Cea mai mare librarie din Constanta, „Eminescu“, s-a transformat intr-un magazin, „Leonardo“. La Cimpina si Tirgu Jiu nu mai exista decit cite o singura librarie. Potrivit specialistilor in marketing, librariile de stat dispar deoarece persoanele care le gestioneaza n-au habar de comertul cu cartea.

Un alt motiv este ca librariile nu pot plati chirii mari, astfel ca isi pierd spatiile, care sint concesionate pe ani de zile unor firme mai cu dare de mina. Cu toate astea, in Galati, unde nu mai exista nici o librarie de stat, au aparut librarii particulare, fiindca totusi comertul cu carte este profitabil, numai sa fie facut de profesionisti.

In orasele mai mici in care librariile au disparut, cine vrea sa cumpere carti recurge la Internet sau asteapta vremuri mai culte.

Inainte de 1990, Centrul National de Librarii functiona ca un angrosist national: cumpara cartile de la edituri si le vindea centrelor judetene, care aveau magazinele de desfacere. El s-a divizat in ’90 in Compania Nationala de Librarii Bucuresti si centrele nationale judetene, pentru ca acestea au decis sa ia cartile direct de la edituri, datorita comisionului practicat, mult mai mic.

Asa au aparut Centrele Nationale din Suceava, Tirgu-Mures, Baia Mare, Bistrita, Dolj, Olt s.a.

„Eminescu“, transformat in „Leonardo“

Aceasta dezintegrare a condus la inchiderea multor librarii, in special din tara. La Constanta, cea mai mare librarie, „Mihai Eminescu“, a devenit azi un magazin, „Leonardo“. In Cimpina si Tirgu-Jiu nu exista decit o singura librarie, iar in orasele din sudul tarii, cum ar fi Alexandria, Slatina sau Slobozia, se vinde foarte putina carte.

O multime de orase importante din Romania au ramas complet fara librarii: Gaesti, Zimnicea, Turnu-Magurele, Cimpulung Muscel, Busteni, Breaza s.a.

„Una dintre cauzele nerentabilitatii este ca oamenii care gestionau spatiile respective nu se pricepeau sa faca, la nivel occidental, comert cu carte, afirma Adrian Dinu, coordonatorul retelei de librarii Humanitas. Nu exista scoli de librari, de redactori, iar din acest punct de vedere piata de carte sufera.

In plus, pe fondul scaderii puterii de cumparare, cartea nu a mai reprezentat o prioritate pentru majoritatea romanilor.“ Laurean Gherman, PR manager la Editura Paralela 45, completeaza: „Se impune dezvoltarea unor strategii de marketing comune editor-librar, ceea ce, de cele mai multe ori, depaseste posibilitatile unor simple puncte de vinzare“.

Chiria si concurenta omoara libraria

Vlad Vinatoru, director de vinzari al Editurii Polirom, spune ca una dintre cauzele disparitiilor unor librarii este inchirierea spatiilor pentru alte domenii de activitate, la preturi mult mai mari: „Tentatiile actionarilor acestor centre sint si acum de a le inchiria pe tarife mari si a le transforma in banci, retele de telefonie mobila etc. Concesionarea spatiilor se face pe ani de zile.

E mai comod sa traiesti din chirii decit sa ai angajati.“

Numaratul cartilor sau epoca de piatra

Editurile nu traiesc, asa cum poate parea, din beletristica, ci din vinzarile de auxiliare didactice: culegeri, carti pentru copii, dictionare. Dar nici beletristica nu iese in pierdere, pentru ca eforturile de branduire a unor colectii de literatura romana si straina moderna incep sa-si arate roadele.

Polirom, Humanitas si Paralela 45 practica sistemul de difuzare a cartii in regim de consignatie. Cartile se expediaza pe avize de insotire a marfii, dupa care se efectueaza inventarul, fizic sau informatizat, de catre centrele de librarii sau chiar de fiecare librarie in parte. Referindu-se la lipsa informatizarii, Vlad Vinatoru afirma: „Pur si simplu librarii numara cartile. E foarte grav.

E o chestie de epoca de piatra si ar fi normal daca ar face-o o data la zece luni, dar nu sa fie nevoie lunar sau la doua luni, asa cum cer editurile. Daca o librarie ar avea marfa de zece miliarde, ar insemna sa se inchida o data la doua luni. Fireste ca nu se inchide nici una, dar toate editurile vor inventar. In Suceava, au informatizat doua librarii din noua.

Sa ai o baza de date online e extrem de necesar si se lucreaza incomparabil mai bine in acest mod“.

Cererea de carte e totusi mai mare decit oferta

Cu toate acestea, cererea de carte se mentine la fel de ridicata. „Piata reactioneaza destul de repede, afirma Vlad Vinatoru, si imediat ce dispare o librarie e imposibil sa nu apara alta.

In Galati, centrul a disparut, spatiile au fost inchiriate in alte scopuri si nu mai exista nici o librarie, dar fostii librari de stat si-au dat seama ca cererea de carte exista si au deschis librarii private care merg bine“.

Lanturile Diverta si Humanitas sint profitabile si ofera un exemplu in acest sens. Adrian Dinu spune: „Cred ca oferta nu reuseste sa acopere cererea pietei, pentru ca cerere de carte exista. Singura solutie ar fi intreprinzatorii particulari, dar marjele de profit de pe piata nu atrag investitii foarte mari.“