Dosariada lui Traian Basescu a lovit puternic in dreapta liberala si in zona civila, a anticomunismului pur si dur, dar nu i-a atins in vreun fel pe mostenitorii legitimi ai sistemului de dinainte de 1989.
Pentru multi poate parea ciudat ca, desi deconspirarea colaboratorilor se face dupa algoritm politic, PSD si PRM nu numai ca nu au furnizat, pana acum, "marfa" la CNSAS, dar par sa-i fi gazduit pe toti disidentii si opozantii lui Nicolae Ceausescu. Nu e zi sa nu aflam ca Ion Iliescu submina sistemul cu intelectualismul sau, iar C.V.
Tudor, cu interventii curajoase direct la generalii de Securitate, ca Adrian Paunescu vara soparle in poemele omagiale sau ca Adrian Nastase era urmarit de fosta politie politica.
In schimb, ni se spune, iata cine sunt ceilalti - falsii disidenti aparuti dupa 1989, care au incercat sa-si ascunda lasitatile si angajamentele trecutului, sub un anticomunism feroce.
Efectul pervers al dosariadei in forma actuala este ca ea ridica doar un colt al cortinei, aratandu-ne fata cea mai nevinovata a raului ca pe cea mai mare grozavie. Semnarea unui angajament sau nota informativa sunt, intr-adevar, simptome ale unui suflet viciat. Turnatoria din invidie, din ura sau, pur si simplu, din placere arata deja un cancer generalizat, ireversibil.
Cu corupatorii de suflete, cu meseriasii propagandei, cu tortionarii si calaii ajungem la radacinile bolii.
Nu este de mirare ca in PSD si PRM nu se prea gasesc acum colaboratori. In ambele partide se afla, in schimb, o multime de nomenclaturisti (in special la PSD) sau de ofiteri de Securitate (cu precadere la PRM). Ei nu se afla printre maruntii colaboratori ai sistemului, ei sunt sistemul insusi, reciclat dupa 1989.
O fi fost Ion Iliescu iesit din gratiile Tovarasului, dar el avea in subordine Securitatea pe judet, o fi fost Adrian Nastase urmarit de sistem, dar reusise sa se protejeze, printr-o casatorie, la propriu, cu sistemul, or fi fost C.V. Tudor si Adrian Paunescu disidenti, dar au strivit mii de suflete sau condeie tinere cu minciuna lor cinica.
Cine vorbeste astazi despre "un PSD curat" si face bascalie despre "mustele" altora? Mircea Geoana, progenitura sistemului. Cine-si da cu parerea despre deconspirarea preotilor? Nicolae Vacaroiu, statisticianul oficial al regimului. Pe Octav Cozmanca si Serban "Miky" Mihailescu, Revolutia i-a prins la locul de munca, n-au mai fost nevoiti sa-si schimbe birourile
Am ajuns intr-o situatie anapoda.
Ne grabim sa-i executam rece pe colaboratorii sistemului, gasindu-le drept circumstanta agravanta vina de a nu-si fi marturisit pacatul la timp (ca si cand ar exista un timp bine definit si obligatoriu al spovedaniei), dar ne scapa faptul ca raul cel mare l-a constituit sistemul insusi: Partidul, Securitatea si instrumentele de propaganda, presa, televiziunea, cultura oficiala.
Daca n-am privi nuantat lucrurile, am cadea exact in pacatul in care ei incearca sa ne atraga: am ajunge sa credem ca suntem o tara de comunisti, cum ne invata Ion Iliescu, sau o tara de turnatori, cum ne amintea Dan Voiculescu. "Asa era pe vremea aia". "Toti erau la fel". "Era obligatie de serviciu".
O tara sceptica, obosita, care nu mai crede in nimic - aceasta este Romania in care a ajuns firesc faptul ca nu exista responsabilitati individuale si culpa este comuna. CNSAS lucreaza in orb, fara a putea discerne intre vina mare si vina mica.
Legea lustratiei ar putea sa-i mature pe fostii nomenclaturisti care acum se lafaie in functii-cheie din stat, dar poate ea sa treaca prin actualul Parlament - locul de odihna al multora dintre brontozaurii regimului comunist?!
Aerul la Bucuresti este mai viciat ca niciodata. In ce sa mai crezi? Pe cine sa mai iei drept model? In mari perioade de scepticism si de lipsa de actiune e nevoie de eroi.
Intr-un mediu cvasipopulat de mici turnatori si de mari lighioane securiste, avem obligatia, pentru sanatatea nationala, sa-i "deconspiram", in primul rand, pe cei care au avut taria, indiferent de consecinte, sa spuna nu regimului.
