În noiembrie 2023 am băut bere cu doi colonei, în restaurantul „La Mămicu” din București. Discuțiile au fost deosebit de interesante. Ei au vorbit, aproximativ pe rând, iar eu am tăcut, am ascultat și am consumat (fusesem invitat). Încerc să redau aici ideile principale ale coloneilor, atât cât mă ajută mintea.
Primo: „Măi băiatule, noi suntem țara. Noi suntem coloana vertebrală a acestui stat. Noi ținem la un loc toată șandramaua; nu zicem că suntem buni, că suntem deștepți, că suntem onești, că suntem bine-intenționați sau măcar competenți. Nu. Noi suntem, pur și simplu. Întreaga viață a unui stat modern, inclusiv a acestuia, se orânduiește în jurul structurilor de forță. E un fapt simplu, care ție s-ar putea să nu-ți convină, dar e un fapt. Antreprenorii aduc prosperitate societății prin munca lor și a angajaților lor, iar noi aducem stabilitate, previzibilitate, ordine. Fără ei, noi am fi săraci ca pe vremea lui Nea Nicu, iar fără noi, ei ar munci în condiții de război civil sau de războaie ale bandelor, ca în Haiti, Honduras sau Venezuela. Așa cum e acum, e foarte bine. Și pentru noi, și pentru ei. E adevărat că voi, intelectualii, ați cam rămas pe dinafară; dar oricând puteți face politică! E drăguț, e curat, e sigur, vă dăm și vouă destul, iar voi faceți ce știți mai bine: vă-njurați unii pe alții. Asta faceți și-acum, în disputele voastre principiale, doar că pe gratis”.
Secundo: Resursa umană care vine din urmă e de slabă calitate. Când am intrat noi în sistem, am intrat împinși de sărăcie și de ambiție. Să schimbăm ceva dinăuntru, din singurul loc de unde se poate face într-adevăr schimbarea. Și, fără falsă modestie, am reușit: nici sistemul din 2023 nu mai seamănă cu cel din 1990, nici România din 2023 nu mai seamănă cu România din ’90. A durat mult să dăm afară Generația Compromisă, dar am dat-o în cele din urmă afară. Necazul e că cei care vin după noi nu ne seamănă: nu sunt împinși nici de sărăcie, nici de ambiție. Vin la noi strict ca să scape de muncă (așa cred ei), pentr-un trai bun, cu concedii lungi, salarii mari și pensii speciale. Da, dar ca să ajungă acolo, ar trebui să fie și ageri la minte, și dispuși să se înhame la treabă, or, ei nu-s nici ageri, nici dispuși. Cu alte cuvinte, nu mai avem de unde recruta oameni de valoare. Absolvenții pleacă în alte țări. Cei care ne vin din instituțiile militare de învățământ sunt bunișori, dar mult prea puțini. Suntem obligați să furăm oameni de pe piața muncii; ca să-i putem aduce în sistem, suntem nevoiți să-i ademenim doar cu salariul, ceea ce dezechilibrează piața și nemulțumește pe toată lumea, iar noi știm asta foarte bine, dar momentan nu avem altă soluție. Cu alte cuvinte, măi băiatule, funcționăm pe avarii. Nu e ceva care poate dura. Avem nevoie de soluții.
Tertio: Afacerea președintelui, cea cu România Educată, rămâne o glumă. Noi avem nevoie de oaze de competență (eu am întrebat ce-s alea – nota mea). Adică internate școlare de toate nivelurile, în care copiii săraci, lipsiți de orice perspectivă în satele lor arse de foame și beție, să primească o șansă. Unii dintre ei vor merge ineviatabil spre piața liberă, se vor angaja și vor primi salarii de la antreprenori, dar o parte va veni spre noi, spre sistem. Îi putem forma, îi putem învăța meserie. Uite, ca să înțelegi: noi am făcut o țară bună sau aproape bună, dar nu avem cui o lăsa. Proprii noștri fii și-au ales deja universitățile la care vor merge la studii (unul în Irlanda, altul în SUA – nota mea). Nu cu copii de colonei poate fi menținut sistemul. E nevoie de tineri cu ambiție, cu ambiția puterii, a puterii efective”.
Eu am băut și am ascultat. M-am întrebat de ce mă invitaseră: oamenii ăștia nu dau bere gratis unui târâie-brâu ca mine, doar așa din bunătate sufletească! Teoria mea e c-au vrut să transmită un mesaj. - Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
