Orice s-ar putea spune despre noi, romanii din strainatate, insa nu ca suferim de boala sasilor si svabilor. Pe noi nu ne-a atins prea tare microbul de echipa. Buna vecinatate si asociere? Poate ca tot mai bine sa moara capra vecinului.

Lucian Blaga a observat si descris acest spirit, grija pentru traditii si identitate, pentru pastrarea legaturii dintre etnicii germani din Romania. „Boala” lor de a se organiza in asociatii si vecinatati menite sa intareasca si sa inchege comunitatea a dus la o relativa izolare, dar si la perpetuarea identitatii lor comunitare peste secole.

Repatriati in Germania, sasii si svabii nu s-au abatut de la linia cea veche, chiar daca, prin limba si disciplina caracteristica, s-au integrat de minune in societatea germana.

Prima saptamana a lunii iunie este, prin traditie, dedicata Heimattag-urilor (Zilelor Patriei) sasesti si svabesti. Primii se intalnesc anual la Dinkelsbuehl, o localitate din Bavaria aducand cu un burg transilvanean. Svabii se intalnesc o data la doi ani la Ulm, pe malul Dunarii, care

i-a purtat pe stramosii lor inspre est si Banatul bunastarii. Anul acesta, in duminica Rusaliilor din 4 iunie, 8.000 de svabi din Germania, Austria, Elvetia, Romania si SUA au fost chemati „sub steagurile comunitatii”, la intalnirea de la Ulm sub motto-ul „Comunitatea svabilor banateni peste timpuri si granite”.

Recent realesul ministru al landului Baden-Wuerttemberg, Guenther Oettinger (CDU), in cuvantarea sa ampla, i-a laudat pe membrii comunitatii svabesti pentru „harnicia, spiritul lor comunitar, integrarea exemplara in societatea germana”, pentru „mandria in modestie” de care au dat si dau mereu dovada.

Oettinger, adresandu-se miilor de ascultatori si frontal delegatiei Ambasadei romane la Berlin condusa de ambasadorul Bogdan Mazuru, a subliniat suportul

Landului Baden-Wuerttemberg in aderarea la termen a Romaniei la Uniunea Europeana.

Acest sprijin moral este, nu in ultimul rand, datorat si contributiei sutelor de mii de sasi si svabi carora li s-a permis, mai ales dupa 1990, reintoarcerea in patrie. Incepand cu anul 1950, 430.448 de etnici germani din Romania s-au repatriat in Germania.

Daca, pana in 1967, numarul repatriatilor a fost de 16.019, dupa reluarea in 1967 a relatiilor diplomatice intre Germania si Romania, numarul lor a crescut simtitor, ajungand intre 1967-1989 la 226.654. Anual, unui numar mediu de 12.000 de etnici germani din Romania le-a fost permisa in aceasta perioada, plecarea in Germania in schimbul platii in devize.

Dupa caderea dictaturii ceausiste in Romania, anul 1990 a marcat un adevarat exod al sasilor si svabilor in Germania, numarul celor repatriati ridicandu-se la 111.150, urmat de 48.324 in anii 1991-92. Din 1993, mereu regresiv, 28.301 etnici germani au revenit in patria stramosilor lor, anul 2005 inregistrand un record minim, de 39 de persoane.

Dintre cei aproape o jumatate de milion de etnici germani repatriati din Romania, Landsmannschaft-ul Svabilor evalueaza la 215.000 de persoane, ca fiind svabi banateni.

Landsmannschaft-ul Svabilor banateni este o structura organizatorica tip „umbrela”, spitele acesteia fiind asociatiile si gruparile regionale si locale ale svabilor banateni de pe teritoriul Germaniei, mai ales in partea de sud si vest a tarii.

Sediul centralei se afla Muenchen, presedintele ei fiind Bernhard Krastl, svab din Zabrani (Arad) cunoscut pentru initiativele caritative si de revitalizare culturala svabeasca in locurile sale de bastina.

In cuvantul sau catre concetatenii banateni, oficialitatile germane, romane si restul publicului, Krastl a evocat benefica „nasie” a orasului Ulm si a primarului sau Ivo Goenner. Nasul ca parinte spiritual in credinta crestina este invocat de Krastl, pentru a concretiza atitudinea statului german fata de repatriatii sai.

La aniversarea, in octombrie anul trecut, a 25 de ani de existenta a Asociatiei zonale Rin-Neckar-Heidelberg, ministrul Rech, care este si imputernicitul pe Landul Baden-Wuerttemberg pentru azilanti, ex- si repatriati, spunea ca „prin cultura si harnicia lor, svabii banateni au adus multe folose si castig Landului Baden-Wuerttemberg", care si-a asumat protectoratul asupra intregii grupari

a svabilor dunareni in anul 1954, si „rolul special de nas" al comunitatii lor, in 1998. Acest protectorat se documenteaza prin angajament concret in pastrarea stiintei istorice, a traditiilor si culturii svabesti, realizat mai cu seama in cadre institutionalizate.

Ca „punte de legatura" pe care o constituie svabii banateni in formarea unei imagini pozitive a Romaniei in Germania, ei conserva un model de comunitate care isi cunoaste bine identitatea, si-o pastreaza si o impune respectului altor natii.

Nu acelasi lucru se poate spune si despre romanii traitori pe teritoriul federal. La un mic, o bere si o cantare, se aduna multi, din cand in cand. Mai putini merg la film sau la teatru romanesc, la un concert, cenaclu literar, expozitie sau experiment artistic.

Oboseala dupa zilnica roboteala, comoditate, sau fereala post-comunista? Greu de spus, dar a devenit loc comun, faptul ca diaspora romana din Germania e corigenta la capitolul asociere, reala si reprezentativa, cu tel comunitar. Bine si asa.

La Ulm, in 3-4 iunie, am vazut insa cum evolueaza „boala“ svabeasca. Am vazut cum se intalneste om cu om, cum se bucura de revdere fosti colegi, consateni si deportati de razboi, pe sutele de metri patrati al halei expozitionale (Donauhalle) -ordonat si din timp repartizata pe zone de interes si provenienta a svabilor, din Romania.

Turnee sportive, expozitii de carte si tematice, standuri informative si micro-muzee cu marturii ale trecutului istoric. Serviciu religios, imn national si comunitar, parada de port popular. Muzica si dans, premii onorifice. Generatia in varsta se duce, stradania Landsmannschaft-ului svabilor este de a preda stafeta tineretului si de a tine vie limba, traditiile si istoria comunitatii.

Marturisesc ca nu m-am dat niciodata in vant dupa defilari cu steaguri, aceasta insa nu avea nimic propagandistic, ci respira un aer de „impreuna, mai puternici“. Boala curata. Iar noi? Sa fim sanatosi, si singuri, intr-o tara rece, de adoptie.