Daca nu exista referendumul, nu exista nici asumarea raspunderii. Daca nu erau europarlamentarele, nu aveam referendum. Ecuatia e simpla. Timp de o jumatate de an, Basescu a urmarit, zambind cinic, baletul trupei de parlamentari evoluand provincial pe scena Comisiei de cod electoral si a inteles destul de repede ca sansele votului uninominal sunt aceleasi dintotdeauna. Adica egale cu zero.
si-a facut calculele, a asteptat muscandu-si unghiile de nerabdare si a reluat in forta razboiul impotriva Parlamentului si a Guvernului. Pentru ca asta se intampla. Votul uninominal s-a transformat intr-o arma de campanie electorala si singurii beneficiari pe termen scurt vor fi PD, Basescu si PSD, daca face un bun marketing.
Din punctul acesta de vedere, actiunea referendumul este neplacut de transparenta.
Vinovatii pentru situatia de un kafkianism dambovitean sunt raspanditi democratic in toate zonele puterii. Parlamentarii, indiferent de partid, pentru ca au sperat ca vor mai prinde un ciclu electoral in care isi vor putea ascunde inconsistenta si afacerile in amalgamul listelor.
Guvernul, care este produsul acestei clase politice, motiv pentru care nu si-a asumat in timp util raspunderea, si Basescu pentru ca isi urmareste scopurile cu sangele rece al celui pentru care conteaza doar mijloacele, nu si scopurile.
In mod evident, alegerile europene vor cadea in planul doi, candidatii, cu bune si rele, vor trece neobservati, temele care framanta acum Uniunea si raportarea Romaniei la ele nu vor valora nici macar cat un caltabos. La randul lui, votul uninominal are mari sanse sa fie inmormantat din cauza absenteismului generat de satietatea in fata isteriei ce va urma.
Este putin probabil sa se discute pe fond, iar politicienii si comentatorii sa explice avantajele si dezavantajele fiecareia dinte variantele de uninominal aflate in joc.
Polemicile se vor reduce la sintagme de genul: uninominalul in doua tururi de scrutin duce la dictatura, la desfiintarea partidelor mici, d-aia il vrea Basescu; uninominalul mixt contine in esenta lui blamatele liste, deci clasa politica nu se va schimba. Campania va fi marcata de ura, incrancenare si lipsa de argumente, iar electoratul se va pozitiona la referendum pro sau contra Basescu.
Deja se remarca la unii politicieni o revenire la discursurile isteroide din perioada suspendarii. Probabil ca asta a dorit si Basescu, in calculul sau de a obtine un scor cat mai mare pentru PD la europarlamentare.
In acest context, pare ca nu-l intereseaza prea mult daca referendumul va fi sau nu invalidat si batalia pentru "uninominalul Basescu", cel in doua tururi de scrutin, va fi pierduta. Va putea afirma oricand ca, indiferent de formula, votul uninominal a fost introdus datorita presiunilor sale. Pare a fi vorba de un troc asumat.
Strategia lui Basescu are insa cateva hibe. In primul rand, mizeaza prea mult pe amnezia electoratului; nu toti vor fi uitat asigurarile pe care le dadea ca referendumul si europarlamentarele nu se vor suprapune.
In al doilea, sustinerea prea apasata a PD depaseste chiar si limitele pesedisto-iliesciene si in al treilea, reintroducerea in circuit a dihotomiei pro sau contra Basescu devine obositoare. S-ar putea ca, pana in 2008, electoratul sa se sature de o lume luminata de un singur astru.
Asta, desigur, in conditiile in care lumea nu va fi populata tot de remesi, chiuari, pavelesti, norici si nicolaiserbani.
