Il cheama Michael Twaite, este un lungan de australian blond, cu fata de elev de liceu in ultimul an. Este fotbalist la FC National. Personal nu l-am remarcat, dar cei care sunt cu adevarat specialisti in fotbal spun ca e un jucator interesant. Au australienii acestia un mare talent in a se face utili echipelor lor fara a iesi neaparat in evidenta - isi fac treaba in liniste si cu eficienta. Dar aceste randuri nu sunt despre fotbal, ci despre un anumit mod de viata.
Am citit zilele trecute prin ziare ca australianul „a comis-o" - ca sa folosesc o expresie draga tribunelor. Ca, la un moment dat, i-ar fi scapat la adresa Romaniei - tara care-l hraneste, cum ar veni - acel „F... you!", cea mai grozava injuratura de pe meridianele limbii engleze.
Motivul injuraturii il gasim in aceleasi ziare: pe contractul lui Twaite zice ca data expirarii ar fi 1.06.2006 (in cifre) si „intai decembrie douamiisase" in litere. Nededulcit la delicatesele noastre si necunoscator al frumoasei noastre limbi, baiatul venit de la capatul lumii - din tara aceea „de ocnasi" unde vorba-i si fapta - a citit cifrele si a mers pe incredere.
Vai, lui! A semnat cu Wisla Cracovia, crezand ca se afla in ultimele sase luni de contract, iar regulamentul ii permitea acest lucru. In scurt timp a aflat si el semnificatia literelor. Si a mai aflat ca, in fata legii, literele conteaza, nu cifrele!
Sunt unii care sustin ca, in clipa aceea, australianul s-ar fi enervat si ar fi injurat vartos tara asta, care-l tine sclav. Ulterior, Michael Twaite a declarat in ProSport ca nu a injurat Romania si ca, dimpotriva, respecta aceasta tara.
Dar, bineinteles, nu-i greu de ghicit ce se afla in sufletul unui om care regreta amarnic faptul ca a mers pe incredere si nu a venit la semnarea contractului insotit de o armata de avocati, care sa examineze hartia pe fata, pe dos si pe cant. Draga Michael, nu trebuie sa te dezvinovatesti. Ai dreptate sa si injuri, daca tu crezi ca asta te ajuta sa te descarci.
Personal, afland despre cazul tau, chiar mi-a parut rau ca in limba ta nu exista expresii mai grele decat acest „f... you!" care, privit prin ochii romanilor (posesori, zice-se, ai celor mai infioratoare injuraturi de pe pamant), poate parea o dulce alintare.
In zilele confruntarii dintre australian si clubul din Bucuresti l-am vazut la televizor pe noul reprezentant al Nationalului, Constantin Iacov, un patron de club din generatia tanara. Se agata de contractul mostenit de la vechiul presedinte, Gino Iorgulescu - un contract legal pe fond, dar imoral in spirit.
Cine l-a vazut n-a putut sa nu se intrebe daca numai biologia va rezolva problema fotbalului. Daca nu cumva legendare personaje precum Jean Padureanu, Ioan Becali sau Dinu Vama (ca sa dam doar cateva exemple) vor fi inlocuite de niste copii la scara redusa, cu o fata mai europeana, e adevarat, dar, in fond, cu acelasi gen de comportament.
Si, mai mult, daca asa se va produce mult asteptata „schimbare de generatii" si in celelalte domenii.
Oare viitoarea generatie de politisti, cunoscatori ai englezei si bunelor maniere, nu va vedea in soferul unei masini cu numar strain tot o vaca de muls? Oare viitoarea generatie de membri ai administratiei centrale si locale, mai scoliti decat cei vechi, nu va vedea in investitorul strain tot niste gaini fraiere, numai bune de jumulit? Oare viitoarele generatii de sateni, surprinse de
inundatii, vor continua sa fure din materialele cu care strainii vor veni sa ajute? Oare viitorii politicieni, mai umblati pe la Bruxelles si Strasbourg, vor continua sa trateze activitatea de parlamentari cu aceeasi usurinta condamnabila si vor folosi pe mai departe institutiile statului drept paravan al propriilor interese?
Daca schimbarea de generatii va fi doar una biologica? Daca noii lideri - de la nivel national si pana la cel al micilor comunitati - nu vor putea repune la locul lor termeni precum „incredere", „promisiune", „cuvant" sau „buna-credinta"? Daca va fi asa, atunci ne agitam degeaba.
Chiar incepand de maine se va mai gasi un fotbalist, un om de afaceri, ori un simplu turist care sa se simta indreptatit sa ne injure vartos, cu mai multa sau mai putina imaginatie. Si nu vom avea dreptul sa ne suparam, ci doar sa lasam ochii in jos.
