Doua axiome fara de care acest articol n-ar fi posibil. Imbecili sint in toate taberele. Intr-un caz de mita exista doi vinovati, nu unul.
Si acum sa trecem la subiect. Uniunea Nationala a Studentilor din Romania a inceput o minicampanie din care desprindem adevaruri vechi de cind tranzitia: spagi pentru camin sau faptul ca unii profesori impun cumpararea unor titluri proprii. Bun, pina aici e OK. Ceea ce nu e deloc in regula este abordarea. Acesti reprezentanti ai studentilor generalizeaza nepermis.
Le prezinta ca pe niste practici generalizate. Am petrecut cinci ani in Facultatea de Litere din Bucuresti ca student, inca cinci ca doctorand, nu mi s-a intimplat niciodata sa fiu obligat sa cumpar vreo carte.
Ca sa nu mai zic ca, pe vremea mea, traficul camerelor de camin se desfasura sub atenta protectie a diversilor sefi de la Liga Studentilor, oameni care au avut apoi cariere bune prin PSD sau prin diverse institutii de stat.
Exista un trend puternic de acuzare in masa a unor bresle. Cei mai afectati de reflectarea media par a fi profesorii si medicii. Tocmai pentru ca generalizarile se fac aiurea. Un medic violator devine prea repede emblema profesiei. Un profesor spagar, de asemenea.
Va dau si eu o stire extraordinara: exista si studenti prosti. Sint turme intregi de studenti care fac facultati din nici ei nu stiu ce motiv. Mi s-au povestit de catre apropiati cazuri in care grupuri organizate stringeau bani automat si se panicau daca profesorul nu lua spaga, ba chiar acesta era considerat un personaj nepopular.
Obsesia examenului la studentul roman este incredibil de raspindita. Studiul propriu-zis pasioneaza o minoritate deja jenanta. Prea multi tineri studiosi vin la facultate ca la fabrica de piulite, ca sa iasa la pontaj. Lipsa de personalitate in studiile universitare romanesti este infioratoare. Prea multi au chef doar sa execute ordine, prea putini au chef sa gindeasca pe cont propriu.
Sint profesori care sint obligati sa fie tirani tocmai de figurile pleostite care li se asaza in fata. Astept de ani intregi ca atitudinea demna sa devina religie printre studenti. Nu se intimpla deocamdata. Situatia promiscua din unele facultati este intretinuta de ambele parti, si de studenti, si de profesori.
N-as fi inghitit in veci ca vreun profesor sau vreun coleg sa ma forteze sa dau spaga pentru studii. Si nu ma dau eu mare, cunosc multi oameni care i-ar fi ris in nas oricui ar fi incercat asa ceva. Stiu, de asemenea, zeci de profesori care ar fi luat la suturi (la figurat) orice student care s-ar fi gindit sa vina cu vreun cadou.
Inchei cu un exemplu care cred ca arata perfect itele complicate ale imoralitatii universitare, acolo unde ea exista. ASE, Bucuresti, 2001. Sefii de grupa string sirguincios o taxa pentru satisfacerea profesorului de matematica (un domn care tinea discursuri peremiste pe la cursuri). Un student refuza sa plateasca.
Este automat pus la colt de colegi, care nu-l trec pe o lista a platitorilor ce le garanta nota minima din partea profesorului. Studentul respectiv reuseste sa treaca totusi de examen. Dar in al doilea an este aspru pedepsit printr-o hartuiala continua a aceluiasi profesor, sub privirile blajine ale colegilor spaguitori.
A, si uitam esentialul! Stiti care a fost cadoul pentru proful respectiv? O oala foarte speciala si foarte scumpa, de „firma“.
