Procurorul general al Romaniei, Tiberiu Nitu, sustine ca dosare cu prejudicii minore sau chiar recuperate ar urma, dupa decizia CCR privind neconstitutionalitatea dispozitiilor referitoare la renuntarea la urmarirea penala, sa fie finalizate cu rechizitorii si trimise in fata judecatorilor, fapt ce presupune cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat.
"Potrivit dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala, renuntarea la urmarirea penala se putea aplica in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani. Sigur, aceasta solutie putea fi adoptata daca se intruneau mai multe criterii. Am sa va dau un exemplu: furtul de produse alimentare dintr-un magazin. Daca suspectul nu mai comisese o astfel de fapta, daca partea vatamata nu solicita trimiterea in judecata, iar prejudiciul era recuperat, procurorul putea adopta solutia de renuntare la urmarire penala. In actualul context, dosare de acest gen vor fi finalizate cu rechizitoriu si vor ajunge in fata judecatorului, ceea ce va insemna cheltuieli suplimentare, suportate de la bugetul de stat: avocati din oficiu, cheltuieli cu citarea, eventual expertize in anumite cauze", a declarat, sambata, pentru Agerpres, Tiberiu Nitu.
Seful Ministerului Public a subliniat ca asteapta decizia Curtii Constitutionale, care este obligatorie si pe care procurorii o vor respecta intocmai.
"Dupa aceea vom actiona pentru identificarea masurilor de natura sa diminueze efectele asupra activitatii de urmarire penala si vom face propuneri in sensul punerii in acord a dispozitiilor Codului de procedura penala cu decizia Curtii Constitutionale. Este prematur sa spunem despre ce propuneri va fi vorba pentru ca trebuie sa vedem motivarea deciziei. Este adevarat insa ca multi colegi se gandesc deja la acest lucru si unii au avansat varianta de a se putea da in continuare solutia de renuntare la urmarire penala, dar ea sa fie supusa direct controlului unei instante de judecata. Pana acum, solutia de renuntare penala era supusa controlului judecatorului doar la plangerea unei parti", a explicat el.
Tiberiu Nitu a precizat ca renuntarea la urmarirea penala bazata pe principiul oportunitatii este o institutie care functioneaza in foarte multe tari europene si care a fost introdusa doar de doi ani in Romania.
"Din acest motiv, la nivelul MP, am monitorizat aplicarea acestei dispozitii procesual penale in faza de urmarire penala. Analiza avand ca obiect solutiile de renuntare la urmarirea penala dispuse de catre unitatile de parchet in anul 2014 a evidentiat atat aspecte pozitive cat si o serie de deficiente constate in urma aplicarii prevederilor noii institutii de drept procesual penal. Aceeasi analiza a evidentiat si o serie de masuri care se impuneau pentru remedierea acestor deficiente. In acest scop s-a intocmit Nota de indrumare privind evaluarea criteriilor de oportunitate folosite in motivarea solutiilor de renuntare la urmarirea penala, ce a fost diseminata tuturor procurorilor. De asemenea, tot in sensul masurilor pentru remedierea deficientelor, au fost infirmate solutii de renuntare la urmarirea penala", a adaugat procurorul general.
Art. 318 prevede: "(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand, in raport cu continutul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu scopul urmarit si cu imprejurarile concrete de savarsire, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii, constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia. (2) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii. (3) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia; b) sa ceara public scuze persoanei vatamate; c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca; d) sa frecventeze un program de consiliere".
De asemenea, art. 318 mai stipuleaza: "(4) In cazul in care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (3), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei; (5) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4) termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute la alin. (3) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare; (6) In cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin. (4), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O noua renuntare la urmarirea penala in aceeasi cauza nu mai este posibila; (7) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate".
Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin principiului legalitatii, prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, precum si prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1), potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.
0
1
