Ion Iliescu, rebelul sentimental – thriller cu accente horror

de Diana Popescu     Gandul
Marţi, 2 august 2005, 0:00


Un turist din Monte Carlo, care ar fi urmarit din camera de hotel emisiunea cu pricina, mai ca ar fi apelat la cutia cu servetele, pentru a-si sterge ochii inlacrimati.

Duminica seara, Ion Iliescu ni s-a infatisat costumat in batran intelept, care, detasat de relele lumii, priveste inapoi cu mandrie.

Eugenia Voda, gazda emisiunii „Profesionistii”, l-a plimbat pe cel mai longeviv chirias de la Cotroceni printre amintiri.

Copilaria din casele din paianta, cu pamant si rogojini pe jos, petrecuta departe de parinti; imaginea mamei, care nu l-a sarutat niciodata, si a unui tata, langa care a stat doar 3 ani, dar care era idolatrizat in familie, sunt fragmentele unui inceput de viata care nu prevestea nimic glorios.

Cu toate astea, destinul avea pregatit pentru Ion Iliescu un viitor incarcat de realizari. Poate ca una dintre chei este entuziasmul cu care viitorul politician de prima liga s-a implicat in proiectele pe care i le-a rezervat viata.

„De regula, pun pasiune in ceea ce fac”. A pus pasiune in relatiile interumane. „Am avut, structural, o anumita deschidere catre dialog”.

Toata lumea si-l aminteste pe cel cu minerii, in care li s-a aratat recunoscator pentru interventia atat de prompta si eficienta la „capatanile seci“ din Piata Universitatii.

Cu atata pasiune s-a daruit cauzei politice, incat recunoaste ca viata de familie a avut de suferit: „Fara indoiala, mai mult am petrecut in sedinte decat cu sotia mea”.

Dar a avut noroc de o partenera de viata care l-a inteles si l-a sustinut. A crezut ca va avea parte de aceeasi sustinere, pana la final, din partea celor carora le-a fost, in PSD, mai mult decat un tovaras de drum: „un tutore”.

Dar recunostinta n-a fost punctul forte al invataceilor, astfel ca, la congresul partidului din aprilie 2005, Ion Iliescu a fost dat la o parte.

Promisese, in 2002, ca nu se va mai implica in chestiuni executive, dar a cedat rugamintilor lor: „Sentimental cum sunt, am raspuns la apelul celor din partid de a reveni. Am fost pacalit”.

Se simte victima unui „joc obscur”, cu autori carora „le e rusine sa mi se mai uite in ochi”. Si-a incheiat socotelile cu „calaii” sai: „Fata de ei nu mai am nici o obligatie morala si nu mai am nici un fel de consideratie”.

Ion Iliescu se bucura, inca, de consideratia multora dintre romani. De altfel, dupa propriile-i spuse, conationalii au toate motivele sa-l pretuiasca: spre deosebire de predecesorul sau, Nicoale Ceausescu, nu a incercat betia puterii nici macar o jumatate de ceas.

„Niciodata nu m-a incantat ideea de putere in sine. Nu am actionat de dragul puterii, ci de dragul unei misiuni pe care simteam ca sunt chemat s-o indeplinesc”.

Cu totul bizar, multi dintre cei care i-au urmarit discursul furibund din aceasta primavara, cand a fost „lucrat” de oamenii lui, si-au amintit chiar de dictatorul incriminat.

Otrava decaderii si-a facut efectul in timp-record, oferind un spectacol comparabil cu evolutiile de la tribuna ale lui Ceausescu. „Nu sunt un tip ranchiunos”, sustine Iliescu, care catalogheaza azi puciul din PSD drept „ultimele neplaceri”.

Caracterul „putin rebel”, care i-a adus necazuri inainte de ’89, a fost inlocuit, se vede treaba, de echilibru. Aplica aceeasi tactica dintotdeauna: „Am privit cu seninatate tot mersul vietii”.

Regreta ceva? „Trecutul imi apartine si nu ma rusinez deloc de ceea ce am facut”. Pentru un strain, povestea unei vieti pline de neajunsuri si invataminte a celui care, 11 ani, a condus aceasta tara, a avut elemente de telenovela si iz de epopee.

Pentru cei care stiu mai mult, e mai degraba un thriller care a capatat, pe alocuri, accente horror.















45 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri