Preşedintele Trump se îndreaptă spre summitul NATO care va avea loc miercuri la Bruxelles, având un punct de discuţii crucial: aliaţii trebuie să-şi onoreze angajamentele privind cheltuielile pentru apărare. Puţini strategi politici nu ar fi de acord că Europa trebuie să cheltuiască radical mai mulţi bani pentru securitatea proprie şi mulţi diplomaţi europeni recunosc ruşinaţi că s-au bazat prea mult pe forţa militară americană pentru a se apăra. În acelaşi timp, voci din toate zonele NATO se întreabă dacă focalizarea unică a lui Trump asupra acestei ţinte nu face mai mult rău decât bine alianţei, potrivit Washington Post, citat de Rador.
Trump s-a cramponat de ideea că fiecare ţară NATO trebuie să plătească cel puţin 2% din PIB-ul său pentru armata sa. Dar diplomaţii care au negociat acest angajament în 2014 spun că iniţiativa nu a fost niciodată menită a deveni o armă care ar putea sista protecţia SUA pentru Europa - şi că s-ar putea ca ei să nu o fi convenit niciodată dacă ar fi prevăzut că SUA va fi condusă de un preşedinte atât de convins de valabilitatea principiului sumei zero, cum este Trump.
Între timp, unii planificatori militari evidenţiază că cele două procente nu constituie un număr magic care asigură o apărare puternică şi atenţionează că nu este indicat ca cheltuielile pentru apărare să fie definite prea îngust. Ei spun că în unele cazuri, de exemplu, este mai indicat să cumperi tanchete de capacitate mare decât tancuri. Şi mai spun că o Europă stabilă şi sigură aduce un dividend politic şi economic Washington-ului.
"Îngrijorarea mea este legată de faptul că acel (2%) a devenit o etichetă care cumva amplifică abordarea tranzacţională a acestei administraţii", a spus Douglas Lute, general cu trei stele în retragere din Infanterie care în calitate de ambasador american la NATO a fost principalul avocat al preşedintelui Obama pe tema acestui angajament, în interiorul alianţei. "Le conferă o măsură de-a gata, uşor de înţeles a argumentelor tranzacţionale pro şi contra. Şi nu acesta a fost scopul."
Strategii NATO au urmărit alarmaţi partida de hardball a lui Trump cu aliaţii, concomitent cu elogiile aduse unor adversari vechi ca preşedintele rus Vladimir Putin, cu care planifică să se întâlnească la numai câteva zile după summitul NATO.
Luna trecută, Trump a trimis scrisori liderilor multor ţări din NATO, avertizând că o continuare a investiţiilor în resurse militare făcute de SUA, în timp ce aliaţii cheltuiesc prea puţin, "nu mai este sustenabilă". El a dat instrucţiuni Pentagonului să revizuiască impactul retragerii trupelor din Germania - ţintă favorită a furiei lui.
"Germania, Norvegia, sunt aliate importante ale noastre şi totuşi noi le tratăm ca pe nişte părinţi rataţi", a spus Ben Hodges, care a fost până în decembrie comandantul forţelor US Army din Europa.
Marţi în timp ce se pregătea să plece, Trump a semnalat din nou că planifică să exercite presiuni asupra aliaţilor la Bruxelles. "SUA cheltuiesc de multe ori mai mult decât oricare altă ţară pentru a le proteja", a transmis el prin Twitter. "Nu e corect pentru contribuabilul american".
Cheltuielile pentru apărare ale SUA s-au ridicat la 68,7% din cele ale NATO, anul trecut, reflectând ambiţiile globale ale SUA, reprezentând 3,57% din PIB-ul american.
Criticii focalizării obsesive a lui Trump evidenţiază că singura dată când au fost activate prevederile NATO de apărare colectivă a fost pentru SUA, după atacurile de la 11 septembrie 2001.
Ţinta de cheltuieli pentru apărare de 2% a rămas mult timp o regulă orientativă în cadrul NATO. Dar administraţia Obama a promovat-o ca angajament formal la summitul desfăşurat în 2014 în Wales, după anexarea Crimeii de către Rusia şi ascensiunea Statului Islamic.
Planificatorii militari, inclusiv unele persoane care au ajutat la elaborarea acestui angajament, spun că cifra era menită în mai mică măsură pentru a asigura protecţia adecvată a NATO şi în mai mare măsură ca un obiectiv realist de creştere a cheltuielilor, deşi cheltuielile rămân mult în urma nivelurilor din perioada războiului rece. (NATO are o listă separată, clasificată a cerinţelor militare, croită pe măsura fiecărui membru, care reflectă necesităţile de securitate ale alianţei.)
"Raţionamentul nu a fost că dacă fiecare ar cheltui 2%, atunci NATO ar fi într-o formă bună", a spus Adam Thomson, care a fost ambasador britanic la NATO în 2014 şi a fost implicat în ofensiva de a-i determina pe aliaţi să semneze iniţiativa. "Raţionamentul s-a referit la nivelul care putea fi stabilit şi care să beneficieze cel puţin de o oarecare credibilitate politică."
"Nimeni nu s-ar fi putut aştepta la modalitatea în care este interpretat într-o manieră atât de nesofisticată de Trump", a adăugat Thompson. "Dar şi asta a avut un impact real".
Oficialităţi din administraţia Trump spun că preşedintele avea nevoie să folosească un limbaj aspru pentru a scoate NATO din lâncezeală şi să-i sperie pe aliaţi ca să aloce mai mulţi bani pentru apărare. Ei spun că şi SUA au sporit spectaculos finanţarea pentru apărarea europeană, dublând aproape cheltuielile din ultimii ani de mandat ai preşedintelui Barack Obama.
"NATO face realmente progrese şi ei fac asta la insistenţele preşedintelui Trump", a spus ambasadorul american la NATO, Kay Bailey Hutchison pentru Fox News, duminică.
Se aşteaptă ca NATO să-şi sporească cheltuielile generale pentru apărare cu 3,8% în 2018 - al patrulea an consecutiv în care cheltuielile au crescut. La preluarea mandatului de către Trump, doar patru din cele 29 de ţări ale NATO întruneau ţinta de 2%: SUA, Marea Britanie, Estonia şi Grecia. Anul acesta, încă patru se îndreaptă în această direcţie: Polonia, Lituania, Letonia şi România. Vreo două treimi planifică să ajungă acolo până în 2024.
Dar aceste statistici ascund variaţiile ample. Grecia a cheltuit 2,36% din PIB-ul său pentru apărare anul trecut, dar o mare parte din aceşti bani au fost destinaţi pensiilor militarilor în retragere, ceea ce nu serveşte niciunui obiectiv de apărare. Majoritatea dotărilor militare ale Greciei sunt dedicate apărării în faţa Turciei, un alt membru NATO. Între timp, Franţa a cheltuit doar 1,79% dar este implicată în conflicte militare din întreaga Africă şi Orientul Mijlociu, inclusiv cele în care este implicată NATO.
Deseori, subtilitatea a scăpat retoricii lui Trump. La fel şi natura blândă a angajamentului în sine: liderii au spus că vor "ţinti să se îndrepte spre cele 2% orientative în decurs de un deceniu", pas cu pas.
"Doi la sută nu constituie o măsură unică, totală a angajamentului unei ţări faţă de alianţă", a spus Alexander Vershbow, care a fost adjunctul secretarului general al NATO la vremea negocierii angajamentului.
Unele sume care sunt clar dedicate securităţii - precum finanţarea contra-terorismului pentru agenţii de informaţii sau poliţie - nu constituie practic cheltuieli pentru apărare şi nu sunt luate în calcul pentru cerinţele NATO.
"Dacă am fi avut mai mult timp înainte de summitul din Wales, ar fi avut mai multă logică să detaliem aceste întrebări despre ceea ce contează şi ce nu contează", a spus Lute, fostul ambasador american.
Respectarea angajamentelor privind cheltuielile, definite îngust, ar necesita schimbări vaste pentru una din cele mai puternice economii ale NATO, anume Germania. Pe baza cifrelor din 2017, Berlinul ar trebui să-şi crească alocările pentru apărare la 76 de miliarde de dolari anual, de la 47 de miliarde de dolari, nivelul actual. Cheltuielile militare sunt în general nepopulare în rândul germanilor, iar solicitarea unui preşedinte american care este enorm de nepopular i-a îngreunat şi mai mult sarcina cancelarului Angela Merkel de a obţine susţinere pentru creşterea fondurilor pentru apărare.
Unii diplomaţi ai alianţei îşi dau ochii peste cap când aud de opoziţia faţă de creşterile bugetare, întrucât armata Germaniei este extrem de nepregătită pentru luptă. Piloţii elicopterelor militare germane cu greu găsesc aparate de zbor funcţionale pe care să facă practică. Dar mulţi planificatori militari spun că banii Germaniei ar putea avea destinaţii mai bune decât simpla înzestrare a armatei.
Hodges a spus că ar prefera ca Germania să fie încurajată să aloce fonduri noi pentru infrastructură, ceea ce ar putea ameliora capabilitatea NATO de a se deplasa rapid în Europa. "Europa are nevoie de mai mult decât de tancuri germane. Europa are nevoie de trenuri germane. Astfel că o extindere a capacităţii feroviare ar permite alianţei să se mişte mai repede decât forţele ruse", a spus el.
În fine, mulţi diplomaţi spun că abordarea lui Trump stă în calea discuţiilor despre necesităţile mai ample ale NATO în sfera securităţii. "Întreaga problemă a celor 2% a ieşit de pe tărâmul în care se poate discuta într-un mod rezonabil despre asta", a spus un diplomat senior la NATO, vorbind cu condiţia anonimatului pentru ca ţara sa să nu fie următoarea pe lista persecutaţilor lui Trump. "S-a transformat într-o dogmă. Fie crezi în ea, fie nu".
Articol de Michael Birnbaum-The Washinton Post (Preluare Rador)
0
6
