Câteva dintre subiectele fierbinți de presă din ultima vreme m-au făcut să încerc un solfegiu ceva mai accesibil a partiturii după care fac armonie două dintre instituțiile cheie din spațiul public românesc. Administrația guvernamentală și Universitatea trec drept locuri ale elitei în orice societate democratică modernă. De ce ar fi Romania, altfel? Sau, mai exact, cum își poate România refuza sincronizarea în condițiile conectării sale de jure la spațiul european?
Un refuz nu e niciodată primit cu luciditate de cel refuzat: există întotdeauna un motiv oneros de persecuție sau o rețea de complicități care poate transforma conținutul oricărui denunț într-un filigran conspirativ și va exista întotdeauna o comisie sau măcar un purtător de cuvânt gata să ne facă foarte limpede acest lucru. Opereta Schengen, dincolo de evidenta lipsă de argumente a Austriei – are ceva din izul scâncit și comic al cântărilor de sub fereastra fetelor de măritat. Prinși în octava smiorcăită a jelaniei din dosul cârciumii – ne înverșunăm precum mușterii chercheliți să afle Europa întreagă ce nefăcută am pătimit. Ne purtăm ca și cum la Viena bineîmbrăcații n-ar înțelege că tragediile consumate în praful mahalalelor plutesc în zeama șmecherească la care nația lui nenea Iancu n-are de gând să renunțe printr-un decret. Să nu dăm ochii peste cap pentru că nu păcălim dirijorul: orchestra Europei n-are nevoie de încă un țambal. Pentru ceardașul lor au deja unul care improvizează obraznic după ureche. Îmbrăcat în frac de pianist – țambalagiul nostru lucrează stângaci la clape și dezinvoltura lui tâmpă nu-i poate ascunde lipsa de digitație. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles: nu pot judeca croiul redingotei ministrului nostru de interne (n-am competență domenială) dar se vede cu ochiul liber – are prea puține lecții de pian pentru un concert cu sala plină la Bruxelles. Desigur, nu pare momentul cel mai bun să căutăm vinovați, chiar dacă ei s-ar putea să poarte un nume și chiar e posibil să-i vedem punând ban pe ban din salariile de bugetar. Dar cât de orbi ar trebui să fim pentru a nu vedea că „România educată” are probleme grave de identitate academică și politică? O țară plină cu diplome de doctorat nu duce lipsă de voci autoritare. Despre autoritatea acestor voci și consecințele deciziilor am început să vorbim doar acum – când Universitățile au descoperit doctorate plagiate și Guvernul s-a procopsit cu atâția doctori fără idei.
Povestea cu plagiatele mă duce cu gândul la un pasaj obscur din Ambrozie al Milanului (fragment din Comentariul la Evanghelia lui Luca Cartea a III-a, 17-23) – în care acesta apără Biserica explicând în ce fel ea poate fi casta meretrix („târfa fără păcat”). Noi toți suntem convinși (cel puțin statistic) că România e plină de corupți și păcătoși(o blamăm ca fiind meretrix satis impudentisima „desfrânată fără rușine”) pe de altă parte nu îi găsim cea mai mică vină (casta meretrix) atunci când îi plângem nedreapta soartă în Europa. Înainte de a înfiera cu proletară mânie o detestabilă lipsă de patriotism pe care o puteți adulmeca aici vă invit să răspundeți în liniștea propriei sufragerii la câteva întrebări simple: Vă fură sau nu mecanicul unde vă reparați limuzina? Ați dat sau nu șpagă pentru servicii medicale „asigurate”? Dacă ați răspuns cu da, putem trece la ceva mai personalizat: Ați participat sau nu (din orice postură) la concursuri publice „cu dedicație”? Desigur lista poate continua cu întrebări care ar putea fi chiar ofensatoare – dar nu e cazul aici, fiindcă după cum se știe, intelectualii sunt sensibili la aluzii. Și nu în rare ocazii, destul de lași.
Acuma dacă aceste aspecte practice privitoare la manualul de funcționare a „României educate” au fost întrucâtva lămurite mai rămâne să vedem dacă nu cumva există o corelație semnificativă (folosesc deliberat acesta expresie din cercetarea științifică) între operele doctorale plagiate (nu doar cele ale oficialilor) și prestațiile politice, administrative și diplomatice cel puțin discutabile ale oficialilor noștri aici ori aiurea prin Europa? Cineva s-ar putea grăbi să deducă de aici că administratorul de la noi de la bloc ar avea nevoie de un doctorat pentru a ține contabilitatea în ordine.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
