Profesorul Marcel Ausloos este unul din cei mai citați cercetători ai lumii, specializat pe fizică statistică. Săptămâna trecută el a devenit Doctor Honoris Causa al ASE, ocazie cu care am stat de vorbă cu domnia sa.
Rep: Cum vede un cercetător schimbările sociale la care asistăm? Ai crescut într-o perioadă în care studiul era infinit mai dificil, când internetul nu exista, când respectul între generații era sacru... Acum se pare că asistăm la tendințe sociale centrifuge, curente „corecte rasial”, în care Isus poate fi o persoană de culoare, în care povești precum „Albă ca Zăpada și cei 7 pitici” sunt interzise din cauza jignirii unor categorii sociale... Cum vedeți toate acestea? Sunt un progres, un regres, ar trebui să învățăm ceva din asta...?
Un prim răspuns este : „îngrozitor”. Alt răspuns este: „ridicol”. Și așa mai departe
… Mă întreb adesea dacă creșterea complexității este o formă de progres; „ales” (dar s-ar putea să nu pot să spun „ales”, în lumea actuală) consider că complexitatea nu este în mod necesar un progres.
De aceea „iubesc" fizica statistică și aplicațiile ei; în acest domeniu de cercetare simplificăm complexitatea, încercând să reducem numărul de ecuații descriptive (de evoluție) și numărul parametrilor la ceea ce considerăm a fi esențiali; personal apreciez mult principiul „briciului lui Occam”, care spune că dacă ai două idei concurente propuse pentru a explica un fenomen, ar trebui să preferi explicația mai simplă; desigur, aceasta necesită ipoteze asupra „eșantionului”, precum „universalitatea”, „omogenitatea”, etc.
Totuși, aceasta trebuie însoțită de multă modestie sau chiar smerenie - care nu este o stare de comportament pe care s-o practice multă lume. Sigur că există și limitări în explicațiile noastre și trebuie să găsim un echilibru adecvat și să respectăm alte puncte de vedere existente.
Rep: Trăim într-o lume bipolară. Este curios cum o expansiune a influenței Chinei ar putea fi contracarată de SUA și UE. Ce învățăm individual din această criză?
SUA și UE nu vor contracara R. P. Chineză; trebuie să înțelegem cum ne putem adapta stilul de viață la alte „filozofii”, la alte moduri de viață. Chiar dacă există unii oameni care sunt fericiți atunci când sunt lipsiți de cunoștințe, când sunt sub control strict.... Învățăm că libertatea este legată de responsabilitate.
Rep: Crizele suprapuse la care asistăm vor duce la un avans sau mai degrabă la un recul al populismului?
Avem atât de puțină încredere în liderii clasici, care ne tot vorbesc despre „liberté, égalité, fraternité” și alte asemenea lucruri încât ne reducem rețeaua socială la grupuri minuscule, pentru a evita conflictele și pentru a ne crește gradul de satisfacție sau de fericire.
Citește Huxley, Orwell, Kafka, Nietzsche, nu contează ordinea în care o faci, și apoi gândește-te unde ne aflăm. Chiar dacă îți va veni apoi să plângi.
Datorită exploziei IA, este greu de ghicit ce alte schimbări economico-sociale sunt pe cale să urmeze, crede profesorul Ausloos.
Frica lui cea mai mare din prezent? „Cea mai mare frică a mea provine din decăderea rapidă a bunăstării lumii noastre (occidentale), în special a familiei mele, - copii, nepoți și cei pe care nu îi voi cunoaște niciodată. Mai mult, cred că bipolarizarea mulțimii nu va fi ceva science fiction....Cum vor trăi urmașii noștri? Vor reuși ei să-și controleze viitorul? Vor deveni niște zombi? Cine îi va conduce?
Nu sunt pesimist...să sperăm că vom putea menține lumea într-un tipar civilizat și că vom fi fericiți cu forma în care ea va arăta. Eu unul încerc să-mi împărtășesc cunoștințele și experiențele. Te rog, fă și tu la fel”, spune cercetătorul belgian.
Rep: Pentru mulți oameni, genul de crize precum pandemiile, crizele economice (eventual recesiuni) induc panică în rândul populației și al companiilor, care își schimbă imediat (și adesea exagerează) reacțiile. Există vreun sfat pentru cei care reacţionează exagerat?
Nu este ușor să moderezi panica, la indivizi sau la mulțimi de indivizi. Uneori, indivizii și mulțimile nu ascultă sfaturile sau de recomandările primite. Profeții nu sunt adesea nici admirați și nici urmați. Astfel, se poate reacționa în moduri diferite la știri; fie pozitiv fie negativ. Acest lucru induce fluctuații, iar corelațiile lor sunt cheia comportamentului global. Când acestea sunt amplificate, abia atunci devin o problemă. Un „outlier”. În statistici, un outlier este un punct de date „anormal” care diferă semnificativ de alte observații.
Oamenii nu vor să piardă, încearcă să evite greșelile și fac ceea ce au învățat în școli. Noi, oamenii obișnuiți, „piticii financiari”, nu avem control asupra comportamentului marilor jucători financiari de pildă. Principala recomandare pentru noi este să urmărim activ evoluțiile investiționale. Comportament puțin probabil, deoarece de obicei avem încredere în intermediari. Astfel, recomandarea mea se bazează pe câteva sfaturi: Nu încercați niciodată să câștigați prea mult, pentru că s-ar putea să pierzi prea mult. Fii activ și proactiv.
În ceea ce privește pandemiile, este, de asemenea, destul de greu să evităm panica sau reacțiile exagerate, întrucât noi, oamenii de rând, (trebuie) să respectăm ceea ce indică politicienii, guvernanții. Dar aceștia ar trebui să aibă experiență, deși din păcate incompetența este un atribut major al multora. Iar asta poate duce la eșecuri și la reacții amplificate.
Rep: Dacă un tânăr de 20 de ani ar veni astăzi la tine și ți-ar spune că vrea să se specializeze în fizică statistică, care ar fi primele 3 sfaturi pe care i le-ai da?
Un prieten, Claudiu Herteliu, a dat raspunsul: „www”. Asta înseamnă „muncă, soție, vin” (work, wife, wine) . A fost politicos Claudiu, desigur.... Dar, sfaturile mele sunt: (i) Alegeți calea care să vă ofere cea mai mare satisfacție în viață; (ii) Faceți-vă cât mai mulți prieteni de top posibil. [Oricum, rivalii tăi vor spune doar lucruri rele despre tine] și (iii) Țintește spre ce este mai bun [dar fii pregătit să ai frustrări]. Nu vă faceți griji, bucurându-vă de multidisciplinaritate și interdisciplinaritate, veți deveni un bun umanist.
Rep: Care sunt cele mai importante descoperiri ale tale, cele care te-au făcut să nu regreti că ai ales această cale de cercetare?
Întrebare grea: poate că invenția mea a Modelului Edenului Magnetic (MEM) și construcția de suprafețe fractale ar trebui să mă facă mândru că am o imaginație constructivă și utilă. O lucrare în care discut despre regiuni minuscule ale diferitelor comportamente magnetice, cristalografice, electrice ale unor materiale ceramice mă face, de asemenea, mulțumit.
Rep: Ați avut și eșecuri în activitatea dumneavoastră științifică? Cum au fost și cum ai depășit dezamăgirea pe care ți-au provocat-o?
Hopa! Nu neapărat în cercetare, ci mai degrabă dezamăgiri legate de mediul academic. Am câteva lucrări care nu au fost acceptate pentru publicare de către editori. E foarte trist; dar originalitatea nu este întotdeauna ceea ce se apreciază cel mai mult. Apoi, este regretabil să vezi ideile tale preluate de alții. Sau să realizezi că există multă părtinire în afișarea producției științifice. Ce să faci? Ridici din umeri, cauți să te consolezi- acestea sunt atitudinile mele ca răspuns la asemenea lucruri.
Rep: Ești specialist într-un domeniu pe care mulți l-ar putea găsi total necomestibil: fizica statistică. Dacă un copil de 10 ani te-ar întreba ce înseamnă fizica statistică aplicată, cum ai explica asta?
Este foarte greu de explicat pentru că este nevoie de ceva maturitate intelectuală, poate mai mare decât a unui copil de 10 ani; în special, termeni de vocabular, un limbaj de specialitate...Dar, pe scurt, în fizica statistică aplicată, se folosesc (eu folosesc!) principii obiective și concepte de încredere, bazate pe numeroase observații, pe sisteme alcătuite din multe „lucruri”, care au dus la legi simple și de înțeles.
Cu toate acestea, în loc să rămânem la discursul clasic „cum se comportă particulele?”, în „fizica statistică”, se generalizează noțiunea de „particule”, astfel încât acestea pot reprezenta orice tip de „agenți”, „echipe”, „idei”, „limbi”, „religii”, „activități”.
Apoi, se caută asemănări (sau diferențe) comportamentale și aplicăm matematica care să descrie particulele ca și cum ar fi „lucruri”. Astfel, se pot dezvolta modele, chiar se poate îndrăzni să se facă predicții, ca și cum „lucrurile” ar fi „particule”.
.
7
20
