Desi nu este pe ordinea de zi a Sfantului Sinod, Biserica Ortodoxa Romana are nevoie de o reorganizare, idee care a incoltit si are sprijinul mai multor membri ai Sinodului, clerici si mireni.
Ideea de innoire a fost lansata de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu al Clujului, o autoritate a Sfantului Sinod, dar si a Bisericii Ortodoxe, inca de acum sase ani.
Astfel, in anul 2000, prin temeiul nr. 5074, IPS Bartolomeu a cerut Sinodului ca episcopii-vicari sa poarte, dupa alegere, timp de doi ani, tot rangul de arhimandrit si sa aiba un vot consultativ in Sfantul Sinod. Votarea unei asemenea prevederi ar fi revolutionat Sinodul, insa nu s-a aprobat.
Conform statutului, episcopul-vicar este ales la recomandarea ierarhului locului, iar aceasta alegere a devenit o formalitate in Sinod. De obicei, episcopii-vicari ajung titulari dupa avansarea sau decesul ierarhului.
Episcopii-vicari, o anomalie
In prezent, din cei 50 de membri ai Sinodului, 19 sunt episcopi-vicari sau arhierei-vicari, ceea ce spune multe. Episcopii-vicari sunt, de fapt, o anomalie canonica, ei reprezentand episcopii titulari in teritoriu, de aceea au si titulatura geografica: Bistriteanul, Maramureseanul.
Din nefericire, existenta vicariatului creeaza false ierarhii in interiorul episcopatului care, conform canoanelor ortodoxe, este unic. In fapt, investitura harica este unica si identica cu a titularilor.
Episcopii-vicari sunt legati de maini, ei facand in eparhii doar ce doreste titularul. Sunt trimisi sa slujeasca in cele mai dificile parohii, fac aproape toata munca, dar nu primesc niciodata laude, ci doar reprosuri.
Oameni de mare anvergura culturala si spirituala stau multi ani intr-un con de umbra, asteptand decesul titularilor. Iar cand acesta este bolnav, situatia devine si mai dramatica.
PS Petroniu, PS Corneliu sau PS Ioachim sunt in aceasta situatie, pentru a aminti doar cateva nume.Desfiintarea vicariatului este una dintre solutiile luate in discutie de Sfantul Sinod.
Organigrama trebuie modificata
In mod firesc, dupa modelul Bisericilor Apostolice, orice eparhie ar trebui condusa de un mitropolit, iar canonul opt al Sfantului Sinod al Treilea Ecumenic arata ca fiecare provincie trebuie sa aiba mitropolitul ei.
Biserica Greciei, a Ierusalimului, a Antiohiei, pentru a nu mai cita si alte biserici autocefale, nu au episcopi-vicari, iar fiecare eparhiot primeste la instalare titlul de mitropolit.
Biserica Ortodoxa Romana, a doua biserica ortodoxa din lume dupa numarul de credinciosi, are in prezent doar sase mitropolii in tara si trei afara, la un numar de peste 20 de milioane de credinciosi. Asta in timp ce Grecia, cu 9 milioane de credinciosi, are peste 80 de mitropoliti!
Problema reorganizarii BOR este de stringenta actualitate. Nu din mandrie sau pentru a multumi pe toata lumea, umpland tara de mitropoliti, ci din nevoia unei alinieri la lumea ortodoxa.
La intalnirile internationale, ierarhii romani ies destul de sifonati tocmai din cauza titulaturii si sunt prezenti intotdeaua la coada listei. Episcopi-vicari care conduc eparhii mai mari decat Albania sunt dominati de mitropoliti care conduc o eparhie cat Gaiestiul. Episcopi plini care pastoresc judete intregi sunt tratati ca ultimul protopop.
Desfiintarea episcopilor-vicari si atribuirea titlului de mitropolit, respectiv, arhiepiscop pentru mitropolitii actuali ar rezolva problema definitiv. Innoirea Bisericii este dorita si mocneste in interiorul Sfantului Sinod, iar vointa exista.
Ea este sprijinita de insusi Patriarhul Teoctist care, dupa 1989, intelegand vremurile, a infiintat ca Mitropolit al Munteniei si Dobrogei nu mai putin de patru noi eparhii: arhiepiscopie la Tomis si Targoviste, episcopii la Slobozia, Giurgiu.
IPS Bartolomeu a dat viata unei Mitropolii istorice la Cluj, IPS Teofan a infiintat episcopie la Severin, iar PS Calinic si-a dat jumatate de eparhie pentru infiintare Alexandriei. Si lucrurile par ca nu se vor opri aici.
Printr-o organizare a BOR nu au de castigat decat credinciosii, dar si prestigiul Bisericii. Bineinteles, numai Sfantul Sinod - cea mai inalta autoritate a BOR - poate rezolva aceste lucruri.
Mitropoliile Tomisului si a Sucevei, amanate
Ieri, Patriarhia a anuntat ca Biserica Ortodoxa Romana isi mentine decizia de a nu infiinta noi mitropolii, desi exista „interese” locale care cer acest lucru.
Preot Costel Stoica purtator de cuvant al Patriarhiei a spus ca, in ultima perioada, au aparut, mai ales in presa, mai multe „pledoarii locale” ale clericilor si credinciosilor care cer ridicarea la rang de mitropolie a unor episcopii sau arhiepiscopii.
El a subliniat ca Sinodul nu intentioneaza infiintarea unor mitropolii in locul Arhiepiscopiei Tomisului si a celei a Sucevei si Radautilor.
„Sfantul Sinod, in urma cu cativa ani, a decis ca, in momentul in care se considera oportuna reimpartirea administrativ-teritoriala a Bisericii Ortodoxe Romane, se vor lua in discutie aceste pledoarii”, a precizat Stoica.
Dobrogenii, nedumeriti
Decizia loveste practic in cererile credinciosilor de infiintare a Mitropoliei Tomisului, cat si de reinfiintare a Mitropoliei Bucovinei.
Cererea de reactivare a „celui mai vechi scaun mitropolitan de pe teritoriul Romaniei” - Mitropolia Tomisului - a fost realizata de un grup de initiativa ce reunea peste 300 de profesori, oameni de cultura si credinciosi, iar studiul a fost realizat de pr. prof. univ. dr. Nicolae V. Dura, o somitate in dreptul canonic, nu doar la noi in tara, ci si in strainatate.
Cererea a fost inregistrata la Sfantul Sinod al BOR pe 18 septembrie 2002. De atunci, infiintarea Mitropoliei Tomisului este tergiversata din motive puerile. Ultimul obstacol, canonic, infiintarea unei episcopii la Tulcea, a fost depasit, aceasta infiintandu-se anul trecut.
Scuza ca scaunul nu este inca ocupat e destul de „subtire”. Motivele refuzului nu au fost facute niciodata publice, cautandu-se diferite pretexte. In fapt, se pare ca persoana Inalt Prea Sfintitului Teodosie deranjeaza, acestuia cautandu-i-se vini sau pacate imaginare.
Oricum, dupa infiintarea absolut fireasca a Mitropoliei la Cluj-Napoca, se pare ca dobrogenii si-au pierdut rabdarea. Anul trecut, doar interventia inteleapta a IPS Teodosie a facut ca mai multe zeci de autocare cu credinciosi care doreau sa protesteze in fata Patriarhiei sa se intoarca din drum.
IPS Pimen, cu sanse mici
In cazul Mitropoliei Bucovinei, situatia este un pic mai complicata. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor nu poate fi ridicata direct la rangul de Mitropolie deoarece nu are episcopie sufragana (adica subordonata).
In mod firesc trebuie infiintata o episcopie la Radauti, iar abia dupa acest pas sa se puna in discutie reinfiintarea Mitropoliei Bucovinei, desfiintata abuziv la presiunea sovieticilor in 1948.
La Radauti functioneaza, din anul 2000, un grup de initiativa coordonat de Teodor Maierean, care militeaza pentru reinfiintarea Episcopiei Radautilor, iar Consiliul Local a aprobat in mai acest an sustinerea demersurilor pentru infiintarea unei episcopii.
S-au strans peste 6.000 de semnaturi, dar, din pacate, pana acum cererile au fost ignorate, iar Episcopia de Radauti ramane singura eparhie straveche din tara nereactivata dupa 1989.
Sansele ca IPS Pimen sa ajunga mitropolit sunt destul de mici pentru ca Mitropolia Moldovei si Sucevei, condusa de IPS Daniel, nu agreeaza aceasta idee.
Mitropolia Moldovei si Bucovinei sustine ca „intrucat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane nu a fost de acord niciodata cu desfiintarea abuziva a Mitropoliei Bucovinei cu sediul la Cernauti, Sfantul Sinod considera inoportuna reactivarea Mitropoliei Bucovinei cu sediul in alta parte decat in Cernauti si sprijina refacerea unitatii romanilor din intreaga Bucovina”.
Teoretic, Mitropolia Moldovei are dreptate, dar a spera ca Cernautii vor reveni curand Romaniei aduce mai mult a utopie.
