Un studiu al organizatiei “Salvati Copiii” constata ca unul din trei parinti romani si-a batut copilul in ultimul an. Dupa ce sunt batuti, 88% dintre copii spun ca se simt neintelesi. Gabriela Alexandrescu, presedinte executiv “Salvati Copiii”, crede ca pentru foarte multi parinti si chiar specialisti din domeniu, bataia are inca foarte multa credibilitate. Dar credibilitatea nu poate fi una fundamentata avand in vedere ca in drepturile copilului nu e trecut nicaieri si dreptul la bataie.

Gabriela AlexandrescuFoto: Salvati Copiii

Studiile organizatiei Salvati Copiii arata o evolutie pozitiva in Romania dar numarul copiilor abuzati fizic sau emotional se mentine totusi foarte ridicat. De ce este evolutia atat de lenta?

Gabriela Alexandrescu: Cred ca recurgerea la bataie este inradacinata in mentalitate. E ceva ce s-a transmis intre generatii si chiar si oameni educati folosesc macar amenintarea cu bataia daca nu o si practica. In Romania lipsesc modelele si lipseste si accesul la informare. Nimeni nu te formeaza sa devii parinte, dar totusi trebuie sa te informezi, iar copilul tau iti transmite si semnale cand e cazul sa o faci.

Multi se gandesc inca in Romania ca a asigura unui copil o mancare calda si un acoperis deasupra capului e suficient. Prea putini se gandesc la sanatatea emotionala si la nevoia de afectiune si dragoste. Parintii din ziua de azi sunt foarte ocupati si foarte obositi. Multi vin acasa nepregatiti pentru intalnirea cu copiii lor. La orice intalnire trebuie sa te duci pregatit si calm. Numai la intalnirea aceasta cu copilul, de multe ori, parintii nu se gandesc sa fie relaxati si timp de o ora sa ii ofere copilului toata atentia si dragostea lor.

O lege care sa oblige la atentie si dragoste nu exista, dar una care sa interzica violenta da. Ce se intampla cu aplicarea ei?

Gabriela Alexandrescu: Cu toate ca avem aceasta lege, vedem din raportari ca foarte putini parinti sunt luati serios in evidenta, anchetati – mai ales cand e vorba de abuzuri repetitive si grave. Noi nu ne dorim ca parintii sa fie arestati, nu acesta ne este scopul. Dar daca totusi vezi ca dupa informare si consiliere parintele insista in aceeasi atitudine devastatoare pentru copil, trebuie sa iei o masura pe care sa o promovezi la nivelul societatii.

Serviciile sociale nu actioneaza nici preventiv, nici activ, nici cand au cazuri sub ochi. Ele considera prioritare drepturile adultilor in detrimentul celor ale copiilor. Probabil inca se gandesc ca parintii au responsabilitatea cresterii copilului, dar uita ca aceasta crestere trebuie privita si din punct de vedere material si emotional si comportamental. O autoritate publica trebuie sa aiba in vedere intregul spectru al sanatatii unui copil.

Violenta impotriva copiilor – ca si alte forme de violenta domestica – este un fenomen intim. Care este traseul institutional in Romania pentru descoperirea si rezolvarea unor asemenea cazuri care se petrec, majoritar, departe de ochii lumii?

Gabriela Alexandrescu: Asa este, majoritatea cazurilor se intampla dupa usi si pereti. Ingrijorator este insa si faptul ca scene de bataie sau umilire a copiilor se petrec din ce in ce mai mult si in spatiul public. In Romania, oricine are obligatia prin lege sa sesizeze astfel de cazuri fie la 112 fie la Directia de Protectie a Copilului din zona respectiva. Aici apar problemele.

Interventia autoritatilor e destul de greoaie. In weekend, de multe ori, nu gasesti pe nimeni. Si foarte putini se deplaseaza la cazuri de violenta care nu pun in pericol viata copilului. Ne-am implicat in modificarea legii in sensul in care sa se stie clar cine e raspunzator de interventia in asemenea situatii si am reusit asta in Legea 278 modificata, care tocmai a aparut.

Cand statul roman a ratificat Conventia privind Drepturile Copilului, si-a asumat si obligatia de a-l proteja, iar protectia include si abuzurile din partea parintilor lui. Daca nu avem aceste sisteme de sesizare si interventie rapida, atunci acei copii risca sa isi petreaca intrega copilarie in aceste tensiuni si in acest mediu nociv. Asta ii va afecta sanatatea si dezvoltarea lui ca adult.

Cum se raporteaza Romania la statele occidentale in materie de preventie, dar si de pedepsire a violentei impotriva copiilor?

Gabriela Alexandrescu: Romania are nevoie de o schimbare a abordarii cresterii copilului in sensul in care copilul sa nu mai fie un obiect la dispozitia parintelui. Va mai dura insa pana cand va disparea nu din uzul verbal, ci din mentalitatea romanilor expresia celebra “eu te-am facut, eu te omor”. Pana atunci e nevoie de o constanta activitate de informare si educare. Multi vor sa fie parinti mai buni, dar nu stiu cum. Multi profesori vor sa comunice mai bine cu copiii, dar nu au instrumentele necesare.

Daca ne raportam la statele occidentale, atunci trebuie sa vedem ca acolo a fost schimbat intregul sistem de educatie. De la gradinita se pune accentul pe disciplina pozitiva fara batai, fara sanctiuni, fara refuzuri. E nevoie de regandirea stimulentelor pentru copii si, da, e nevoie de stabilirea unor limite pentru ei, dar nu prin forta. In aceste sisteme occidentale sunt inclusi nu numai copiii, ci si parintii si educatorii de la scoala. Astfel, parintii devin mai atenti la nevoile copiilor, educatorii si profesorii la fel.

Lucratorii sociali fac multa munca de teren in Europa de Vest, ei stiu cazuistica si au in vedere situatiile specifice din zonele lor. Sunt pregatiti sa ofere sprijin familiilor, dar sunt pregatiti sa si intervina prompt atunci cand situatia o cere. Puterea lucratorilor sociali este foarte mare in aceste tari. Nu exista negociere. Se ajunge la situatii in care parintilor “le este luat copilul” nu numai pentru violenta, ci chiar pentru faptul ca nu i-au asigurat accesul la scoala.

Conventia pentru Protectia Drepturilor Copilului prevede cat se poate de clar: daca un parinte nu poate asigura copilului tot ce are nevoie, atunci intervine statul prin serviciile specializate in asa fel incat copilul sa nu sufere. Cineva trebuie sa intervina pentru ca un copil nu se poate apara in fata unui adult.

Ce ar trebui sa se intampla in Romania pentru a inchide organizatia Salvati Copiii?

Gabriela Alexandrescu:

• Ar trebui sa nu mai pierdem vieti de copii din lipsa de fonduri in sistemul sanitar sau din lipsa de educatie medicala a mamelor.

• Ar trebui ca toti copiii sa fie, incepand de la trei ani, intr-o forma de invatamant.

• Ar trebui sa stie, cel putin la varsta adolescentei, care le sunt drepturile si unde sa si le ceara daca le sunt incalcate.

• Ar trebui ca toti copiii sa creasca intr-un mediu favorabil care sa ii stimuleze si acasa si in scoala.

• Ar trebui ca toti copiii sa fie formati cu adevarat pentru viata de adult cu toate responsabilitatile si restrictiile ei.

• Ar trebui ca toti copiii cu dizabilitati sa fie integrati in sistemul de invatamant.

• Ar trebui sa existe centre adecvate pentru copiii cu handicap grav.

• Ar trebui sa nu mai existe copii ramasi fara parinti din cauza saraciei.

• Ar trebui ca centrele de plasament sa devina intr-adevar functionale.

• Si ar trebui ca niciun copil din Romania sa nu mai fie victima abuzului fizic sau emotional.

• Urmăreşte mai jos webdocumentarul Cine a inventat zicala "Bătaia e ruptă din rai"?