​VIDEOINTERVIU Revoltele din Statele Unite: Cum se explică jafurile şi de ce poliţia este mai bine "echipată" să rezolve problema decât Garda Naţională

• Cum se raportează americanii la autoritate?

Din multe puncte de vedere raportarea este de la egal la egal. Cel puţin tradiţional, sunt multe legi, sunt foarte multe drepturi date cetăţenilor de a se opune şi de a trage trage la răspunde autorităţile. Vedem aici şi dreptul posesiei de arme prin cel de al doilea amendament.

Felul în care multe grupuri aleg să se opună autorităţilor este una dintre problemele.

Mare parte din limitările federale, prin limitările legislaţiei federale care au fost aduse celui de al doilea amendament au fost aduse în perioade în care mişcări paramilitare ale celor de culoare, precum Black Panther sau Malcolm X, au fost foarte active şi foarte vizibile. Americanii şi mai ales aleşii, reprezentanţii în Congres şi în Senat au fost de acord să limiteze dreptul oamenilor de a purta arme automate doar în momentele în care cei de culoare s-au afişat purtând arme automate, în public, în oraşe precum Detroit, Chicago etc.

sursa foto: Wikipedia.org / Warren K. Leffler / Library of Congress Urmele lăsate asupra Washington DC de protestul din 1968, de după asasinarea lui Martin Luther King Jr

• Revolta de azi, în comparaţie cu alte revolte similare / 1968, după asasinarea lui Martin Luther King Jr sau 1992, după cazul Rodney King, un motociclist afro-american, care a fost bătut de patru poliţişti - care după un îndelungat proces au fost achitaţi. În revoltele după bătaia lui Rodney King, care au ţinut 6 zile, au murit peste 60 de oameni.

N-aş vorbi despre o paralelă între aceste evenimente, ci mai degrabă de un fir roşu, o linie care leagă toate aceste evenimente, chiar şi mai devreme de 1968.

Ele sunt întotdeauna pentru minoritatea de culoare şi aliaţii ei albi o modalitate de a pune o presiune atât pe factorii de decizie politici, cât şi pe cei juridici pentru ca inegalităţile între albi şi negri să dispară.

Faţă de 1968 multe dintre aceste inegalităţi au fost, dacă nu rezolvate, măcar adresate. Totuşi, multe au rămas, iar progresul, la mai bine de 50 de ani de la Legea drepturilor civile (Civil Rights Act) vedem că în mai multe rânduri a fost dat înapoi. Iar acest lucru se întâmplă în special în momente critice precum perioada crizei financiare, iar acum în perioada COVID şi mai ales în timpul preşedinţiei lui Donald Trump. Practic ce vedem acum este o ieşire în stradă pentru a continua această negociere ce ţine de mulţi ani, dar cu mijloace greu de ignorat. Nu ne referim neapărat la violenţa, dar aceasta este unul dintre elemente.

• Este momentul 1968 unul de referinţă?

Literatura de sociologie despre mişcările sociale din SUA, mai ales pe cele legate de probleme rasiale, ne arată că obiectul protestului a existat acolo dintotdeauna. Probabilitatea de revoltă a fost relativ constantă în timp. Ce a făcut diferenţa au fost incidentele care au dus la declanşarea acestor revolte. Practic ce s-a întâmplat în 1968 a fost determinat de incidentul asasinării lui Martin Luther King, dar nu putem spune că mişcarea şi revolta respective au fost exclusiv urmări ale asasinării lui.

Acesta a fost doar incidentul care a dus la declanşarea, la coordonarea participanţilor la revoltă, la prezenţa lor în stradă.

La fel cum putem vorbi despre mişcările din 1992. Ele au fost cauzate de factorii de discriminare structurală ce s-au acumulat în timp, dar incidentul care a făcut ca revolta să se manifeste exact atunci, exact acolo a fost faptul că un act de violenţă al poliţiei din Los Angeles, care a oprit şi a bătut un motociclist de culoare, pe numele său Rodney King, a fost înregistrat video şi a fost transmis în media şi a strâns mulţi oameni care s-au revoltat apoi.

Aici vedem o paralelă importantă a evenimentelor din ultimii 20-30 de ani. În momentul în care astfel de incidente sunt capturate video sau audio, ele nu mai pot să fie atât de uşor contextualizate şi respinse ca fiind controversate, să se dea vina într-un fel sau altul pe victime.

Ce vedem în ultimii 5 ani, de la începutul mişcării Black Lives Matters, este că avem în fiecare an zeci de incidente în care oameni de culoare, deseori tineri, deseori neînarmaţi, de cele mai multe ori total nevinovaţi ce au fost abuzaţi şi chiar omorâţi din acţiunea poliţiei sau din acţiuni nesancţionate apoi de poliţie.

• Cum s-ar putea rezolva problema de acum?

Întâi, trebuie menţionat că problemele de acum au fost cauzate şi de situaţia economică, dar în acelaşi timp au fost cauzate şi de faptul că pandemia, lockdown-ul au dus la o diluare a încrederii în autorităţi, a încrederii că ele mai pot să rezolve această problemă majoră. Ceea ce a subliniat din nou incapacitatea de a rezolva problema structurală cu care se confruntă de atâtea ori.

Întrebarea are cel puţin două straturi, iar primul se referă la cum s-ar putea rezolva aceste mişcări în acest moment - care este problema cea mai urgentă. Cred că încet există şanse ca aceste mişcări să devină mai paşnice, există o conştientizare în rândul poliţiei că multe dintre provocări nu vin de la demonstranţii paşnici. Avem puţine totuşi puţine acte de violenţă ce se văd din sutele de mişcări ce se întâmplă din sutele de oraşe din SUA şi din lume, doar câteva dintre ele devin în unele momente violente. Avem decizii ce au fost luate în multe din oraşele mari ce par a duce la despărţirea grupurilor mai violente de cele paşnice.

Speranţa mea este de a avea o intervenţie mai paşnică tocmai din partea poliţiei şi nu din partea armatei, nu din partea Gărzii Naţionale.

Chiar dacă poliţia a fost implicată în multe incidente rasiale cum este cel care a declanşat această revoltă, poliţiştii fac pregătire pentru acţiona în situaţii ca acestea, de înţelegere şi de calmare a problemelor de acest tip şi din acest punct de vedere sunt mult mai bine echipaţi să rezolve astfel de proteste, decât armata.

În toate locurile în care au avut astfel de mişcări de protest în ultimii 40 de ani, intervenţia armatei a dus la morţi, la escaladarea violenţei şi a dus la crearea unor efecte pe termen lung, mai ales la efecte pe plan politic.

Pentru a rezolva problema mare, problema structurală este nevoie de schimbarea naturii leadrshipului american. Nu e de mirare că protestele devin atât de virulente şi de polarizatoare cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale. Donald Trump este considerat de mulţi responsabil pentru ce se întâmplă acum în stradă în SUA. Felul în care el a ales să răspundă la aceste proteste a fost tocmai de a le inflama şi mai mult. Poate cu un scop. Există cercetări în ştiinţele sociale care spun că protestele de acest tip atâta timp cât rămân paşnice şi de masă tind să avantajeze Partidul Democrat, dar în momentul în care devin violente, ele devin mai degrabă favorabile Partidului Republican, din care face parte şi Trump.

• Şi atunci cum vor influenţa aceste evenimente alegerile?

Depinde de multe decizii. Sistemul politic american este clar împărţit pe planuri de subsidiaritate. Armata - Garda Naţională nu poate să intervină unde nu este cerută de primari sau de guvernatori. Guvernatorii nu au un interes direct la fel de mare de a-l păstra preşedinte pe Trump, precum cel de a păstra pacea sau de a opri violenţa din statele respective, aşa că mă aştept ca Garda Naţională, chiar dacă este invitată, să fie totuşi ţinută în frâu de aceşti lideri locali. Altfel urmările politice ale acestor proteste sunt încă puţin clare. Joe Biden a fost foarte precaut în felul în care s-a raportat la proteste. A fost prezent la protestele din Delaware, dar nu a transmis un mesaj precis către liderii mişcărilor. În general el este văzut ca un lider antiviolenţă astfel că probabil nu va exista o polarizare politică imediată legată de cine ce parte a mişcărilor susţine.

• Cum se explică jafurile şi distrugerea multor business-uri americane?

Explicaţia cea mai la îndemână, explicaţia clasică ţine de faptul că mişcările de revoltă de masă de acest tip sunt văzute ca un prilej de o minoritate foarte predispusă la criminalitate, ce le foloseşte în momentul care le apare. Orice mişcare de acest gen este folosită de oamenii predispuşi la criminalitate pentru a-şi face treaba "mai bine".

Ce se întâmplă această dată este totuşi mai complicat, pe lângă aceste jafuri au apărut foarte multe acte de violenţă directă împotrivă poliţiei şi autorităţilor - cazuri de incendiere a maşinilor de poliţie şi ale instituţiilor publice. New Yorker a dezvăluit că o maşină de poliţie a fost incendiată chiar de doi tineri avocaţi, angajaţi ai unor firme mari de avocatura din Manhattan. Ne gândim evident că ei nu fac parte din acele grupuri de o criminalitate ridicată.

Furia acumulată în perioada pandemiei, a preşedinţiei lui Trump şi toate declaraţiile lui, îndelungata tradiţie de discriminare la care este supusă minoritatea de culoare creează un tip de furie care nu este tocmai uşor de înţeles raţional. Sunt foarte oameni care în aceste momente ar putea fi vulnerabili la gesturi extrem de violente care nu sunt neapărat reprezentative, dar care vor avea urmări dramatice.

De aceea spre ca intervenţia autorităţilor să nu escaladeze pentru că există atât de multă furie acumulată în special în oraşele mari. Oraşele cu cât sunt mai mari şi au o minoritate de culoare cu atât mai mari, drept urmare ele sunt cele mai predispuse la violenţe. Şi sunt şi oraşele în care populaţia a resimţit cel mai dur criza adusă de pandemie. Sunt foarte mulţi care au rămas fără slujbe şi li s-a limitat capacitatea de a se deplasa, sunt mulţi care locuiesc în spaţii mici, insalubre, toate astea au dus la acumulare de tensiune. Deci vorbim şi de un factor adus de problemele economice.

Plus, obişnuita retorică ce a luat destul de multă amploare mai ales în campania internă din Partidul Democrat - despre inegalitatea socială şi despre marii capitaliști şi câştigurile lor.

• Şi-a atins vârful această revoltă?

Cred că dacă nu a ajuns, ar trebui să ajungă în următoarele zile, însă totul depinde de felul în care autorităţile federale vor trata această problemă. Tweeturile şi declaraţiile lui Trump din ultimele zile au crescut în intensitate şi par a invoca din ce în ce mai mult nevoia de retaliere prin violenţă. Şi dacă într-un astfel de context autorităţile - vorbim despre poliţie, care este în mod tradiţional un electorat mai degrabă conservator, mai degrabă republican - armată, la fel - dacă aceşti oameni se vor simţi cumva protejaţi sau încurajaţi de deciziile şi mesajele preşedintelui să escaladeze conflictul şi să trateze protestatarii cu mai multă violenţă atunci s-ar putea să nu fim nici pe aproape de vârf şi să vedem şi mai multă violenţă.

Tot din literatura de sociologie despre mişcările de acest gen constanta este că dintr-un punct de vedere formal, violenţa din partea protestatarilor apare numai în situaţiile în care protestatarii au mai multă putere şi mai multă dinamică decât poliţia, iar violenţa poliţiei apare în situaţii în care poliţia are este în poziţie de superioritate.

Vedem totuşi că există o încredere mai crescută a populaţiei mari, a populaţiei liberale şi a populaţiei de culoare că există posibilitatea de a rezolva problemele de inechitate rasială prin politici publice şi prin alegerea unor lideri politici care să simpatizeze cu genul acesta de soluţii.

Dar, din păcate, există şi o creştere a mişcărilor extremiste, atât de stânga cât şi de dreapta ce sunt tot mai mult antistat, antiautoritate. Există voci care spun că în New York şi în Chicago, în unele momente, a apărut chiar o coalizare între grupările de extremă stânga şi de extremă dreapta pentru a creşte nivelul de violenţă şi pentru a escalada conflictul.


Dani Sandu este sociolog şi cercetător în departamentul pentru ştiinţe sociale şi politice de la Institutului Universitar European, a lucrat la Banca Mondială, este absolvent al unui masterat în sociologie şi ştiinţe politice la Universitatea din Cincinnati, în perioada 2010 - 2012, după care a lucrat şi pentru campania fostului preşedinte american Barack Obama, iar recent s-a întors de la New York, unde şi-a continuat cercetările în domeniul sociologiei.

sursa foto: Profimediaimages / Jason Redmond / AFP / Protestatarii paşnici se delimitează de violenţe / un cuplu, în faţa poliţiei, în Seattle, Washington