Am fost un sustinator al unui sistem cu doua partide care sa guverneze succesiv cu majoritate stabila. Chiar si acum as pleda pentru un asemenea aranjament pentru ca, daca analizam perioada de tranzitie, o sa vedem ca marea problema a reformelor de tip “stop and go” a fost incapacitatea partidelor din Romania de a forma coalitii stabile. Cu cat mai multe partide la guvernare, cu atat mai mare riscul de a stopa reformele incepute.
Intre 1996-2000 au fost CDR cu USD. Atunci PD a fost cel care la jumatatea mandatului a oprit reformele incepute de guvernul Ciorbea. Sau, in orice caz, le-a incetinit. Intre 2001-2004 Adrian Nastase a beneficiat de o coalitie relativ stabila, dat fiind si scorul mare pe care PDSR l-a obtinut in alegeri. A fost perioada in care s-au negociat dosarele aderarii. Cu un relativ succes si mici restante. Intre 2005-2008 coalitia PD-PNL s-a rupt la jumatatea drumului si reformele au fost stopate in ultimii doi ani. Mai mult decat atat, un PNL minoritar si stantajabil a intrat inevitabil in cursa populismului electoral. In 2009 “marea coalitie” PSD-PDL s-a spart si ea pentru ca era an electoral. Intre 2010-2012 coalitia s-a destramat in momentul in care o parte din parlamentarii PDL, speriati de perspectiva alegerilor, pe fondul lipsei de popularitate a partidului, au dezertat, dar si prin tradarea grupului minoritatilor nationale. Rezultatul a fost, de fiecare data, oprirea reformelor si reluarea lor cand vremurile permiteau asta.
Din acest punct de vedere cred ca ar trebui sa ne dorim cu totii un sistem format din doua partide care sa reuseasca singure sa formeze majoritati stabile la guvernare. Votul uninominal intr-un tur poate fixa un sistem bipartit pe termen mediu si lung.
Asta ar fi partea plina a paharului. Daca ne uitam insa cu mai multa atentie vedem si partea goala a paharului. Sistemul electoral singur nu poate produce asemenea rezultate. Daca singura diviziune ar fi stanga-dreapta, adica, pana la urma, modul in care cetatenii se raporteaza la rolul statului in economie si alte teme adiacente, atunci uninominalul intr-un tur ar genera o societate polarizata in jurul a doua partide mari.
Dar Romania mai are doua grupuri semnificative care, teoretic, nu se aliniaza la acest clivaj ideologic. Vorbim de minoritatea maghiara (semnificativa, de 6-7%) si de minoritatea frustrata (15-20%). Asupra minoritatii ungurilor voi reveni.
Deocamdata as vrea sa vorbesc despre “minoritatea frustrata”. Acesta este un produs sui-generis al procesului de tranzitie. Sunt cei care nu au avut decat de pierdut din reasezarea pozitiilor in societatea bazata pe competitie economica si democratie. Zona lumpenului, periferiei, oameni lipsiti de resurse materiale si ideatice. Ei nu sunt de stanga, nici de dreapta. Ei se simt fiii vitregi ai unui sistem in esenta nedrept. Justitia sociala in viziunea lor se face cu parul. In vreme ce ei saracesc in vremuri de criza si supravietuiesc in vremuri prospere, “ciocoii” acumuleaza averi pe spinarea lor prin furt, extorcare, evaziune, etc., protejati de legile facute chiar de ei. Solutiile nu pot fi decat radicale – “executii pe stadioane”, arestari si condamnari sumare, confiscarea pe loc a averilor si redistribuirea lor poporului infometat. Ei traiesc intr-o lume a miracolelor in care cadavrele apar si dispar, o lume a conspiratiilor (iudeo-masonice, kaghebiste), o lume in care micul ecran se confunda cu realitatea cotidiana.
Sper ca ati recunoscut parti din discurs. Nu stiu daca am reusit sa fiu la fel de bun precum Vadim Tudor, Dan Diaconescu si Gigi Becali, dar in esenta acesta este mesajul care prinde la acest grup. De cand USL a venit la putere, grupul s-a radicalizat. A fost confirmarea ca democratia nu este decat o inscenare a “ciocoilor” care isi impart prin spoliere “averea poporului”.
Daca votul uninominal intr-un tur a salvat UDMR, partid oricum enclavizat care poate obtine un numar de parlamentari in cateva colegii concentrat majoritare, in mod sigur votul uninominal intr-un tur a omorat PPDD, ai carui simpatizanti sunt foarte disipati teritorial, dar care insumeaza, conform sondajelor, cam 20% din electorat.
Ce va face acest grup cand se va vedea nereprezentat in parlament? Ar putea sa isi administreze in continuare drogul OTV seara de seara, mi-e teama insa ca odata trecuti de la faza de contemplare la faza de organizare, drogul nu va mai avea efect. Pontentialul lor de violenta nu trebuie subestimat. Factorul decalnsator ar putea fi chiar esecul politic. Modalitatile de exprimare in afara institutiilor sunt, slava Domnului!, la indemana.
Mi-e teama si ca USL sau PDL ar putea incerca sa ii absoarba prin mesaje radicale, dar asta nu va face decat sa dinamiteze din interior cele doua blocuri politice. Pentru ca mai tarziu sau mai devreme vine vremea decontului si atunci e foarte probabil sa se desprinda factiuni din aceste partide care sa capitalizeze electoral frustrarea.
Cel mai prost scenariu este sa avem o armata frustrata, dar deja in faza de organizare, care sa devina violenta la propriu. Cel mai bun scenariu este ca, in final, cele doua blocuri sa se faramiteze si sa modifice legea electorala revenind la un sistem proportional. In oricare din aceste variante, actualul sistem de vot nu pare a fi unul durabil.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
