Modul in care s-a desfasurat dezbaterea din jurul reformei sistemului medical romanesc a fost caracterizat de dezinformari, rea-vointa si neprofesionalism. Interesati exclusiv de binele lor institutional, toate partile implicate au transformat dramele unor oameni in carpe de sters zoaiele unui razboi netrebnic.
Totul a inceput cu manipularea utilizata de televiziunile politizate ale Opozitiei. Folosind una dintre numeroasele slabiciuni ale sistemului romanesc, insuficienta dotare a serviciilor de ambulanta, drama a doua familii a fost transformata intr-un fals argument impotriva inchiderii unor spitale slab echipate si neperformante. Cel mai adesea, aparatorii acestor institutii foloseau drept rationament suprem dovada numeroaselor internari efectuate, fara sa realizeze ca aceasta este cea mai solida motivatie a inchiderii spitalului in care lucreaza.
Numarul internarilor si cel al tratamentelor ambulatorii sunt unii dintre cei mai importanti indicatori ai eficientei sistemului sanitar. Romania sta anapoda la ambele capitole: internam mult prea multi oameni (25 internari/suta de locuitori/an comparativ cu doar 15 in Europa occidentala) si tratam mult prea putin in ambulator (5 consultatii/locuitor/an fata de media de 8 in Europa occidentala). Dar anumiti profesionisti ai microfonului de televiziune nu au remarcat aceste inadvertente, clamand insa ritos ca „reforma medicala se face tinand cont de opinia oamenilor”. Este greu de inteles ce cauta astfel de afirmatii ilogic-populiste in gura unor jurnalisti dezirabil corecti.
De cealalta parte insa, datorita indolentei institutionalizate, ministrul Sanatatii a fost o victima sigura. Prezent in studiourile a doua televiziuni, Cseke Attila s-a prezentat ca un scoler timid prins cu lectia nefacuta. Normal ar fi fost ca ministrul sa puna la dispozitia publicului cate un dosar separat care sa contina argumentele pro si contra desfiintarii fiecarui spital propus. In schimb, Cseke Attila nu a reusit sa ofere justificari credibile nici chiar in cel mai flagrant caz de eroare institutionala: propunerea de inchidere a spitalului de la Cernavoda, institutie vitala in cazul producerii unui accident la centrala nucleara din localitate.
Dar nu aceasta a fost gafa cea mai mare a ministrului Cseke Attila. Miercuri, site-ul Ministerului Sanatatii semana izbitor cu prima pagina a ziarelor de can-can. Ministrul decisese publicarea fotografiilor unei paciente tratate inuman in spitalul din Baneasa (unul dintre focarele scandalului de presa). Dincolo de irelevantele acuze de ordin estetic, prezentarea unei revoltatoare situatii de malpraxis ar fi un gest laudabil din partea Ministerului.
Doar ca in acest context, intentia era cu totul alta. Cseke Attila a folosit drama unei femei pentru a-si justifica actiunea institutionala de inchidere a spitalului din Baneasa. Exact acelasi tip de argument utilizat cu doar cateva zile inainte de adversarii sai. Exact aceeasi conexiune fortata si falsa intre inchiderea unui spital si drama unui om, provocata de neglijenta personalului medical de acolo, transferat astazi bine-merci in alt spital din judet. Ziarele romanesti au descoperit in ultimii ani zeci de astfel de cazuri de malpraxis, fara ca Ministerul Sanatatii sa se sesizeze din proprie initiativa. Numarul spitalelor din Romania ar scadea considerabil daca am inchide fiecare spital in care a fost semnalat un caz de malpraxis. Dar pana astazi, niciunui ministru nu i-a trecut prin minte sa foloseasca tragedia unor oameni ca argument intr-un razboi politic.
Personajele acestei istorii au devenit atat de absorbite de razboiul lor si de salvarea proprie-i pieli, incat au pierdut orice simt al masurii. Oameni sau fiare?
0
8
