​În primăvara anului trecut, când România se confrunta cu începutul pandemiei de Covid-19, Rareș Avram, elev atunci în clasa a unsprezecea, a creat împreună cu colegii săi 2400 de viziere cu o imprimanta 3D pe care le-au donat spitalelor din județul Prahova. Câteva luni mai târziu, elevul de la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, premiant la olimpiadele naționale de informatică, a aflat că este unul dintre cei doi români acceptați la Harvard încă din runda întâi a admiterilor. El a povestit într-un interviu pentru HotNews.ro ce își dorește să facă după studiile de la Harvard și spune că ar vrea să poată să găsească remediul pentru o boală incurabilă cu ajutorul informaticii. Află de la Rareș cât de complicat este procesul de a ajunge acolo, dacă s-ar întoarce în România, dar și ce măsuri ar lua dacă ar fi ministru al Educației.

Rares AvramFoto: Arhiva personala

• Inspectoratul Județean Prahova a transmis vineri un comunicat în care anunța că Rareș Avram a fost admis la Harvard. Deși a primit încă din decembrie 2020 vestea că a intrat la Harvard, el ne-a explicat în interviul acordat că a dorit să anunțe public abia acum, pentru a nu își pune în pericol șansele și la celelalte școli Ivy League la care a aplicat, după ce a aflat că a fost admis la Harvard, adică Princeton, MIT și Stanford, care au softuri prin care caută informații despre aplicanți.
• Potrivit site-ului de știri The Harvard Gazette, în runda inițială din decembrie 2020 au fost admiși 747 studenți din 10.086, iar dintre aceștia, doar 12% - 91 - sunt elevi internaționali. Rareș este unul dintre ei, celălalt fiind Mircea-Raul Bodrogean, de la Liceul Internațional de Informatică din București. Cei care sunt respinși în runda inițială au încă o șansă în cea de-a doua, „regular”.

Dintre rezultatele lui Rareș la concursuri și olimpiade:

• Olimpiada Națională de informatică: Clasa a 5-a: Medalie de Bronz; clasa a 6-a: Medalie de Argint; clasa a 7-a: Medalie de Bronz; clasa a 9-a: Medalie de Bronz; clasa a 10-a: Medalie de Bronz
• Medalie de Argint la Informatica, medalie de Bronz la Fizica, medalie de Bronz la Matematică în cadrul Concursului International Mathematical Grammar School Cup 2018, desfășurat în
• Belgrad în perioada 25-30 Iunie
• Premiul I și Medalie de Aur pentru rezultatele obținute la proba teoretică și sustinerea lucrării științifice, la secțiunea Fizica în cadrul Taberei Nationale de Fizica, Astronomie și Astrofizică "Marin Dacian Bica"
• Voronet 2018.
• A luat 10 la examenul de evaluare națională și a intrat la liceu cu media generală 10

Redăm integral interviul:

„Mi-am pus sufletul pe tavă”

Reporter: Ce ai simțit când ai aflat că ai fost admis la Harvard, te așteptai?

Rareș Avram: Sentimentul a fost extrem de copleșitor. Nu mă așteptăm în totalitate la acest deznodământ, chiar dacă mi-l doream și muncisem enorm pentru el. Felicitările celor din jurul meu și susținerea familiei, a profesorilor, a prietenilor, care îmi spuneau cât de importantă și impactantă pentru viitorul meu este șansa unei educații la Harvard m-au făcut să conștientizez că trebuie să fiu recunoscător și să profit la maximum de anii ce vor urma.

Cum a fost tot acest proces de aplicat și de admitere?

Rareș Avram: Procesul este extrem de complex, este cel mai complex din toată lumea în ceea ce privește admiterea în universitate. În primul rand trebuie să dai BAC-ul american, SAT 1, care este de matematică și engleză, apoi poți da SAT 2 la mai multe materii, practic cu cât dai la mai multe materii cu atât ești mai avantajat. Eu am ales matematica, din nou, mai aprofundată, și fizica.

Cum ți s-a părut SAT, comparativ cu BAC-ul românesc?

Rareș Avram: Este extrem de diferit, în primul rând totul este grilă. Este la un nivel mai scăzut decât BAC-ul nostru. Nu acoperă toata materia, ci cel mult până în clasa a zecea, poate extrem de puțin și din clasa a XI-a. Dar la fizică acoperă toată fizica, tot ce facem în tot liceul.

SAT-ul 1 la engleză este puțin mai dificil, mai aprofundat. Trebuie să ai abilități bune de a citi un text pentru că sunt texte științifice, istorice, belestristică la partea de Reading.

Accentul este pus pe abilitatea de rezolva problema, cum se raportează elevul la contextul unui examen. Timpul este destul de mic, ai de rezolvat la SAT 2 de mate 50 de probleme în 60 de minute, iar la fizică - 75 de probleme în 60 de minute. Îți testează un pic capacitatea de a reacționa, de a trece peste o situație mai la limită.

După ce ai dat BAC-ul lor, trebuie să începi sa îți creezi dosarul de admitere, care include în primul rând mai multe eseuri personale. Este în primul rând un eseu personal de bază pe care îl trimiți la toate universitățile. Când spun personal, chiar este personal. Acest proces m-a făcut sa imi pun sufletul pe tavă când am scris. Ei vor sa te cunoască ca om, nu doar ca student, vor să îți afle interesele, cum te raportezi la anumite situații, care sunt valorile, în ce mediu ai crescut, este o aplicație extrem de holistică.

După care fiecare universitate vine și-ți dă niște eseuri suplimentare, fie de 100 de cuvinte, fie de 600. Harvard-ul cere un singur eseu suplimentar, fără limite de cuvinte. Dar Princeton cere mai multe, în total cred că 7 sau 8.

Și acestea sunt despre diferite teme. Trebuie să fii foarte sincer cu tine când le scrii - este un text foarte dragut care spunea că dacă ai terminat de scris un eseu și în colțul din dreapte sus în loc de „Rareș Avram” poți pune „Gigel Popescu” înseamnă că nu l-ai scris bine. Trebuie sa fie extrem de personal, să reflecte cu adevărat cine ești tu.

În schimb pot fi și foarte concrete, de exemplu descrierea unei activițăți extracurriculare din timpul liceului, sau ce dorești să studiezi și de ce, ce-ti place mai mult la universitatea respectivă, ce plănuiești să faci cu educația pe care vrei să o primești în SUA etc.

Unde ai mai aplicat?

Rareș Avram: Inițial am vrut să aplic la mai multe, dar odată cu răspunsul am hotărât să mai aplic la trei, toate în SUA, urmează sa primesc răspunsul la început de aprilie. La Princeton, Stanford și MIT. Pentru că procesul este împărțit în 2 runde. O runda early în care copiii aplică de obicei unde vor cel mai mult să intre, până în noiembrie. Eu am primit răspunsul la jumătatea lunii decembrie. Iar în a doua rundă poți să aplici până la finalul lunii decembrie și primești răspuns în aprilie.

Deci știi de mult, inspectoratul s-a lăudat cu tine după trei luni.

Rareș Avram: A fost decizia mea. Nu am vrut să mediatizez în ideea că ești căutat pe internet odată ce aplici și odată ce te vad intrat la o altă universitate șansele să fii acceptat la celelalte scad drastic. Și am vrut să termin cu procesul la toate celelalte.

Pe lângă eseuri și bac, trebuie să mai faci o listă cu activități extracurriculare, maxim 10, pe care le-ai făcut în liceu și la fiecare trebuie să spui care a fost rolul tău, câte săptămâni pe an ai participat, să spui care este entitatea în cadrul căreia ai activat, dacă ai făcut stagiu de practică sau sport la un club, ce premii ai luat. Vor să vadă că ai investit destul de mult timp și în alte lucruri decât concursuri și olimpiade. Bineînțeles, trebuie să le dai și rezultatele de la competiții, olimpiade, chiar și la nivel mai scăzut, județean sau local.

Și nu în ultimul rând ai nevoie de scrisori de recomandare de la profesori, în medie 3 dar poate să ajungă și la 5.

De obicei interviul nu este făcut online, ci cu un absolvent al universității de la tine din țară, dar în engleză. Nu este unul cu scop academic, nu este un interviu tehnic, este o discuție destul de informală în care tu te prezinți, primește doar numele tău. În urma acelei conversații de o oră sau două, trebuie să afle cât mai multe despre tine. Ideea este să știi tu să te vinzi, până la urmă.

Interviul meu a fost cu un absolvent de Harvard, care este român. A fost o discuție informală despre planurile mele legate de facultate, ce am făcut eu în timpul liceului, ce mă pasionează și ce valori mă definesc. Totodată, interviul a avut scopul de a îmi fi prezentată facultatea, ce îmi poate oferi ea, cum a fost experiență facultății pentru intervievator, pentru a îmi face o idee cât mai bine documentată despre Harvard și care sunt activitățile academice și extracurriculare în care mă pot implică în cei 4 ani, în condițiile în care voi fi fost acceptat.

Ai fost acceptat cu bursă?

Rareș Avram: Universitățile mari nu acordă burse de merit, ci raportat strict la nevoile familiei tale, și sunt câteva, cred că sunt cinci în SUA, inclusiv Harvard, care nu se uită la câți bani ai nevoie, adică procesul de admitere academică este separat de cel de bursă. Ei te admit și odată admis discută cu tine, ai o aplicație financiară pe care o faci și în funcție de calculele pe care și le fac îți dau cât ai nevoie, contribuind și tu cu o parte sau bursă full. Este raportat strict la nevoile familiei.

Și în cazul tău cum va fi?

Rareș Avram: Răspunsul final îl voi primi odată ce se va încheia și partea regular, a doua a admiterii, dar prefer sa nu spun pentru ca este confidențial și tine de rezultatele mele ci exclusiv din puterea financiară a familiei mele.

Ce universitate vei alege, dacă vei fi acceptat și la celelalte?

Rareș Avram: Decizia această ține de viitorul imediat și sunt sigur că nu va fi neapărat una ușoară. Nu pot spune în mod categoric de pe acum care va fi decizia finală, deoarece această ține de extrem de mulți factori, majoritatea personali. Sunt extrem de fericit și recunoscător pentru deciziile primite până în acest moment, însă doresc să aștept toate răspunsurile de la universitățile unde am aplicat pentru a putea lua hotărârea corectă.

De ce SUA, atât de departe de casă?

Rareș Avram: Am simțit că sistemul educațional din SUA mi se potrivește cel mai bine, pentru că îmi oferă posibilitatea de a încerca mai multe lucruri la un nivel aprofundat pentru a fi sigur ce domeniu vreau să urmez în continuare. Sunt conștient de distanța mare de casă, însă vreau să cred și voi face tot ce îmi stă în putință că aceasta să nu mă îndepărteze cu nimic de familia mea, prietenii mei și de România. Cred că o astfel de experiență academică și personală este una extrem de formatoare și definitorie pentru viață unui om, un tip de experiență la care fiecare dintre noi trebuie să se supună pentru a evolua.

Ce vei studia și ce crezi că vei face după?

Rareș Avram: Eu am mers la olimpiadele naționale de informatică, încă din clasa a cincea, șase ani consecutiv. Anul trecut nu s-a ținut, anul ăsta va fi organizată de altă entitate, nu de minister. Am fost pasionat de informatică de când eram mic și a venit natural decizia de a aplica pe computer science.

Ca o paranteză, în SUA nu aplici pe un domeniu, în schimb tu le spui ce ai vrea acum să studiezi, dar nu este un lucru obligatoriu să urmezi ce ai spus inițial. Dacă mă duc la universitate și constat că îmi place, nu știu, filosofia, pot oricând până la finalul anului doi să hotărăsc ce specializare voi termina.

Le-am spus că vreau sa studiez informatica, dar mi-ar plăcea sa încerc și alte domenii, de exemplu economie mi-ar plăcea sau neuroștiința, aplicații ale informaticii în medicină. Chiar sunt dornic să văd ce cursuri și ce alte lucruri voi descoperi. Pentru că deschiderea este imensă într-un astfel de campus.

Dar ai un vis mai clar conturat pentru tine, în următorii ani?

Rareș Avram: Sincer, nu. Nu știu dacă mă voi întoarce în țara, dacă voi ramane să fac un master, dar ceea ce știu este ca probabil primii ani voi rămâne să și lucrez pentru că odată ce termini o universitate din SUA oportunitățile sunt foarte mari și destul de avantajoase și cred că voi ramane sa lucrez acolo. Nu știu dacă în industrie sau academic. Sunt deschis să văd ce urmează să vină spre mine și să le încerc. Totdeauna am fost adeptul acestui mindset - sa încerc tot ce prind și să văd ce mi se potrivește cel mai bine.

„Nu sunt de acord cu cei care spun că sistemul educațional din România este în colaps” / „A descuraja meditațiile în sine este o tratare a efectului, noi trebuie să tratăm cauza în primul rând”

Crezi că vei dori vreodată să vii înapoi în țară, să predai de exemplu la o școală în provincie?

Rareș Avram: De întors specific să predau, nu știu să zic, nu m-am gandit niciodată dacă mi s-ar potrivi. Dar da, aș vrea sa ma-ntorc la un moment dat și să mă implic în sistemul educațional de la noi pentru că sunt destul de multe lucruri care pot fi îmbunătățite.

Nu știu cand sau în ce context s-ar întâmpla, dar aș vrea sa o fac. Cred ca dacă ne uităm la dezvoltarea României pe următorii 50 de ani primul lucru pe care trebuie să îl atingem este educația, pentru că este extrem de afectată și pare că lucrurile nu merg într-o direcție bună.

Dacă ai fi ministru al Educației și ai avea câteva luni la dispoziție, care ar fi primele trei, sau măcar două măsuri pe care le-ai implementa?

Rareș Avram: Primul cred că ar fi un fel de, să îi spun o normalizare a programei, nu știu dacă este un cuvânt bun, poate mai degrabă abilitatea programei de a se plia pe dorințele elevilor, de a nu exista această uniformizare a elevilor, pentru că fiecare are dorințe diferite și ar trebui să le dăm ocazia să se dezvolte cum vor ei și în ce direcție vor, mai ales la liceu. La gimnaziu nu, sunt de părere că orice elev trebuie să aibă o bază extrem de bună în majoritatea domeniilor. În schimb în liceu cred ca trebuie să începi să individualizezi un pic și să te gândești ce vrei să faci mai departe.

Al doilea lucru ar fi infrastructură școlară, pentru că la majoritatea materiilor este nevoie de extrem de multe dotări pe care în momentul acesta scoala romaneasca nu le oferă. De exemplu la informatică, laboratoare dotate cu calculatoare cât de cât performante, laboratoarele de biologie, fizică, chimie, să fie dotate, în care profesorii sa exemplifice materia, să nu fie doar predare teoretică. Mai ales că avem elevi extrem de pasionați, care vor să facă, dar nu prea pot pentru că infrastructura nu le oferă acest drept. Și altceva nu știu dacă îmi mai vine în minte acum.

Pentru tine, cât din ce ai studiat la școală te-a ajutat să ajungi așa departe? Simți că ai făcut-o mai mult pe cont propriu sau a fost un rezultat direct al școlii?

Rareș Avram: Nici una, nici alta. Școala a avut un foarte mare aport, pentru că sunt de părere că indiferent cum ar fi sistemul în general, ca un tot unitar, cazurile particulare sunt multe și demne de laudă. oamenii sunt cei care fac diferența. Am avut profesori incredibili și colegi minunați, toți eram pasionați de același lucru, învățam împreună, profesorii fac cursuri de pregătire cu noi în afara orelor. Doamna mea profesoară Dana Lica cu care fac informatică din clasa a cincea este principalul meu mentor din școală. Nu aș fi putut clar să ajung în acest loc fără aportul pe care l-a avut sistemul românesc asupra mea, nu sunt de acord cu cei care spun că sistemul educațional este în colaps, mi se pare o exprimare exagerată. Sunt probleme, dar el funcționează. Sunt norocos că am dat de niște oameni așa dedicați.

Tu ai făcut meditații?

Rareș Avram: Au existat momente când am simțit nevoia să mă pregătesc suplimentar, în primul rând pentru că am vrut eu să știu mai mult, pentru olimpiade sau alte concursuri. Dar aproape de fiecare data ce lucram la clasă a fost suficient, chiar performant.

Dar crezi că ar trebui descurajate meditațiile? Este o păcăleală, un sistem paralel de educație?

Rareș Avram: Nu mi se pare o păcăleală. A descuraja meditațiile în sine este o tratare a efectului, noi trebuie să tratăm cauza în primul rând. Un procent dintre copii se apucă de meditații dintr-un efect de turmă, simt că ar rămâne în urmă, însă foarte mulți se apucă pentru simplul fapt că au nevoie pentru că nu este suficient ce fac la clasa. Și atunci, cauza este ori programa, ori pregătirea profesorilor și cred că asta ar trebui tratat.

A petrecut nopți cu prietenii făcând roboți, dar a făcut și 12 ani de dans sportiv / „Cred că aș vrea să reușesc să găsesc remediul pentru o boală incurabilă”

Cum e viața ta în afara școlii? Cum îți petreci timpul, te știu prietenii din cartier deja ca băiatul de la Harvard?

Rareș Avram:Nu neapărat, nu am primit încă această reputație (râde). Eu am fost tot timpul genul de om care nu a fost atât de pasionat de a ieși și a se juca în cartier, nici nu am avut atât de mulți copii unde stau. Dar niciodată nu am neglijat partea asta. Am un grup de prieten cu care mă înțeleg bine, ieșim constant, facem lucruri împreună. Am fondat acum în clasa a zecea echipa de robotică a școlii și am ajuns să petrecem extrem de mult timp, zile, nopți făcând roboți. Anul trecut în pandemie am stat săptămâni întregi făcând viziere pentru medici. Am făcut 2400 viziere (cu imprimantă 3D - n.r.) pe care le-am donat la 30 de unități medical din Prahova.

Deci și partea asta în afara școlii este tot pe zona de știință.

Rareș Avram:Nu neapărat. Am făcut 12 ani dans sportiv, am făcut teatru când eram mai mic. Cu dansul m-am oprit în clasa a zecea. Sunt pasionat de fotografie, am făcut și un curs și îmi place în principal portretistica. În rest, iarna schi și vara mountain bike. Îmi place foarte mult să mă duc pe munte, prefer muntele, nu marea.

Reporter: În ultimii ani, cât ai fost tu în liceu, ți s-a părut că a crescut fenomenul de bullying?

Rareș Avram: Subiectiv vorbind, la noi în școală nu am auzit pe nimeni să se plângă de asta la noi. În sine, scoala a fost un fost un mediu destul de supportive și incluziv. Suntem destul de apropiați unii de ceilalți. Dar cred că există medii școlare în care sa se întâmple, dar eu cred ca a scăzut. Eu nu am fost martor și nici victimă.

Nu vrei totuși să îmi spui ce crezi că vei face peste cinci ani?

Rareș Avram: La un moment dat am avut de spus asta și în aplicația pentru Harvard. Și am spus că aș vrea sa găsesc niște aplicații practice ale informaticii în medicină, pentru că atunci când m-am apucat sa fac viziere pentru medici mi-am dat seama că tehnica și medicina sunt mai mult decât tangente și există niște aplicații benefice pe care le poți face în medicină și farmacie prin informatică, statistică, machine learning. Cred ca aș vrea să ajung, de ce nu, să găsesc cura pentru o boală incurabilă. Probabil că în zona asta.