Daca ati uitat cumva retragerea lui Stolojan din cursa prezidentiala si cum a umplut Basescu urnele de vot cu lacrimile sale, e timpul sa va reamintiti. Nu de alta, dar fostul presedinte al liberalilor tocmai a anuntat ca se simte pregatit si ca este "de datoria lui" sa raspunda la o eventuala "chemare" a filialelor PNL care vor o schimbare.

Declaratia sa vine la o zi dupa stirea ca, potrivit unui sondaj CURS, 57% dintre romani l-ar vrea premier si la doua zile de la "ne-demisia" lui Tariceanu.

Si nu aceste "coincidente" sunt motivele pentru a ne simti intrigati, caci va fi avand si Stolojan sefii lui, care ii spun cand si cum trebuie sa iasa in fata. La politicienii nostri, uimitoare este, ca de obicei, lipsa de rusine. In ceea ce-l priveste, cel poreclit Frankenstein nu a lamurit niciodata episodul retragerii din octombrie 2004.

Din doua, una: fie decizia a facut parte dintr-o strategie menita sa readuca Aliantei prospetime electorala pentru a castiga Cotroceniul, fie omul era intr-adevar bolnav, avea o afectiune de natura anxioasa, era stresat si surmenat, iar odihna i-a prins bine. In ambele cazuri, sa-mi fie cu iertare, el n-are dreptul sa reintre in politica executiva, nici la Guvern, nici la partid.

Pentru ca fie a fost complice la o manipulare nationala, fie nu mai rezista la presiuni psihice. Fie ne-a mintit cu buna stiinta, fie nu ne mai poate conduce si reprezenta cu suficienta darzenie. Imi pare rau.

Au trecut 9 luni de cand, in direct si la o ora de maxima audienta, Stolojan isi anunta, invins, iesirea din scena. In culisele Cotroceniului, ca sfatuitor, ii sta bine. Inapoi in prim-plan, insa, el nu mai are ce cauta decat, eventual, pentru o seara, ca sa ne arate piticul pe care l-a purtat in pantece.