Pe masa presedintelui Klaus Iohannis a ajuns intre timp propunerea la sefia Directiei de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism (DIICOT), procurorul iesean Daniel Horodniceanu. Ministerul justitiei, Robert Cazanciuc i-a transmis-o ieri, dupa ce sectia de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a votat-o cu 5 la 2. Toate procedurile sunt indeplinite, teoretic, pentru ca seful statului sa semneze decretul de numire. Dacar o va face, nu se vor gasi multi critici prin presa si partide. Horodniceanu e genul de mediocritate perfecta pentru sistem, acceptat transpartinic. Insa i-as adresa o intrebare profesorului Iohannis: le acorda nota de trecere elevilor care copiau?
Nu stiu daca presedintele Iohannis a avut timpul si rabdarea sa urmareasca audierea lui Horodniceanu in CSM sau daca a fost corect informat. Pe scurt, a fost o rusine, iar un rezumat se poate vedea aici. Am vazut cu totii un elev slab pregatit, prins de una din profesoarele din comisia de examen cu temele facute pe genunchi, cu raspunsuri copiate din lucrari mai vechi, devenite intre timp depasite de realitate. In atentia profesorului, inspectorului scolar Iohannis merita adus si detaliul ca elevul mediocru habar nu avea ca nu este frumos sa copiezi din tine insuti fara sa te citezi, ca asta se numeste autoplagiat. S-a mirat sincer cand i s-a spus. Apoi, pare cam mult promovarea unui procuror prins ca fenteaza regula, ei fiind pusi sa vegheze tocmai la respectarea legii.
Desigur, Klaus Iohannis ar putea ignora toate acestea, invocand avizul pozitiv al CSM. Din pacate, asa a procedat Traian Basescu cand l-a numit pe Tiberiu Nitu la sefia Parchetului General, in ciuda faptului ca nimic nu-l recomanda, la fel ca pe clientul sau de azi, pentru o functie atat de inalta. Functiile cheie in stat nu merita tranzactionate si cred ca Traian Basescu a inteles cel mai bine asta intre timp. La acest capitol, Iohannis chiar este obligat sa NU procedeze ca fostul presedinte. Avem deja precedent unui esect cu consecinte nefaste, de ce l-am repeta? Un procuror sef asupra caruia toti politicienii cad de acord ca e foarte bun este cel putin suspect, daca nu de-a dreptul nociv pentru interesul public.
Insa profesorul Iohannis stie foarte bine ca elevul Horodniceanu s-a prezentat atat de slab pregatit tocmai pentru ca stia ca, odata acceptat de toate partidele, trecerea prin fata comisiei de examinare de la CSM devine o simpla formalitate. Daca va proceda la fel ca predecesorul sau, nu doar ca va intra in logica politicienilor speriati de justitie, dornici sa puna oameni manevrabili in institutii - cheie, dar va abdica de la principiul de baza al profesorului: promovarea pe baza de merit. Procurorul iesean Horodniceanu nu s-a remarcat prin nimic in cariera sa, CV-ul sau este modest, iar mai multi colegi din DIICOT, o structura de parchet cu dosare grele, sunt revoltati ca tocmai un procuror mediocru va ajunge seful lor. Din cate aud, unii stau deja pregatiti cu demisa in mana.
Presedintele Iohannis va auzi, probabil, cuvinte frumoase despre procurorul Horodniceanu inclusiv de la unii dintre consilierii sai. Are pe acolo oameni bine conectati in lumea politica ieseana. Daca va semna, totusi, decretul de numire, va marca inca o ruptura majora, de aceasta data pe o tema cheie - justitia - intre asteptarile generate in campanie si comportamentul ulterior. Si aici nu vorbim de simple reactii slabe, declaratii moi, absente, taceri sau gesturi formale, ci de o decizie asumata prin semnatura. Numind un procuror agreat transpartinic, va contribui sub iscalitura proprie la procesul de distrugere a justitiei sustinut in acest moment de o uriasa coalitie politico-mediatica. Va pune cu mana lui nota de trecere in catalog unui elev pe care un profesor exigent l-ar lasa corigent.
In treacat fie spus, ar fi pacat ca presedintele Iohannis sa lase, la revenirea din Polonia, doar in grija ambasadelor Statelor Unite si Marii Britanii lupta cu penalii din Parlament care au declansat un nou asalt impotriva magistratilor. Ar putea, in calitate de presedinte, sa schiteze cateva gesturi simbolice, pentru a transmite publicului fara echivoc ca intelege sa denunte restauratia din justitie: sa refuze numirea unei procuror "cu pile" la politicieni si sa condamne public initiativele parlamentarilor de a intimida si de a lua importante instrumente de ancheta din mana magistratilor. Cu aceste gesturi, la care se adauga ultima reusita, si anume corectarea intr-o forma decenta a legilor Big Brother, ar schimba ceva din perceptia ca prezenta sa la Cotroceni nu foloseste la nimic marelui public si ca a devenit marioneta perfecta a unor interese nelegitime.
35
14
