Pentru că timpul i se împuţinează, deodată cu majoritatea parlamentară, Dragnea a ales ziua simbolică de 16 decembrie, când pornea revoluţia română la Timişoara în ’89, pentru a organiza un bizar team-building de partid (adică USL, incluzând şi apendicele Tăriceanu). Rostul a fost să culmineze cu un discurs-fluviu televizat, a la Hugo Chavez şi alţi demagogi sud-americani, evident pregătit din timp şi nu de echipa provincială Buşcu-Dinescu de la Scroviştea. Discursul marchează deschiderea anului de campanie 2019, cu parlamentare dar mai ales prezidenţiale, ce va fi de o virulenţă şi francheţe anti-UE cum n-am avut încă.
Trebuie doar să fi circulat puţin prin regiune (nu-i cazul scoviştenilor) ca să vezi sursele de copy-paste din discursul lui Dragnea: Budapesta şi Chişinău. Intre capitalele est-europene circulă teme de manipulare, fake news şi conspiraţii, meme de internet etc, toate purtate de colo-colo de celebra echipa de consultanţi israelieni care sug bani de la guvernele populist-xenofobe ale regiunii vânzându-le acelaşi produs (apropo, nu-i ironic cum nişte evrei ajută la relansarea naţionalismului în estul Europei şi fac şi bani frumoşi din asta?). Dar, dacă vorbim strict de România şi Moldova, şi de consultanţi români, cu precădere pe linia politică roşie PSD-PD.
Sunt deja doi ani de când sensul învăţării între Bucureşti şi Chişinău s-a inversat: nu mai iau ei de la noi “bune practici europene” ci Dragnea ia de la Plahotniuc tehnologii de călărit ţara în zona gri, în afara statului de drept. Deja existau în parlament, în zona Pleşoianu-Şerban (băieţi lăudaţi pe Sputnik), bucăţi de legislaţie de inspiraţie kremlinistă, tradusă din rusă la Chişinău pentru uz local, apoi strecurată prin contrabandă la Bucureşti. Discursul de aseară consacră frăţia transfrontalieră a echipelor de campanie, Moldova fiind în plină turaţie pentru alegerile de peste două luni. Ieri lui Dragnea i-au fost livrate de copywriteri două subiecte fresh de la Chişinău:
- Cazul Open Dialogue / Kozlowska, inventat în 2018 la Varşovia, o manipulare pe linia clasică anti-Soros, în care împotriva unui ONG şi unei activiste ucrainence se aduc acuze grave. Sesizând potenţialul, guvernul de la Chişinău împrumută povestea şi o transformă în caz naţional, face comisie de anchetă parlamentară şi publică un raport oficial, încercând să mânjească opoziţia civică moldovenească cu acuze ridicole de fraudă financiară, trafic de arme, etc. La puţină vreme după aceea, ce să vezi: o publicaţie românească cu ochi albaştri scoate o versiune adaptată local a însăilării moldoveneşti, în care mişcarea #Rezist e acuzată că a primit de la fundaţia Batory din Varşovia (fosta fundaţie Soros din anii ’90), prin bunele graţii ale Kozlowskăi, suma de 15 milioane euro sub formă de bitcoins! Aseară Dragnea a făcut referire fix la fake news asta, la fel cum Trump aruncă fake news culese din surse de troleală. De unde se vede că statul paralel şi jurnaliştii cu epoleţi sunt citabili atunci când servesc cauza PSD, nu-s mereu nasoi.
- In noiembrie comisia de anchetă din Parlamentul Moldovei şi-a publicat raportul pe cazul Open Dialogue iar liderii coaliţiei de guvernare au făcut declaraţii publice dure la TV şi au cerut anchetarea opoziţiei pentru trădare de ţară. Fix o lună mai târziu, Dragnea preia scriptul şi cere acelaşi lucru pentru Iohannis, cu o justificare la fel de implauzibilă. Cererea lui în acest sens către Tudorel Toader e o supralicitare sau o stângăcie de Bucureşti: evident ministrul justiţiei nu-i va da curs, deoarece nu există temei juridic. Prognoza mea este însă că Dragnea va primi curând instrucţiuni suplimentare de la Chişinău iar în 2019 veţi vedea comisii parlamentare de anchetă contra preşedintelui, opoziţiei etc, pentru că acest instrument politic e mult mai flexibil şi mai uşor de valorificat propagandistic.
Pe lângă astea, să nu uităm că aministia şi graţierea în sine sunt o temă dezbătută intens şi profesionist la Chişinău, încă dinainte de a deveni una în România – desigur, sub forma de amnistie fiscală, că penală nu e cazul acolo, justiţia fiind complet sub papucul puterii şi nereuşind să condamne vreodată pe cineva care contează. Iată cum foştii studenţi, admiratori pe faţă sau emuli moldoveni ai lui Tudorel Toader, precum Tănase sau Candu, ajung să-şi depăşească rapid maestrul şi să-l pună în umbră.
Pe partea economică, echipa de consultanţi politici a cooperat evident cu Darius Vâlcov, ale cărui degeţele cu urme de rigips se văd peste tot pe foile lui Dragnea. Toate temele de import de la Budapesta, pilotate cu succes de Viktor Orban, sunt acolo, cu toate cuvintele-cheie declanşatoare de emoţii: multinaţionalele care ne fură; europenii care ne pun duble standarde ca să ne umilească şi să ne ţină în sclavie; bancile care fac nu-ştiu-ce cu dobânzile (copită şi în Isărescu, ceea ce nu strică niciodată); teme de panică alimentară, clasice în Europa încă din anii ’50, în care corporaţiile conspiră ca să ne hrănească poporul cu otrăvuri, în căutare de profit exportabil; şamd.
De ce nu cred că discursul e integral opera ţuţerilor PSD este pentru că fake news sunt ţesute profesionist, echilibrat, printre jumătăţi de adevăr, iar nu exagerat şi gogoman, ca la cele patru-cinci campanii electorale independente derulate strident şi pierdute de social-democraţi deceniile trecute, sub diverse conduceri. Da, băncile sunt cam rigide şi creditează greu IMM-uri – dar asta pentru că le e mult mai simplu să crediteze guvernul Dragnea-Vâlcov, care se împrumută accelerat şi cu dobânzi mari ca să-şi finanţeze deficitul bugetar, deci chiar prin politicile sale alungă de la finanţare mediul de afaceri.
Da, impozitarea multinaţionalelor în condiţii de globalizare şi tehnologii noi e o mare provocare şi subiect de dezbateri şi reforme, global şi în interiorul UE (vezi aici un articol sinteză recent, dar sunt tone pe subiect), doar că asta n-are de-a face cu caricaturile de cârciumă rurală ale lui Vâlcov & găştii de emuli FIDESZ. Şi în anii ’80 occidentul avea probleme, existau crize, dileme şi reaşezări economice, dar asta nu înseamnă că soluţiile s-ar fi găsit în delirurile sfertodocte ale lui Pingelică, ce voia să apere Rhumâniea de restul omenirii invidioase pe succesili poporuli rhumân.
Doar în diatriba contra lui Timmermans, vicepreşedintele Comisiei UE, cred că s-a abătut Dragnea de la scenariu şi a devenit un pic contradictoriu, pentru că ba acuza jocurile politice pe linie de partide europene, în pregătirea campaniei euro-parlamentare – dar atunci nu-i clar de ce se lua de Timmermans, care-i socialist de-al lui şi candidat la şefia Comisiei, deci în principiu va trage pentru el în alegeri – ba acuza interesele unor ţări occidentale (Olanda, Franţa), dar atunci nu e clar ce treabă mai avea campania politică pentru alegeri în poveste. Acest pasaj confuz pare să fi fost chiar contribuţia lui, pornită dintr-un of personal.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
