Celor care se fac ca nu pricep de ce ar avea nevoie generatia mea de condamnarea comunismului, zvircolacilor trecutului, le raspund: din cauza voastra! Voi sinteti vinovati ca am plutit aproape doua decenii in ambiguitate morala, intr-un exasperant imobilism care le-a salvat stilpilor comunismului pozitiile de putere.

Voi, si toate slugile comunismului rezidual, ne-ati tinut legati de un trecut vinovat de crime brutale si nelegiuiri cumplite.

Din cauza voastra ne-am ratat adolescenta intr-o Romanie ravasita de o interminabila, sulfuroasa, deliranta post-tranzitie. Voi ne-ati condamnat sa traim dureros mostenirea comunista, voi ne-ati dat sa gustam toata otrava Raului autentic de care era cit p’aci sa fim scutiti definitiv in 89.

Voi ati tinut in viata, in 17 ani de aparenta libertate, toate ororile comunismului: nomenclatura, securitate, birocratie, non-valori, coruptie sistemica, stat politienesc, lichefiere morala, apatie, absurd cotidian. Ele ne-au condus mai departe viata. Mie, noua si unei intregi generatii cu destin furat.

Aveam 14 ani in ‘89, iar astazi am ajuns sa gindesc virusat de toate bolile unui comunist batrin, ca sa ma pot apara de voi. Cel putin copiii nostri vor avea, teoretic, sansa sa iasa din ambiguitate si sa stie: voi ati ucis sperante si inainte si dupa ’89. Dupa ce comunismul va fi condamnat oficial, copiii nostri trebuie sa afle ca nu e nimic de negociat.

Au dreptul sa deschida ochii intr-o lume clara. Avem datoria sa le aratam limpede unde e raul, unde e binele. Tot voi puneti acum in scena ultima reprezentare inainte ca istoria sa intoarca definitiv o pagina cu falsi eroi.

Raportul Tismaneanu a fost condamant, in cel mai pur stil comunist, inainte sa fie dat publicitatii, iar comunismul sa fie el insusi condamnat oficial.

Fara rechizitoriu, fara proces, fara sa parcurga o singura fila din cele 660 de pagini de raport, complicii Raului au decretat: raportul e prost! “Un instrument mirsav si o manipulare a dreptei agresive”, s-a zvircolit un fost prim-secretar de partid. PSD s-a descalificat semnind o condamnare in alb, de dragul lui Ion Iliescu, cind putea sa taca intelept.

Culmea absurdului a atins-o CTP, comparindu-l pe Vladimir Tismaneanu cu Pavlik Moruzov, pionierul fruntas care si-a turnat propriul tata la NKVD.

O comparatie mai ticaloasa cu greu poate fi imaginata, si totusi ea a devenit un motiv suficient ca raportul sa fie aruncat la cos cu un dispret greu de inteles: “n-am citit raportul si nici n-o s-o fac”. Dupa logica asta, tote cartile lui Tismaneanu pot fi suspectate din start de paricid intrucit ele condamna fara echivoc comunismul la ridicarea caruia a pus umarul tatal sau.

Aceste de atacuri in orb, emotionale, in absenta textului final, amintesc de o veche practica stalinista: mai intii sentinta, si apoi probele.

Si Ion Cristoiu a demonstrat de ce raportul “nu poate fi decit prost” cu argumente culese din mahalaua gindirii: “din banii cheltuiti pe raport mai bine se construia un WC public in Piata Romana si poporul roman iesea mai cistigat”. Ar trebui sa-i crape obrazul, cel putin la gindul martirilor din inchisori, din vastul cimitir al victimelor comuniste.

Ar fi fost surprins sa afle de la Ion Iliescu, care il asculta cu capul intre urechi, ca pentru comisia Wiesel s-a cheltuit de vreo cinci ori mai mult decit pentru comisia Tismaneanu. Insa este o meschinarie fara seaman sa evaluezi in bani lucrari care vor intra in tezaurul de constiinta al acestui popor, si asa blamat ca-i lipseste taria unor atitudini demne in momente capitale.

Figuri triste ale comunismului tirziu, acuzatorii publici ai comisiei Tismaneanu procedeaza azi intocmai ca anchetatorul sef al din dosarul Patrascanu, sinistrul Ioan Soltutiu. Belu Silber, un apropiat al lui Patrascanu, scrie in memoriile sale ca Soltutiu il amenintase in timpul anchetei: “Noi cunoastem adevarul. N-am nevoie de proces ca sa te condamn.

Asta noapte pot aduce judecatorii aici si pina miine dimineata esti cenusa”.

Asa si ei. N-au nevoie sa mai citeasca raportul. Au dat verictul din capul locului: prost, nedocumentat, superficial, lipsit de rigoare academica, scris de ageamii. La cita mizerie, lovituri si atacuri mirsave a incasat Vladimir Tismaneanu in ultimele luni, ar trebui trecut in galeria martirilor. E adevarat, ca sef de comisie a facut si greseli.

Vorbind prea slobod, si-a pus in garda adversarii, dintr-o convingere usor naiva ca marile adevaruri nu mai pot viermui, odata aflate, in subteranele arhivelor.

Rominia se desparte de comunism urlind cu toate capetele celor zdrobiti sub greutatea celor 660 de file dintr-un raport tirziu. Mai e putin si ecoul unei lumi in agonie se va stinge treptat intr-un viitor incert.