Sistemul romanesc de securitate pare ca se reconfigureaza dupa cel american post 9/11, controversat atat in interiorul, cat si in afara Statelor Unite.
Aceasta ar fi prima impresie dupa lecturarea noii strategii de securitate nationala si corelarea acesteia cu informatiile din presa in legatura cu pachetul legislativ, inca secret, privind siguranta nationala.
"Siguranta nationala" a devenit si in Romania, dupa criza ostaticilor, o preocupare vizibila si permanenta a Administratiei Prezidentiale, a lui Traian Basescu in special, un om politic fascinat de puterea informatiei si de vocabularul specific serviciilor speciale.
"iguranta nationala" a fost un argument pentru crearea Comunitatii Nationale de Informatii, pentru anchetarea si retinerea catorva ziaristi care au primit, dar nu au publicat, secrete NATO si, nu in ultimul rand, pentru blocarea aparitiei in presa centrala romaneasca a celebrelor caricaturi ale profetului Mahomed.
Scopul strategiei publicate deja pe site-un presedintiei - in care sunt prezentate contextul global si principalele amenintari interne si externe - este asumat inca din titlu: „Pentru o viata mai buna, intr-o tara mai sigura, democratica si prospera".
Desi poate ar fi fost mai indicat - pe fondul discutiilor internationale privind preeminenta luptei antiteroriste asupra legalitatii - ca primul termen al enumerarii sa fie „democratica".
Proiectul este construit pornind de la premisa hobessiana, specifica doctrinei americane, ca lumea este un loc mortal de periculos, un spatiu al razboaielor in pragul autoneantizarii: „Puternic conflictuala", „dinamica si turbulenta", intrata intr-o „noua etapa a cosmarului distrugerii sale".
Tot de inspiratie americana este si obligativitatea pentru toate statele democratice de a actiona politic si militar la eliminarea amenintarilor si diseminarea democratiei pentru ca „neutralitatea in razboiul global impotriva terorismului nu este posibila", dupa cum postuleaza documentul.
Noua forma a strategiei a calmat doar unele formulari din cea initiala. Spre exemplu, interventiile preventive au fost disimulate in concepte aproape inofensive ca „masuri pro-active, anticipative" sau "coalitii de vointa"
Daca asupra acestor principii va exista probabil un consens, masurile informativ-operative prin care institutiile din sistemul de siguranta nationala le vor pune in practica ar putea starni polemici.
Iar in strategie se vorbeste despre necesitatea consensului „intre fortele politice, organizatiile nonguvernamentale si societatea civila cu privire la necesitatea promovarii politicii de „toleranta zero" in lupta impotriva terorismului".
Societatea civila este precauta: „Toleranta zero" in razboiul impotriva terorismului a permis Agentiei Nationale de Securitate ca, la ordinul presedintelui George W. Bush, sa intercepteze convorbirile internationale si email-urile a mii de americani, si la abuzurile savarsite in inchisorile de la Abu Graib si Guantanamo.
Din stirile de presa, unele prevederi din pachetul de sase legi privind siguranta nationala sunt susceptibile de incalcare a drepturilor omului, prin acordarea de puteri sporite serviciilor de informatii.
Acestea ar avea dreptul sa colecteze obiecte, inscrisuri, sesizari si note de la persoane fizice si juridice, sa desfasoare activitati de supraveghere si acces la sistemele informatice. Acelasi pachet prevede si ca in caz de necesitate, poate fi ingradit si dreptul de proprietate privata si viata privata.
Un politolog roman remarca intr-o conversatie privata tentatia puterii de a identifica in maniera Carl Schmitt (intelectual german si simpatizant nazist) dusmanii. Or politica de securitate se bazeaza tocmai pe recunoasterea unor persoane sau grupuri ca dusmani. Doctrina de securitate americana a fost criticata exact pentru acelasi motiv.
In conditiile in care controlul civil asupra institutiilor din sistemul de siguranta nationala exista doar formal, suplimentarea atributiilor pentru serviciile de informatii la limita legalitatii, chiar si in scopul prevenirii terorismului, este periculoasa pentru un stat de drept inca tanar.
Sistemul de siguranta s-ar putea organiza, din reflex institutional, piramidal, in subordinea unui singur om sau a unei elite restranse.
