Scuturata de scandalul dosarului de colaborator cu Securitatea al fostului presedinte, saracita din pricina taxei de timbru care nu se colecteaza, cu un patrimoniu intr-o situatie fara sorti de clarificare, cu o imagine patata si o activitate sociala postrevolutionara care a tins spre zero, Uniunea Scriitorilor din Romania se afla, dupa 15 ani, in fata unui nou inceput

Situatii juridice fara iesire

Ati acceptat sa candidati la conducerea Uniunii Scriitorilor foarte tarziu, multa vreme dupa scrisoarea care indemna scriitorii sa aleaga un presedinte moral. Ce v-a determinat, in cele din urma, sa faceti acest pas?

Nu m-au lasat nici o clipa. Ma bateau continuu la cap, chiar dupa ce am refuzat de vreo doua ori. Dupa aceea, imi spuneam ca nu mai pot sa accept asa ceva… sa ma las ca o fata mare. Si cred ca momentul cand am luat decizia a fost cel in care am vazut care sunt candidatii.

Ati castigat fara probleme. Ce ati gasit dupa investire?

In primul rand, un patrimoniu confuz, cauzat de schimbarile regimului de proprietate de dupa ’89, la care se adauga si confuziile legislative. Uniunea a avut drept de folosinta asupra unor proprietati, dar imobilele nu erau nici macar concesionate. La unele dintre ele nici nu se stie cine este proprietarul, deci nu pot intra sub incidenta Legii 10.

Din lipsurile legilor proprietatii se naste alta situatie fara iesire: daca nu exista proprietate funciara, un imobil nu poate deveni proprietate dupa ce a fost vorba doar despre teren dat in folosinta.

“Casa de la mare”, vila Vernescu - principalele surse de venit ale Uniunii…?

Casa de la mare, care i-a fost data in proprietate lui Zaharia Stancu si care-i poarta numele, exista. Ba chiar i-a fost construit un corp-anexa, mai mare. In total,sunt vreo 50 de camere. Probleme mai sunt cu vila Vernescu, aflata inca in litigiu cu Ministerul Culturii.

Casa a fost data in proprietatea USR in 1990, apoi a fost trecuta fara baza legala la Ministerul Culturii, dupa care -tot fara baza legala - a fost concesionata pentru 49 de ani Uniunii.

O sa va fie mai usor sa negociati aceste probleme cu autoritatile, dat fiind faptul ca ati fost, o vreme, reprezentant al mecanismelor puterii?

E o sabie cu doua taisuri… Evident ca, prin relatiile pe care le am, imi va fi mai usor sa ridic aceste probleme personal, de la individ la individ. Ii cunosc pe multi dintre cei care fac astazi politica si administratia, dar la fel de bine pot sa ma trezesc ca o discutie trebuie purtata cu un fost adversar politic. Oricum, cred ca sunt un om care poate sa discute cu oricine.

Tinerii vor face diferenta majora

Care sunt prioritatile dv. acum, cand aveti si un Consiliu format si puteti incepe lucrul?

Sunt multe de facut, dar, in primul rand, trebuie sa ne construim o imagine noua. Uniunea Scriitorilor este o asociatie profesionala si, evident, acesta este rolul ei major. Dar este timpul sa capete si o dimensiune sindicala, e cazul sa isi asume aceste responsabilitati. In plus, trebuie ca Uniunea sa se implice tot mai activ in societatea civila.

Nu prin activitate politica, dar sa fie prezenta in discutiile despre problemele sociale, integrare… sa ofere puncte de vedere asupra acestor probleme.

Nu ar fi nevoie ca, inainte sa se implice social, sa se curete de figurile care au distrus imaginea USR pana acum? Cu cine iesiti in fata?

Fiecare membru al Uniunii este o personalitate si nu i se poate impune nimanui sa taca sau sa spuna doar anumite lucruri. Insa putem decide cine are dreptul sa vorbeasca in numele institutiei, sa ne consultam asupra pozitiei pe care o adoptam, sa crestem prin interventii vizibilitatea Uniunii, intr-o maniera coerenta, adaptata la contextul democratic si de integrare in care traim cu totii.

Punem baza si pe tinerii care au ceva de spus si pot schimba ceva din imaginea de institutie batranicioasa pe care o are USR.

Inchideti era marginalizarii tinerilor scriitori?

Este greu de spus ce s-a intamplat pana acum. Dar, daca facem doua liste, cu varstnici si tineri, veti vedea ca nu suntem o institutie chiar atat de batrana precum se crede. Eu mi-am ales doi secretari tineri foarte valorosi. Nici presedintele care m-a precedat nu era un scriitor batran… eu sunt mai batran decat el… (zambeste).

In general, au existat mereu tineri in toate structurile de conducere… Acum incercam sa aducem la normal si relatiile cu ASPRO - Asociatia Scriitorilor Profesionisti -, care a strans multi tineri dupa 1989. Unii dintre ei sunt si membri ai USR, dar fara activitate, si e pacat de Dumnezeu sa avem asemenea oameni si ei sa nu fie activi.

Dar nu aveti bani sa-i promovati. Revenim la dificultatile financiare ale USR, deja notorii…

Uniunea a colectat taxa de timbru undeva intre 200 si 600 de milioane de lei pe an, fata de miliarde, poate zeci de miliarde, cat ar fi trebuit. Dar, pana una-alta, si Ionut Popescu se plange ca nu isi colecteaza taxele la buget. Noi vom incerca sa sensibilizam Fiscul, care ar putea deveni un instrument foarte util.

Mai ales ca este deseori vorba si de penalizarile de intarziere, care ar insemna si pentru ei venituri importante. Dar, chiar mai mult decat atat, trebuie deschis drumul catre parteneriatele public-privat, ceea ce ne readuce la problema initiala - o noua fata pentru Uniune, o fata credibila, implicata social.

Noi nu putem oferi nimic la schimb unui particular dispus sa finanteze literatura decat o imagine, sa ii oferim posibilitatea de a face o investitie de natura morala.

In acest context “capitalist”, care sunt sansele de europenizare a literaturii romane? Putem deveni exportatori de literatura?

Literatura romana a fost tot timpul in Europa, dar a fost lovita profund de lipsa de circulatie din timpul deceniilor de comunism. Am fost mereu participanti in acelasi val cu Vestul, ca orientare. De inspiratie franceza, germana, anglo-saxona sau americana, in acelasi timp cu celelalte tari, ba chiar, in unele cazuri, am anticipat tendintele - cum a fost avangarda.

In ceea ce priveste aspectul comercial, vandabilitatea, acest lucru depaseste cu mult atributiile si putintele Uniunii, chiar daca avem traducatori extraordinari, unii nativi din limbile in care ne intereseaza sa se traduca. Nu ajunge sa fie cartea buna si bine tradusa, trebuie sa se si auda de ea, sa primeasca aprobarea criticilor.

Singurul fel in care vad, pe moment, exportul de literatura ramane organizarea de comandouri de tineri care sa mearga la targurile internationale si, la nivel personal, sa convinga oamenii ca merita sa petreaca o clipa cu o anumita carte.

Afara, aceste lucruri se petrec altfel: se asaza pe terasa la Café de la Paix un om de la Gallimard, un autor, doi critici, stau, beau, mananca si se naste o carte. Noi am crezut ca “Buna Vestire” a lui Breban o sa aiba succes doar pentru ca a avut o traducere excelenta si o critica favorabila in “Lire”. S-a dovedit ca nu e asa.

Dar aceste lucruri s-au intamplat si cu alte literaturi care au dat lovitura, cum a fost cea sud-americana, care a ramas marginala timp de zeci de ani. Apoi, dupa Nobelul lui Marquez, a venit avalansa. Asta ne trebuie si noua: o bresa care sa fie exploatata si transformata in spartura.

In incheiere, o mica nelamurire: sunteti si un profesor foarte iubit de studenti, lucrati la o Istorie a Literaturii Romane care necesita un volum enorm de munca, sunteti si director la “Romania Literara”, acum presedinte la Uniunea Scriitorilor. Aveti tot timpul din lume sau cum reusiti?

Am timp, si-mi mai si ramane cat sa ma uit la un meci de fotbal, de snooker sau de tenis. Deseara chiar o sa ma uit la meciurile din Cupa Confederatiei - nu ma uit la meciurile trucate din Divizia noastra nationala. Am timp chiar si sa joc o partida de snooker din cand in cand. E un joc de care m-am indragostit de cand am luat prima oara tacul in mana. Acum, biliardul mi se pare primitiv.

Nu sunt un jucator bun, dar dupa o ora, o ora si un sfert, cat dureaza o partida, sunt fericit ca am introdus toate bilele in gauri.