De ce se poticneste proiectul Nabucco, in timp ce alte conducte se construiesc fara probleme?
— Motivul e simplu: sursele de gaz. Singura garantie pe care o avem in acest moment este campul de la sah Deniz (Azerbaidjan). Pana acum un an, nici sah Deniz nu era sigur, pentru ca nu era clar in ce directie va merge gazul caspic.
Exista si posibilitatea serioasa ca mai intai sa mearga in nord, prin Rusia, si abia apoi spre Uniunea Europeana. Iar acum e sigur ca acest gaz va veni direct catre UE. In ce priveste alte surse din Asia Centrala, mai sunt multe de facut.
Aici as nota vizita foarte importanta a ministrului Hilmi G?ler (ministrul turc al Energiei - n.r.), pe care o va face saptamana viitoare in Kazahstan si Turkmenistan.
Ar putea fi o vizita istorica, pentru ca Turcia si-a dezvoltat infrastructura si poate sa propuna celor doua tari cresterea capacitatii de export, mai mult decat simplul consum, pe care-l poate propune UE. In ce priveste gazul din Iran, nu prea s-au facut progrese, din cauza problemei cu imbogatirea uraniului.
Iar Irakul, de asemenea, nu poate in acest moment sa asigure furnizarea de gaz, desi ar avea rezervele necesare. Asa ca motivul principal pentru intarzierile legate de Nabucco nu tin de lipsa de interes, ci de dificultatile in a umple conducta.
Ati anuntat numirea unui coordonator special UE pentru acest proiect. Care va fi rolul lui?
— Rolul lui va fi sa vada ce conditii trebuie indeplinite pe partea UE pentru a accelera acest proiect. Avem niste dificultati legate de negocieri, in sensul ca noi nu putem negocia direct contractele, ci doar companiile.
Dar, daca e nevoie de investitii de la Banca Europeana de Investitii sau cea de Reconstructie si Dezvoltare sunt cu siguranta, sarcini pe care coordonatorul UE le va putea indeplini.
In plus, exista mai multe tari care si-au aratat interesul in aceasta conducta - premierul Moldovei si-a exprimat dorinta in acest sens, Ucraina de asemenea, Polonia are oricum un interes major in diversificarea surselor de energie.
Dar exista totusi si voci sceptice privind fezabilitatea conductei Nabucco.
— Stiu. Tot acest pesimism a inceput odata cu declaratiile nefericite ale Ungariei, care s-a aratat sceptica si mai favorabila proiectului Bluestream 2 (propus de Gazprom - n.r.), si apoi a urmat un val intreg de intrebari si indoieli. Dar nu pot spune ca e ceva in neregula cu proiectul.
Spuneati ca va fi o vizita istorica a ministrului turc al Energiei in Kazahstan si Turkmenistan. Nu considerati ca deja a avut loc o vizita istorica pe 11 mai, cand presedintele Putin a semnat acordul cu presedintii Kazahstanului, Uzbekistanului si Turkmenistanului, prin care si-a asigurat practic rezervele de gaz caspic?
— Nu, a fost mai degraba o confirmare, pusa excelent in scena. Exista deja un acord semnat de Gazprom cu Turkmenbasi in 2003, iar volumul de gaze de acum e foarte apropiat de cel de atunci - 90 de miliarde de metri cubi pe an, fata de 80 de miliarde cat era in vechiul acord.
In termeni reali insa, e nevoie de investitii majore pentru a creste capacitatea la mai mult de 50 de miliarde mc/an. A fost o confirmare clara pentru Turkmenistan si Kazahstan ca Rusia e interesata sa cumpere si sa mai investeasca in infrastructura.
Dar nu e nimic nou pentru noi si nu vad nici unde ar fi descurajarea altor investitii - pentru ca noi incercam sa contractam cantitati mai mici de gaz decat Rusia.
Si va fi suficient gaz in zona caspica pentru a alimenta atat Rusia, cat si UE?
— E o intrebare buna. Depinde cat se va investi in exploatare si productie. Deocamdata, gazul din Kazahstan nu este exportat, despre Turkmenistan nu se stie sigur cat ar putea produce, dar presupunerea generala e ca va fi suficient. Oricum, nu conductele sunt primele, ci contractele privind cantitatile ce urmeaza a fi livrate.
Iar in lumea gazului, in aceste vremuri, am vazut atatea schimbari in contracte incat nu avem motive pentru a fi descurajati. Daca tarile ar spune "nu ne intereseaza", ar fi diferit. Dar presedintele turkmen a spus clar, imediat dupa ce a semnat acordul cu Rusia, ca e deschis si spre alte proiecte.
Presedintele Kazahstanului, de asemenea, nu respinge ideea exportarii gazului catre UE - asa ca nu avem motive de ingrijorare doar pentru ca ar urma sa se construiasca o noua conducta. Asta daca intr-adevar se va construi, pentru ca si aici exista semne de intrebare. A fost un acord politic, dar acum guvernele si companiile trebuie sa investeasca, sa gaseasca surse de finantare.
Iar pentru Nabucco, oricum, nu gazul caspic era sursa principala, ci cel din Iran. Or, cazul Iranului e complet diferit - nu ca nu ar ajunge gazul, ci din cauza situatiei politice. Din acest motiv, unii dintre parteneri sunt suparati - OMV, de exemplu, a semnat un memorandum cu Iranul privind resursele de gaz care ar fi urmat sa umple in mare parte conducta Nabucco.
Gazul caspic a aparut ca alternativa mai tarziu, dupa experienta pozitiva cu campurile de la sah Deniz. Iar apoi am descoperit ca si pe cealalta parte a Marii Caspice exista gaz, in Kazahstan. Dar acestea sunt evolutii recente.
Nabucco se suprapune pe teritoriul turc cu conducta Grecia-Italia, alimentata tot din sah Deniz. Este si asta o problema?
— Din punctul nostru de vedere, avem nevoie de o sursa noua. Adica orice in afara de cele trei deja existente: Norvegia, Rusia, Algeria. Pentru noi, nu este important de unde se contracteaza atat timp cat e vorba de o sursa noua. De exemplu Turcia construieste o conducta de gaz din Irak, pe langa cea de petrol de la Kirkuk. Ei contracteaza, noi suntem consumatorii.
Ce ne intereseaza pe noi e sa primim gazul la cel mai mic pret posibil. Asta e conditia de baza. Cu Turcia devenind tot mai implicata in UE si avand conditiile legale de tranzitare a gazului, e posibil si ca la un moment dat sa cumpere gazul si apoi sa-l revanda. Iar noi nu trebuie sa ne temem de acest lucru, pentru ca avem nevoie de surse alternative de energie.
