„Lipsa de flexibilitate pe care o avem în alegerea materiilor la liceu duce la o lipsă de individualitate în gândire, cred că suntem puțin uniformizați”. Este ceea ce crede Mara Pîndaru, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov, care la începutul anului a aflat că este printre elevii români acceptați la Oxford, unde ar urma să studieze informatica, în drumul său spre visul de a lucra la o companie mare precum Apple sau Intel și, cândva, de a „face ceva care să ajute lumea din jur”. Află din interviul HotNews.ro ce ar schimba la sistemul de învățământ dacă ar fi ministru al Educației pentru o lună, cum vede problema meditațiilor și ce spune despre prejudecățile legate de faptul că „sunt fată și vreau să studiez info”.

Mara Pindaru Foto: Arhiva personala

Din CV-ul Marei prezentat la aplicația către universități:

  • A obținut Medalia de aur în 2018 și medalia de bronz în 2019 la Turneul Internațional al Tinerilor Matematicieni (ITYM) la Paris, respectiv Barcelona.
  • În 2019 s-a clasat în primii zece la faza internațională a American Computer Science League.
  • Anul trecut a urmat o școală de vară la Universitatea Stanford unde a urmat două cursuri pe programare și matematică și a făcut și un stagiu la compania Intel în România.
  • În 2016 (clasa a șaptea) a luat locul 3 la Concursul NASA AMES Space Settlement.

De știut:

  • Tot mai mulți studenți români studiază la Oxford, fiind una dintre cele mai mari comunități de studenți europeni, aproximativ la egalitate cu cea a Poloniei. Potrivit site-ului universității, dacă în 2010 erau doar 28 de români admiși la nivel de licență, numărul acestora a ajuns zece ani mai târziu, în 2020, la 155. (statisticile pentru 2021, primul an post Brexit, nu sunt disponibile încă).
  • Costul anual la universitățile din Anglia a crescut foarte mult după Brexit. La Oxford, până în anul universitar 2020-2021 inclusiv, costul de școlarizare era de circa 9 mii de lire sterline pentru studenții din UE, iar guvernul britanic putea acorda împrumut pentru întreaga sumă, care se deducea ulterior din salariul studentului. Începând cu 2021, costul anual poate ajunge și la 37 mii lire sterline, iar posibilitatea creditului guvernamental a dispărut.
  • Universitatea Oxford oferă câteva burse de tip ajutor financiar pentru studenții din Marea Britanie provenind din familii cu venituri mici și câteva burse punctuale pentru studenți din anumite state sau provincii oferite pe același considerent, al nevoii studentului de a își acoperi costurile (vezi aici lista completă).
  • Studenții români se pot încadra la bursa Palgrave Brown, oferită, potrivit descrierii, „studenților din anumite state din Europa de Est care au nevoie de sprijin financiar”. Este vorba de o bursă parțială care se acordă „acelor studenți pentru care această bursă va face cea mai semnificativă diferență în a-și permite să studieze la Oxford”. Ea se acord însă unui singur student.
  • Săptămâna viitoare vom publica un interviu și cu Ana-Maria Pelin, colegă de clasă cu Mara la „Andrei Șaguna”, admisă la Oxford la inginerie aerospațială, care anul trecut a luat premiul I la concursul Nasa Space Settlement

Citește și:INTERVIU Rareș Avram, băiatul din Ploiești admis la Harvard: Nu sunt de acord că sistemul educațional din România este în colaps / Ce ar face mai întâi dacă ar fi ministrul Educației

Redăm interviul integral cu Mara Pîndaru:

Reporter: Povestește-mi pentru început cum a fost momentul în care ai aflat ca ai fost admisă la Oxford? Când s-a întâmplat, cum te-ai simțit? Te așteptai?

Mara Pîndaru: Nu cred că m-am așteptat în vreun moment că o să intru, sau mă gândeam că e ceva sigur. În niciun moment nu m-am gândit: „A, eu o să intru la Oxford”. Nu știu nici dacă a venit ca o surpriză. A fost o bucurie imensă, eram cu mama, am deschis decizia și bineînțeles că ne-am bucurat extrem de tare. S-a simțit așa ca o încununare a întregii munci depuse în acest an, și cu aplicația, pentru că a fost un proces destul de complicat, și cu alte activități în care m-am implicat. Am simțit așa că toată munca pe care o depusesem a meritat.

Reporter: Spune-ne puțin despre procesul de admitere.

Mara Pîndaru: În Anglia există o platformă, UCAS, prin care poți să aplici la toate universitățile de la ei. Bine, le ai pe toate dar ai posibilitatea să alegi 5 universități unde aplici. Practic, trebuie să pui date personale și un personal statement, care este o compunere de vreo 600 de cuvinte unde detaliezi practic tot ce ai făcut tu în anii de liceu. Și cel mai bine este să te legi de domeniul unde vrei să studiezi. După acest pas, depinde de universitate. Unele te acceptă doar pe baza acestei aplicații, lA altele, precum e Oxford, trebuie să dai un examen, în cazul meu a fost de matematică, după aceea, în baza aplicației și a examenului, poți să fii selectat la interviu, apoi se aleg cei care primesc ofertele. Pentru interviu în mod normal trebuie să mergi acolo, să vezi și campusul, dar acum din cauza contextului cu pandemia, a fost online.

Reporter: Cum ți s-a părut interviul?

Mara Pîndaru: A fost foarte diferit, mă așteptam să fiu bombardată cu întrebări, să mă simt că la un examen, să mă testeze sa vadă ce nu știu. A fost ceva cu totul diferit. Profesorii erau extraordinar de drăguți, problemele erau menite sa vadă ce știu și cum gândesc. Dacă mă blocam în vreun punct îmi puneau întrebări ajutătoare. Universitatea este împărțită în colegii, poți să aplici și să alegi tu colegiul sau să aleagă ei pentru tine. E familia ta pentru toți anii acolo. Am avut în total patru interviuri, 2 interviuri la colegiul principal, 2 la colegiul secundar, în cazul în care colegiul principal nu mă dorea.

Reporter: Cu finanțarea cum este?

Mara Pîndaru: Înainte era o taxă de 9 mii de lire și exista posibilitatea împrumutului guvernamental. Acum, cu Brexit-ul, taxele sunt destul de mari și nici nu ai posibilitatea acestui împrumut. Sper să am posibilitatea prin intermediul părinților să merg acolo.

Reporter: Ai aplicat și la alte universități?

Mara Pîndaru: Da. Momentan am intrat la Manchester și la Bath. Am aplicat și în SUA, am intrat la Carnegie Mellon care este destul de OK pe info și trebuie să mă decid. Bineînțeles, Anglia ar fi mult mai aproape și aș avea sprijinul alor mei, plus că este o comunitate mare de studenți români, sunt și de la mine din școală studenți acolo.

Reporter: Știu ca ai o colegă de clasă care este la rândul sau admisă la Oxford (Ana-Maria Pelin, admisă la inginerie aerospațială - n.r.). Cum este pentru voi? Ați fost in competitie?

Mara Pîndaru: Eu cu Ana ne știm de opt ani, am fost și în gimnaziu împreună, și în toți acești opt ani am fost prietene. Cred că a fost un suport reciproc enorm, mai ales că treceam amândouă prin același proces, înțelegeam amândouă dificultățile prin care treceam și toate emoțiile care au caracterizat procesul acesta. Și am încercat sa ne susținem reciproc cat am putut. Și în general despre clasă nu aș spune că este caracterizată de o competiție extremă, cred că încercăm sa ne susținem unii pe ceilalți ca să reușim toți să obținem ceea ce ne dorim.

Reporter: Deci nu ai simțit invidie din partea colegilor?

Mara Pîndaru: Nu, am primit numai suport și o bucurie generală pe care o simțim și eu și Ana când auzim de alți colegi care au fost admiși la universități de prestigiu.

Reporter: Ce vei studia exact la Oxford? Strict informatică, matematică?

Mara Pîndaru: Cred că aici e cea mai mare diferență față de SUA, unde poți să îți alegi și alte domenii. În Anglia o să fie destul de focusat pe info și mate. În Anglia am aplicat pentru 4 ani și aș pleca și cu master în acești patru ani, în SUA ar fi doar Bachelor Degree.

Reporter: Care este obiectivul tău? Ai un vis mai clar în acest domeniu?

Mara Pîndaru: Cred ca mereu am visat să ajung la o companie de tehnologie foarte dezvoltată, sper să se și materializeze. Nu aș spune că am una preferată...Apple, Intel.Mi-ar plăcea foarte mult, sper să se întâmple. Sunt sigură va fi ok și voi găsi drumul pe care să îl urmez.

Reporter: Asta înseamnă că te vezi peste 5 sau chiar 10 ani în altă țară?

Mara Pîndaru: Cu întorsul în țară...cred că este destul de devreme să mă gândesc, deocamdată sunt focusată pe a merge la o facultate bună și de îmi maximiza cât mai tare experiența de acolo. Dacă cumva va exista o oportunitate de a mă întoarce în țară cred că aș lua-o. O să depindă foarte mult de ce drumuri o să mi se deschidă odată ce termin facultatea. Doar că nu exclud absolut nici unul acum.

Reporter: Te-ai gândit vreodată să te întorci în România să devii chiar tu profesoară de informatică, să pregătești chiar tu elevi care să ajungă la facultăți de prestigiu?

Mara Pîndaru: Sincer nu m-am gândit niciodată la o cariera de profesoara, respect foarte mult toți profesorii, însă nu știu dacă ar fi neapărat ceva la care m-aș pricepe eu.

Reporter: Dacă ai fi ministru al Educației timp de o lună, care ar fi primele măsuri pe care le-ai implementa?

Mara Pîndaru: Primul lucru - cred că mai multă flexibilitate legată de ceea ce vrem noi să facem în liceu, pe sistemele din afară în care poți să îți alegi cursurile pe care să le urmezi semestrul viitor. La noi toată lumea face exact aceleași materii, același număr de ore pe săptămână. Ceea ce nu cred că e neapărat cel mai bun lucru pentru că fiecare are calitățile sale individuale. Dacă cineva își dorește mai multe cursuri de info, sau să facă materie mai avansată, cred că ar fi ok să existe varianta aceasta de a alege ce vrem să studiem.

În State de exemplu, putem auzi un elev zicând „semestrul ăsta iau curs de politică”, pe lângă mate și info. Mi se pare un lucru bun, să poți să îți urmezi toate pasiunile. Bineînțeles că ar trebui să existe cursuri pe care să le facă toată lumea, dar și flexibilitate.

A doua… La noi în școală avem un laborator VR unde practic se încearca sa se introducă tehnologie în actul de a învață. Avem tablete sau ochelari VR unde să poți învață despre biologie. Cred că ar trebui introdusă mai mult tehnologia în procesul de învățare în școli. Sunt atâtea lucruri care pot fi vizualizate mult mai bine astfel.

Reporter: Pentru asta trebuie și mulți bani…

Mara Pîndaru: Da, așa este. Laboratul de la noi a fost făcut strict din sponsorizări. Acum avem și noi videoproiectoare în toate clasele dotate cu Chromecast-uri, ca să poți de exemplu de pe telefon să proiectezi pe ceva. De exemplu, dacă avem un grafic mai complicat la mate, în loc să ne chinuim să îl desenăm pe tablă îl punem pe proiector și putem să ne „jucăm” pe el și se înțelegem mult mai bine.

Reporter: Profesorii s-au adaptat la asta?

Mara Pîndaru: Da. Am văzut o încercare de a folosi aceste noi facilități pe care le avem, pentru că se realizează care este beneficiul adus nouă. Și asta ar fi mai ales în contextul pandemiei, pentru că cred că ar trebui să acordăm mai mult suport profesorilor, pentru că atunci când a fost trecerea asta extraordinar de bruscă de la predatul în persoană la cel online, cred ca au fost mulți profesori care nu aveau neapărat resursele necesare pentru a face această tranziție cât mai ok și pentru dânșii și pentru noi elevii. Și cred că fi fost bine să fie mai mult suport, sau chiar resurse tehnologice.

Reporter: Dacă ar fi să identifici o problemă serioasă în sistemul nostru de învățământ, una singură, principală, care ar fi?

Mara Pîndaru: Cred că legat de acea lipsă de flexibilitate pe care o avem în alegerea materiilor pe care le facem… Duce la o lipsă de individualitate în gândire, cred că suntem puțin uniformizați.

„Într-o lume ideală ai putea să mergi la examen cu ce ți se predă la școală, fără să faci meditații”

Reporter: Pentru tine, cât din ce ai studiat la școală, la orele de zi cu zi, te-a ajutat să ajungi la acest succes?

Mara Pîndaru: Pe lângă toate cunoștințele de care am avut nevoie, sau concursurile la care am fost și care m-au dus la a intra la universitate,cel mai important lucru a fost ca mi s-a impus un mod de a lucra, în sensul în care am învățat cat de important este să muncesc, să fac o muncă până la un anumit termen. Practic cum să muncesc și cum să învăț, practic fără aceste skill-uri nu aș fi avut nicio șansă să intru unde am intrat.

Reporter: Skill-uri pe care le-ai obținut în școală spui, de la profesorii tăi.

Mara Pîndaru: Da. Adică chiar dacă nu am folosit neapărat o cunoștință pe care o învățasem pentru un test, numai faptul că a trebuit să o învăț acea informație cred că m-a ajutat și o să mă ajute pe parcurs numai faptul că mi s-a impus un ritm de lucru, de învățare.

Reporter: Meditații ai făcut vreodată?

Mara Pîndaru: Da… Am mai avut niște ajutor, să spunem.

Reporter: Când ai simțit nevoia? Pentru olimpiade sau examene?

Mara Pîndaru: Nu pot să zic că a fost o nevoie din lipsa a ce se întâmpla la școală, că aș fi simțit că aș fi avut eu găuri în cunoștințe din cauză că nu se preda ce sau cât trebuie la școală, ci mai mult pentru lucruri externe, concursuri, dacă erau lucruri care ieșeau din materia care se preda efectiv la școală.

Reporter: Ți se pare că este o modă, copiii fac meditații pentru că toată lumea face sau este o nevoie?

Mara Pîndaru: Noi la Șaguna cred că suntem într-o situație privilegiată, în care avem niște profesori extraordinari de buni. Pentru bacalaureat sau evaluare națională nu cred că ar fi necesare niște meditații, în sensul în care cred că putem merge la examene doar cu ce ni se predă la școală sau ce ni se mai dă de lucru. Doar că nu știu dacă asta este situația în toate școlile.

Ce consider eu este că pentru a lua examenul de bacalaureat sau evaluare națională cu o notă bună nu ar trebui să fie necesar să faci meditatii, într-o lume ideală ai putea să mergi acolo cu ce ți se predă la școală și așa ar fi normal, după mine.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine o școală bună? Are legătură cu profesorii, dotările, cu elevii care ajung să se chinuie pentru a obține rezultate pentru că școala are un anumit prestigiu?

Mara Pîndaru: Depinde de foarte multe lucruri, depinde foarte mult de profesori, de dotări, care sunt extraordinar de importante. Și da, depinde foarte mult și de elevi și care este dorința lor de a învăța, de a se implica.

Reporter: De exemplu, faptul că tu ai fost într-o școală bună și o clasă bună, ai simțit că asta a pus presiune pe tine, ai simțit că trebuie mereu să tragi și să muncești?

Mara Pîndaru: Sigur există și o presiune, care nu e neapărat exterioară, cât una interioară, de a face bine și a continua rezultatele pe care le ai. Și eu am pus destul de multă presiune pe mine și cred ca aceea a fost cea mai mare. Și sigur că există presiunea asta să menții notele pe care le ai sau rezultatele pe care le obții. Cred că există presiunea asta.

Reporter: Ai avut momente când te-ai simțit prea obosită din cauza asta?

Mara Pîndaru: Cred că toți oamenii au momente de genul acesta, când sunt copleșiți de volumul de muncă sau de câte au de făcut. Vine și oboseală cu încercarea aceasta de a păstra o continuitate în rezultate și note.

Reporter: Te-ai confruntat cu prejudecăți legate de faptul ca ești fată și studiezi informatica?

Mara Pîndaru: A fost o evoluție din punctul ăsta de vedere. Am mai primit uneori niște priviri mai întrebătoare cand spuneam că vreau să fac info, am fost intrebată dacă e ceva ce-mi doresc, nu doar dacă am eu o pasiune ci doar din faptul că sunt o fată. Ceea ce este destul de trist. Cred că ar trebui să încercăm să încurajăm nu doar fetele, pe toată lumea să își urmeze pasiunile indiferent de identitate.

Reporter: Cum e viața ta în afara școlii, când nu înveți matematică și informatică? Ai timp de altceva, ce îți place sa faci?

Mara Pîndaru: Îmi place să petrec timpul cu prietenii, să ieșim prin oraș, sau să ne vedem, să discutăm. Prieteniile cele mai strânse pe care le am sunt în cadrul clasei. În rest îmi place să mă uit la seriale și filme, să mă joc cu cainele.

Reporter: Îți petreci timpul pe rețelele de socializare?

Mara Pîndaru: Da, cred ca stau puțin mai mult decât ar trebui. Noi nu prea stăm așa mult pe Facebook, mai mult pe Instagram.

Reporter: Ți se pare că generația ta se confruntă cu o presiune din cauza asta, de a avea o anumită imagine în social media?

Mara Pîndaru: Da, cred că există presiune să postezi poze, să arăți într-un anumit fel, să îndeplinești un anumit standard extern, sau de a avea un anumit număr de prieteni.

Reporter: Ai spus că nu ești hotărâtă ce vei alege între Oxford și Carnegie (Mellon, din Pittsburgh - n.r.). O să te influențeze și distanța față de familie?

Mara Pîndaru: Nu e vorba doar de distanță, dar mi s-ar schimba total sistemul de suport, lumea pe care mă bazez eu zilnic, adică părinți, prieteni. Toată lumea ar fi brusc la un continent distanță. Dacă mă duc în Anglia este o comunitate de studenti romani și de foști colegi de școală care sunt acolo. Sau de colegi care sunt în Olanda. Sunt destul de sigură că o să mă influențeze, este un factor care trebuie luat în considerare.

Reporter: Dacă ar fi să răspunzi repede - care ar fi un lucru pe care vrei foarte mult să îl realizezi în viață?

Mara Pîndaru: Cred că visul tuturor este să facă ceva care să ajute lumea, nu știu exact ce, dar sper să reușesc vreodată să fac ceva care să facă...nu neapărat lumea un loc mai bine, că este deja un clișeu, dar măcar să ajute cumva lumea din jur. Dar ce mai exact, nu știu.