cea de la guvernare, aceasta incapatanare apare ca o fortare inutila, care nu mai poate fi nici macar considerata electorala.

In momentul in care a descoperit goluri dupa goluri la buget, in loc sa fi marit in nestire o gramada de impozite si taxe (care oricum nu compenseaza pierderile), Cabinetul Tariceanu ar fi trebuit sa masoare de mai multe ori inainte sa taie o data.

Nimeni, intreg la cap, nu s-ar fi napustit la Palatul Victoria pentru a cere socoteala guvernantilor pentru amanarea aplicarii unei masuri ce poate avea efectul unui bumerang. Renuntarea la reducerea CAS-ului, majorarea impozitului pentru microintreprinderi si a celui pe dividende au fost destul de greu inghitite de mediul de afaceri.

Dar in momentul in care te apuci sa maresti impozitul pe dobanzi, pe vanzarile de apartamente, pe castigurile de capital si sa majorezi mai devreme accizele la benzina, bauturi alcoolice si tigari pentru a carpi bugetul statului se creeaza senzatia periculoasa ca introducerea cotei unice nu a fost decat un mod prin care statul iti da cu o mana ca sa-ti ia apoi cu doua.

Macar daca s-ar fi rezolvat astfel lucrurile, tot ar fi fost bine. Dar FMI nu crede in vorbe. Expertii Fondului vor sa fie convinsi ca lucrurile nu o vor lua razna. De aceea, insista pentru majorarea TVA, iar Guvernul nu prea are incotro si va trebui sa accepte. Deja lucrurile se schimba dramatic: scumpirile se vor simti atunci de la paine, lapte, oua pana la orice fel de produse si servicii.

Pentru populatie, efectul imediat al cotei unice - ceva castiguri in plus la leafa - va fi pulverizat de tsunamiul scumpirilor. Ca sa nu mai vorbim de pericolul unei inflatii mai mari la sfarsitul anului care va scutura si mai mult buzunarele romanilor. In fata unei asemenea alternative, ar fi o inconstienta din partea Guvernului sa persiste in greseala numai dintr-o ambitie politica.

Nu numai ca cei care nu erau de acord pana acum cu cota unica vor deveni adversari si mai inversunati ai Puterii, dar multi dintre cei care au vazut in introducerea cotei unice de impozitare o solutie curajoasa de dezvoltare a economiei vor ajunge in postura de a-si da pumni in cap pentru ca au girat, prin votul lor, o astfel de masura.

Si nu este vorba doar de demonetizarea unei masuri bune care, aplicata corect si tinand seama de realitatile economice, poate aduce mari beneficii. Exemplul Slovaciei, deja stat membru al UE, a dovedit ca prin introducerea unei cote unice de impozitare de 19%, bine gestionata, se pot obtine rezultate remarcabile.

Dar miza jocului este mult mai mare decat orice socoteala politica: economia romaneasca. Cunoscand acest lucru nu iti poti permite sa te joci cu chibriturile. E de ajuns o singura scanteie si iti poate lua foc casa pentru a te intoarce la vechea coliba de paie.