Dumnezeu si-a intors privirea catre ei

Convertire in penitenciar

de     Jurnalul National
Joi, 13 octombrie 2005, 0:00

LINISTE INTERIOARA. Horatiu Pintilie si Cristian Andronache au fost condamnati pe viata. La mijlocul anilor ’90, au fost catalogati drept satanisti, dupa ce au comis crime, iar pe cadavre au fost gasite semne ale diavolului. Maica Siluana ii ajuta sa fie impacati cu ei insisi

La mijlocul anilor ’90, au fost catalogati satanisti, dupa ce au comis crime, iar pe cadavre au fost gasite semne ale diavolului: pentagrama, 666 etc. Constantenii se temeau sa mai iasa noaptea pe strada. Timpul a dovedit insa ca, exceptand omorul propriu-zis, nimic nu avea de-a face cu Satana. Au fost condamnati pe viata.

Cristian Andronache l-a cunoscut pe Horatiu Pintilie la putin timp dupa Revolutie, dar s-au apropiat mai mult dupa vreo trei ani. Era prieten foarte bun, aproape frate, cu mezinul familiei Pintilie. Treptat au format un grup. Anarhia era legea celor trei. De la idei au ajuns la fapte. Doi boschetari au fost "manechinele" lor.

Primul omor a fost ca un fel de test, dar al doilea a dat de gandit fratelui lui Horatiu. Nu s-a mai dus. Rasplata, daca se poate spune asa, a fost ca nu zace si acum intre betonul puscariei, asteptand sa ajunga la 60 de ani, cu speranta ca va fi eliberat.

Nici unul dintre cei trei nu trecuse de 21 de ani, varsta la care se considera ca depasesti perioada de "tanar", pentru a intra la inchisoare.

ADAPTARE. Doi prieteni buni. Indura puscaria, dar nu se vaita. Nici acum nu inteleg de ce au facut ceea ce au facut cu aproape un deceniu in urma. Horatiu Pintilie a fost considerat "capul" grupului. Dupa mai bine de zece ani, il framanta o multime de nelinisti. Fiecare dintre ele cu radacina ei.

Inceputul in puscarie a reprezentat o mai mare cunoastere a tot ceea ce inseamna infractiune, dar cu timpul aceste "obiceiuri" au disparut. Sunt apanajul gainarilor: "Cand vii in detentie, incepi sa intri in acest mediu, cu regulile pe care le au hotii, cu regulile pe care le au cadrele si incerci sa supravietuiesti, pentru ca aici nu e chiar asa de usor prima oara.

Cand vii ca recidivist, e altceva", spune Horatiu. Pentru el prima perioada a trecut foarte repede, dar dupa aceea a intrat intr-un fel de "zbucium interior". Acest zbucium a fost urmat de rapoarte de pedepsire si au fost legate de "ceea ce sistemul incearca sa te puna acolo unde vrea sa te aseze".

Unul dintre ele a fost pe o cursa spre Tulcea, cand, impreuna cu alti detinuti, a stat aproape 12 ore in apa in duba care ii transporta si "a luat foc cu cadrele", adica a luat atitudine. Cristi nu l-a sustinut, cu toate ca erau ca fratii.

Cu toate astea, au suportat impreuna bataile pe care le luau la Penitenciarul Poarta Alba: "Ne scoteau sectia toata si ne loveau cu pulanele sau puneau cainii pe noi. Era acolo un militian suparat ca nu-i crestea lui porumbu’ pe camp si te punea sa stai cu spatele la 90 de grade. Te lovea cu un ciocan pe spate, de icneai ca...".

SCHIMBARE SI REVOLTA. Dupa doi, trei ani de lupta au renuntat la anarhie si au inceput sa se converteasca. Au ajuns, prin intermediul preotului bisericii din penitenciar, sa fie consiliati de maica Siluana, o calugarita careia nu ii este nici teama, nici rusine sa duhovniceasca detinutii. Cei doi stau in camera 22 de ore din 24.

Se inteleg din gesturi si ar fi greu sa reziste in puscarie fara un ajutor reciproc. Revolta si-o manifesta impotriva unui sistem din care, desi fac parte de zece ani, nu stiu exact cum functioneaza si, incet, incet, il resping: "La activitati sportive vin si ne iau mai tarziu cu 10 minute si ne aduc cu 15 mai devreme in camera.

Lumea poate nu intelege, dar pentru noi ora de sport pe saptamana inseamna ceva. Daca si din aia ne ia aproape jumatate!?", zice Horatiu. "La psiholog am vrut sa ies, dar mi s-a zis ca o sa dureze patru ani, iar psihologul este posibil sa se schimbe la alta grupa sau sa plec eu pe cursa si nu m-am mai dus", il completeaza Cristian.

Pentru ei, perioada intre sapte si zece ani de executare a pedepsei a insemnat momentul de intoarcere.

ANTAGONISM. Horatiu considera ca inca mai traieste intr-o perioada de revolta interioara, a invatat sa-si accepte carentele, desi stie ca nu are puterea sa le anihileze. Cristian, in schimb, nu a avut rapoarte de pedepsire si este impacat cu el insusi si invatat "sa-i fie rusine in fata lui Dumnezeu" pentru ceea ce a facut.

Ambii au incercat sa nu mai "sara peste perioada de detentie si traiasca fiecare clipa asa cum este. Au uitat valoarea banilor, sunt convinsi ca multe lucruri s-au schimbat in societate, au incercat mult timp sa se refugieze in viitor, dar sunt macinati de ceea ce au facut.

Daca Cristi s-a gandit ca dupa liberare, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ia calea calugariei, Horatiu spera ca primul lucru pe care il va face va fi sa mearga acasa. "Eu tot nu inteleg de ce am facut fapta care m-a adus aici. Nu aveam nevoie de ea, nu am avut nici o satisfactie, nici materiala, nici sufleteasca. Cu toate astea, am facut-o. A fost o razvratire impotriva lui Dumnezeu", adauga Cristian.

NEMULTUMIRE. Regimul este restrictiv pentru condamnatii la detentie pe viata, in special la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova. Pot juca fotbal o data pe saptamana, maximum sase detinuti, iar la sala de forta pot merge o data pe luna. Asta si din cauza aglomerarii penitenciarului.

Stiu ca sistemul nu are bani, dar sunt convinsi ca multe lucruri tin de bunavointa celor cu care intra cel mai des in contact, agentii de pe sectie. Ar vrea sa presteze munca fizica, pentru ca statul in camera le-a distrus organismul: "As vrea sa car caramizi, fierotanii. Stau de zece ani in pat. Am cerut asta conducerii penitenciarului.

Intre timp, s-a schimbat comandantul", se revolta Horatiu. Nu stiu numele celui care de mai bine de doua luni conduce puscaria, dar au aflat de la alti detinuti ca "e un tip comunicativ". Cu toate astea, nu "l-au vazut deloc la fata".

"STRICACIUNI"

"Mai sunt cadre care se cred dumnezei si se simt mai bine decat acasa, pentru ca aici au cui ordona. Unii sunt stricaciuni, stricaciuni! Nu sunt sanatosi la cap, oameni de 40 de ani au zdranganit un castron pe faianta din coridor mai bine de trei sferturi de ora"
Horatiu Pintilie
vietas GOBLENURI

"Ne-a trecut prin cap sa ne sinucidem de vreo doua ori. Mie, la Jilava, la spital, mi-a trecut. Acum as vrea sa am grija de animale sau macar un calculator. Mi-a placut informatica. Acum, fac goblenuri, dar lumina e slaba-n camera si abia mai vad. Inainte erau neoane"
Cristian Andronache
vietas


CONSILIERE
Maica Siluana consiliaza detinutii de la Craiova de mult timp. Nu a ramas indiferenta la problemele launtrice ale celor doi, Horatiu si Cristian, cu atat mai mult cu cat au fost si recomandati de preotul penitenciarului. "Ne intalnim de aproape patru ani. Ei sunt intr-o stare de cautare launtrica, iar progresele sunt de constientizare, de responsabilizare, de asumare a vinei.

Lumea va fi dezamagita sa afle ca acesti copii nu au fost satanisti", spune calugarita. De-a lungul timpului, in munca cu detinutii, a observat ca oamenii se culpabilizeaza, in loc sa caute iertarea. Aceasta stare se numeste in limbaj duhovnicesc deznadejde.

Primul pas pe care l-a facut maica Siluana cu cei doi a fost de a-i asculta, de a-i pune sa-si povesteasca viata atat oral, cat si in scris. In scris, deoarece cuvantul, spune ea, are o foarte mare importanta, dar si ca in timp ce vorbesti cu cineva, acela isi adapteaza comunicarea in functie de starea de spirit a conlocutorului.

Totodata, calugarita este convinsa ca cei doi vor fi eliberati cand le va veni sorocul.

de Andreea Tudorica, Adrian Mogos















81 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică