Acum doi ani, internetul a explodat după ce J'ai Bistrot, un restaurant din București, îi ruga pe părinți să nu le confunde localul cu un strașnic loc de joacă.
Mesajul era într-un ton prietenos și relaxat, cu drag declarat de la primele rânduri pentru copii, pisici și căței, dar asta nu a împiedicat tăvălugul. Două tabere - pro și contra - s-au format instantaneu, în social-media n-a fost loc de alt subiect vreme de vreo 24 de ore.
O tabără dădea dreptate patronilor restaurantului, o alta exprima variațiuni de indignare la intensități mari.
Acum, aceeași dezbatere se reaprinde, după ce în social-media a fost publicat mesajul cu care sunt întâmpinați clienții cu copii care intră la Sera Eden, o terasă din centrul Bucureștiului.
În mesaj, patronii scriu, printre altele: „Pentru siguranța copiilor: Copiii trebuie să rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant, alergarea între mese și în zona restaurantului prezintă un risc de rănire, inclusiv deplasări, căderi și ciocniri cu mobilierul și alți clienți".
Sigur, nu este cea mai fericită exprimare. Nu poţi să zici că sunt obligaţi, nu poţi să zici să stea la mese pe toată durata vizitei, că totuși sunt nişte copii, poate fac pipi, ce ne facem atunci, nu îi ducem la toaletă? Dar nu este nici un mesaj care să stârnească un val de ură cum, iată, a stârnit.
Jurnalist și terapeut, Maria Coman vorbește, într-un editorial publicat în B365.ro, despre parentingul modern, care are adesea tendinţa de a nu pune deloc limite: "Iar copiii crescuţi fără limite devin nişte adullți sau anxioşi, sau depresivi, sau cu alte probleme emoţionale. Pentru că limitele te protejează pe tine însuţi în primul şi în primul rând. Atunci când nu ai, lumea e un loc uriaş şi plin de pericole. Da, inclusiv interior, nu doar cele ce vin din exterior. Mai simplu spus, orice emoţie și nevoie sunt acceptabile şi de auzit şi de luat în serios, nu şi orice comportament. Şi, din păcate, există cazuri frecvente de părinţi care cred că orice comportament e acceptabil, asta până copilul ajunge pe la 30 de ani şi ne dăm seama că nu mai e nimic simpatic în a urla, a te scobi între dinţi, a alerga printre mese, a-i dărâma pe alţii, a nu te spăla pe dinţi, a evita mersul la dentist pentru că îi e frică."
Citește, pe B365.ro, despre experiența de la Sera Eden, când un copil se plimba cu trotinete printre mese și mai dărâma lucruri pe traseu, în vreme ce adulții care-l însoțeau nici nu băgau de seamă.
