​Rusia a facut in ultimele zile o serie de miscari neobisnuite mai ales in Orientul Mijlociu, ceea ce ar putea indica eforturi in derulare pentru un posibil "armistitiu" intre Moscova si Washington, potrivit unei analize Stratfor. Aceasta arata ca nu ar fi primul "armistitiu" de acest fel din ultimii ani si ca, desi astfel de intelegeri tind sa nu reziste pe termen lung, in urmatoarele luni s-ar putea ca Rusia si SUA sa lase deoparte o serie de dezacorduri "pentru a-si vedea de treaba fara grija unui amestec din partea celuilalt".

Potrivit Stratfor, pozitia Moscovei fata de Siria trece de ceva vreme prin schimbari semnificative. "Declinul constant al regimului condus de presedintele sirian Bashar al-Assad a lasat Moscova fara prea multe optiuni in afara distantarii de al-Assad", cautand in schimb diverse modalitati prin care sa-si pastreze relevanta in tranzitia politica din aceasta tara. Una dintre aceste modalitati, arata Stratfor, este sa apeleze la retelele sale de informatii din Siria si la relatiile cu reprezentanti ai regimului pentru a asigura Occidentul si Israelul ca arsenalul chimic sirian este in siguranta. Rusia, afirma sursa citata, spera ca legaturile sale cu regimul sirian, cu sau fara al-Assad, va permite Moscovei sa aiba in continuare un cuvant de spus in Levant.

Pe de alta parte, miercuri, seful Serviciului Federal Anti-Monopol al Rusiei, igor Artemiev, "le-a spus reporterilor la Moscova ca Rusia apeleaza la actiuni in instanta pentru a bloca un grup de companii controlate de Iran in incercarea lor de a prelua portul din Astrahan, de la Marea Caspica". Stratfor arata ca Aremiev a descris relatiile iraniano-ruse drept "dificile" si a spus ca incercarile Iranului de a obtine un participatie la operatiunea portuara ar permite republicii islamice sa incalce sanctiunile ONU. In numele respectarii acestor sanciuni, Artemiev a declarat ca Rusia va anula acordul iraniano-rusa in privinta acestui port. Stratfor apreciaza ca aceasta declaratie este discordanta, avand in vedere ca Rusia este una dintre tarile care contribuie la activitatile Iranului de incalcare a sanctiunilor ONU.

Potrivit Stratfor:

• Pozitia actuala a Rusiei nu este ceea ce-si doreste acum Iranul, care pierde teren in mod semnificativ in Siria (si implicit in Liban) si este tot mai ingrijorat in privinta pozitiei sale in irak.
• Cu cat se simte mai vulnerabil Iranul, cu atat mai mult aceasta tara va cauta sprijin din partea unui sustinator extern, precum Rusia. Aceasta ar putea explica de ce Iranul a anuntat, miercuri, ca, in schimbul livrarii unor sisteme de aparare antiaeriana S-300, renunta la un proces de 4 miliarde de dolari impotriva Rosoboronexport, exportatorul de armament controlat de statul rus.
• Interesul strategic al Rusiei este ca SUA sa se afunde in problemele Orientului Mijlociu, asa incat Moscova sa poata actiona la periferia fostei URSS fara amestecul Americii. (sublinierea redactiei). In ultimul deceniu, Rusia s-a folosit de Siria si Iran pentru a genera turbulente in regiune si pentru a mentine atentia Washingtonul asupra acelei regiuni. Dar, desi poate sa foloseasca Iranul pentru a se amesteca in eforturile SUA, atentia Rusiei este acum indreptata in alta directie.

Mai precis, autoritatile de la Moscova se confrunta cu instabilitate pe scena politica interna. In ultima perioada, creste constant numarul gruparilor de opozitie la adresa autoritatii lui Putin. Aceste grupari au fost foarte active in protestele masive ce au urmat alegerilor parlamentare din decembrie 2011 si alegerilor prezidentiale din martie.

Potrivit Stratfor, desi Putin si oamenii sai au suficiente instrumente pentru a tine sub control gruparile de opozitie, acestea devin tot mai organizate. Iar in octombrie, ele vor avea ocazia sa infrunte Kremlinul in alegerile regionale si municipale, in care, pentru prima data din 2003, guvernatorii vor fi desemnati prin vot direct. Iar in mod traditional autoritatile de la Moscova s-au bazat pe liderii regionali pentru a consolida controlul asupra regiunilor. In cazul in care lideri ai opozitiei ar ajunge in astfel de functii, autoritatea lui Putin s-ar diminua, argumenteaza Stratfor.

Stratfor comenteaza ca:

• Pentru a putea sa-si administreze situatia interna, Moscova trebuie sa previna un sprijin consistent din partea SUA pentru miscarile de opozitie din Rusia, in conditiile in care reprezentantii Washingtonului nu si-au ascuns preferatii in alegerile din aceasta tara.
• Intre timp, Rusia continua sa acuze SUA ca finanteaza grupari de opozitie prin intermediul unor ONG-uri, iar in iulie guvernul de la Moscova a adoptat o serie de masuri legislative referitoare la ONG-uri si Internet, in incercarea de a limita sprijinul extern pentru entitati din Rusia.
• Pe de alta parte, SUA au nevoie ca Rusia sa nu se amestece in Orientul Mijlociu. Strategia Washingtonului de a limita influenta Iranului prin actiunile in Siria sau prin intarirea prezentei militare din Golful Persic se desfasoara conform planului. In conditiile in care Iranul simte aceasta presiune si cauta sa raspunda, ultimul lucru de care au nevoie SUA este ca Rusia sa intareasca increderea Teheranului prin masuri precum furnizarea unui sistem de aparare antiaeriana S-300.

Stratfor apreciaza ca toate acestea sunt semnele unui posibil "armistitiu" intre Rusia si SUA, care n-ar fi primul de acest fel din ultimii ani: in 2010, fostul presedinte rus Medvedev a ajuns la un acord cu SUA de asistenta pentru programele Rusiei de privatizare si modernizare, in schimbul acordului Rusiei pentru sanctiuni ONU in Iran. Dar, arata Stratfor, astfel de "armistitii" nu sunt de durata, dupa cum a aratat si episodul din 2010. Chestiuni fundamentale in relatiile dintre SUA si Rusia raman nesolutionate, iar ambele parti isi vor pastra alternative de actiune. Totusi, crede Stratfor, in urmatoarele trei luni nu este exclus ca Rusia si SUA "sa lase deoparte aceste dezacorduri pentru a-si vedea de treaba fara grija unui amestec din partea celuilalt. Pentru Teheran, aceasta este o veste foarte ingrijoratoare."