În urmă cu 10 ani, în primele 6 luni se nășteau în România circa 100.000 de copii. Azi, numărul lor trece firav peste 70.000. Anual, avem 700 de copii născuți de copii (minori) și un număr foarte mare de copii aduși pe lume în străinătate.
Plecările definitive din țară (anul trecut s-a emigrat definitiv din România la niveluri record) mai ales în cazul femeilor de vârstă fertilă, afectează masiv numărul de nașteri. „Acum se pleacă din țară la o vârstă medie de 34 de ani”, spunea președintele INS Tudorel Andrei, la conferința „Sănătatea familiei și natalitatea”, desfășurată la Academia Română.
Vezi aici prezentarea prof. Tudorel Andrei, președintele INS
„S-a spus aici că avem un număr mic de nașteri la persoanele feminine cu vârstă redusă. Din păcate în 2002-2021, avem în fiecare an peste 700 de copii născuți practic din copii. Ceea ce înseamnă foarte mult și arată o stare de fapt care se petrece atât în rural cât și în urban, dar cu precădere în rural”, a mai atras atenția Tudorel Andrei.
Una din trei mame minore din România s-a născut tot dintr-o mamă minoră, iar 8 din 10 mame sau gravide sub 18 ani nu mai merg la școală, arată un studiu realizat de Salvați Copiii. De asemenea, 45% dintre nașterile înregistrate în rândul fetelor cu vârste mai mici de 15 ani din Uniunea Europeană provin din România, țară aflată pe primul loc în UE la acest capitol.
De asemenea, vârsta medie la nașterea primului copil în cazul mamelor adolescente din zonele rurale defavorizate din România este de 16 ani la prima naștere și de 18 ani la a doua.
În contextul natalității scăzute, președintele INS a vorbit și despre copiii născuți în străinătate și înregistrați în România (între 2009 – 2022): sunt 410.927 copii, dintr-un număr total de 2.880.097 copii înregistrați în România.
Tudorel Andrei a prezentat și o hartă cu dispunerea pe județe a copiilor născuți în străinătate și înregistrați și în România, alături de primele 3 țări în care aceștia s-au născut.
Mai jos, aveți ponderea în timp a copiilor născuți în afara țării în total născuți
Câteva caracteristici ale scăderii populației (RPL2021, față de RPL2011)
- Scădere de 5,3% la nivelul întregii populații;
- Scădere de 8,4% la populația sub 8 ani;
- Scădere de 5,7% la populația sub 10 ani;
- Scade ponderea populației adulte (15-64 ani) de la 68,0% la 64,3%;
- Scade ponderea populației adulte din grupa 55 – 64 ani de la 19,7% la 18,2%;
- Crește ponderea populației de peste 65 ani de la 16,1% la 19,6%.
Indicele de îmbătrânire demografică
121,2 persoane vârstnice (65 ani și peste) la 100 persoane tinere (sub 15 ani), mai mare cu aprox. 20% în raport cu valoarea indicatorului determinată la RPL2011 (101,8).
Raportul de dependență demografică
55,5 persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte, față de 47,0 la RPL2011.
Migrația
Migrația internațională a redus substanțial populația rezidentă a României, mai ales în primii 20 de ani ai tranziției.
Din 2031, vor intra în grupa persoanelor vârstnice acelea care s-au născut după anul 1967.
A crescut vârsta medie
1990 – vârsta medie (34,5; 33,4 (M); 35,6 (F))
2020 – vârsta medie (42,2; 40,6(M); 43,9(M))
1990 – 2020: populația rezidentă a României a îmbătrânit cu 7,7 ani (22%).
Fenomenul de îmbătrânire este mai accentuat la populația feminină (8,3 ani, comparativ cu 7,2 ani la populația masculină).
La începutul acestui secol fertilitatea feminină era de 5 copii la o femeie
Prima componentă a mişcării naturale este natalitatea, măsurată prin numărul de născuţi-vii la 1.000 de locuitori, notează academicianul Vladimir Trebici, unul dintre cei mai mari demografi români în cartea lui „Demografie”.
Mai exactă este fertilitatea populaţiei feminine măsurată cu numărul născuţilor-vii la populaţia feminină în vârstă de a aduce copii pe lume, considerată convenţional între vârstele de 15 până la 50 de ani. Măsurarea se face cu rate specifice de fertilitate după vârstă; măsura sintetică este indicele conjunctural al fertilităţii sau rata totală de fertilitate, exprimând numărul de copii aduşi pe lume de o femeie în perioada de 15—50 ani.
în cadrul tranziţiei demografice, fertilitatea populaţiei feminine a scăzut sistematíc: la începutul acestui secol ea era de 5 copii de o femeie; în jurul anului 1930 ea s-a redus la 4 copii. După cel de-al Doilea Război Mondial, rata totală de fertilitate a scăzut continuu: de la 2.7 copii, în anul 1950 la 1.9 copii în anii 1965 — 1966.
Pentru înlocuirea simplă a unei generaţii, un cuplu trebuie să aducă pe lume 2,15 copii pentru a supravieţui o fiică care să asigure reproducerea.
În urma măsurilor adoptate la sfârşitul anului 1966, care vizau în special restrângerea drastică a avorturilor, fertilitatea s-a redresat. Tendinţa nu s-a menţinut, ceea ce a determinat statul totalitar comunist să adopte noi măsuri restrictive în privinţa avorturilor, scrie Vladimir Trebici.
În 1989, rata totală de fertilitate era de 2,19 copii, superioară nivelului de înlocuire a generaţiilor; din 1990 rata este în scădere, situându-se sub pragul de înlocuire. În ciuda restricţiilor impuse, avortul a fost larg practicat, fiind singurul mijloc de planificare familială. Efectul negativ l-a constituit nivelul foarte ridicat al mortalităţii materne şi al mortalităţii infantile.
1
15
