Ar fi o naivitate să credem că Marcel Ciolacu și PSD și-au descoperit brusc apetitul pentru susținerea dezinteresată a Republicii Moldova. În 2022, PSD întindea covorul roșu în România primarului pro-rus al Chișinăului, devenit liderul moldovean cu care autoritățile din România se întâlneau cel mai des. CJ Buzău oferea și un suport financiar Primăriei Chișinău de aproape jumătate de milion de EUR.
Tot Marcel Ciolacu poza zâmbitor la evenimentul de rebranding al partidului oligarhului fugar Plahotniuc, iar timp de zece ani, PSD a fost umbrela de vreme rea a acestuia atât la București, dar mai ales la Bruxelles. Actualii lideri ai PSD, Mihai Tudose sau Gabriela Firea, au fost și ei să susțină regimul Plahotniuc la Chișinău în vremurile de glorie. E foarte greu de crezut că suportul PSD pentru cele două partide, unul condus de Ion Ceban și celălalt de apropiații oligarhului, ambele contestare ale PAS-ului Maiei Sandu, este întâmplător și este și mai greu de crezut că în relația București-Chișinău curge numai lapte și miere.
Vremurile la București par să fie dominate curând de un duo foarte toxic, PSD și AUR, iar impactul asupra Republicii Moldova s-ar putea să fie semnificativ, cu un prim test la alegerile locale din toamna lui 2023.
Dacă privim declarațiile pline de optimism și admirație reciprocă dintre București și Chișinău din ultima perioadă, am putea spune că Marcel Ciolacu și Partidul Social Democrat sunt un fel de Maia Sandu și Partidul Acțiune și Solidaritate. Versiunea de București. Învestirea guvernului condus de Marcel Ciolacu nu este însă deloc o veste bună pentru Chișinău dacă ne uităm pe cine și ce a susținut PSD în Republica Moldova în ultimii zece ani. Și s-ar putea să fie și mai proastă în perspectiva alegerilor locale din toamna anului 2023 acolo unde primarul pro-rus Ion Ceban, plimbat intens prin România de același PSD, are mari șanse să păstreze primăria Chișinău și să continue atacurile la guvernarea pro-europeană.
Marcel Ciolacu și Partidul Social Democrat, cu tot rebrandingul intens din ultima perioadă, unde chiar merită niște aplauze, nu sunt deloc mari admiratori (susținători) ai Moldovei promisă de Maia Sandu. Și ar fi cumva peste mână să fie, ținând cont de performanțele guvernării PSD-PNL de acasă. Așa cum învățăm zi de zi în România, e o diferență enormă între ce predică Marcel Ciolacu și ce se întâmplă în realitate. Și este o lecție pe care ar trebui să o învețe mai repede și Republica Moldova (sau măcar unii oficiali din Republica Moldova care cântă ode PSD-ului românesc).
Cu vorbe atent alese și un discurs “patriotic” (nu economic, ci doar ca viziune de data aceasta (sic!)) Marcel Ciolacu nu este doar un prieten al Republicii Moldova, dar “nu va avea linişte până când trupul acestei ţări nu se va vindeca definitiv de boala rusească” și “cu fiecare pod construit cu România se va ridica un zid şi mai mare în faţa Rusiei”. Ce mai contează că metafora e chiar amuzantă pentru cine urmărește relația București-Chișinău și cum am ajuns să filmăm cu drone un pod de pontoane, conectat la o vamă fără curent electric și care se duce într-un drum comunal. Asta în timp ce podul mult promis, cel de la Ungheni, și autostrada mult promisă, A8-Unirii, așteaptă vremuri mai bune. Cum așteaptă și conexiunile feroviare sau aeriene sau niște vămi cu toalete decente.
Să le luăm totuși pe rând. În 2021 și 2022, deci istoria foarte recentă, Marcel Ciolacu și al său PSD nu s-au remarcat decât prin întinderea covorului roșu lui Ion Ceban, primarul pro-rus și homofob al Chișinăului, plimbat prin România de parcă reprezintă viitorul pro-european al Moldovei. La CRPE, într-un raport intitulat sugestiv Aventurile lui Ion Ceban în România, am documentat vizitele dintre autoritățile noastre și Ion Ceban, nu mai puțin de 30 în 2022, dintre care 17 cu lideri politici PSD sau afiliați ai acestora. Cu Marcel Ciolacu s-a văzut de 2 ori.
Ceban este principalul contestatar al PAS-ului Maiei Sandu, dar care pozează în politician de centru, chiar cu viziuni pro-europene, pentru că epoca politicianului dur, pro-rus, s-a terminat în Moldova. Sau sperăm că s-a terminat cel puțin. Ceban și-a lansat chiar și un partid, Mișcarea Alternativa Națională, despre care Departamentul de Stat al SUA spunea că este finanțat de apropiați ai Kremlinului.
Ipocrizia bate la ochi, dar nu deranjează nici PSD-ul nostru, nici pe Marcel Ciolacu. La ce promisiuni de campanie avem în România din partea PSD, susținerea unui primar pro-rus la Chișinău nu intră în top. Tot frățește, Consiliul Județean Buzău, care desigur nu are nicio legătură cu Marcel Ciolacu, a oferit primăriei din Chișinău aproape jumătate de milion de EURO pentru diverse lucrări de infrastructură în 2022. Motivul tocmai pentru Ceban de a se lăuda cu apropierea de Marcel Ciolacu și PSD.
Tot la sfârșitul anului 2022, Marcel Ciolacu se poza zâmbitor la Chișinău cu rămășițele partidului lui Plahotniuc, care a trecut și el printr-un proces de rebranding (sic!). Partidul Democrat din Moldova este acum Partidul Social Democrat European. Oamenii răspund cel mai probabil la aceleași comenzi și au deraiat complet cursul european al Moldovei în vremurile de glorie ale oligarhului, dar ce mai contează. Social Democrația cu iz de șampanie e mai importantă pe ambele maluri.
Cele două partide, PSOE și MAN, au așteptări mari de la alegerile locale din toamna anului 2023. PSOE chiar care menține o influență ridicată prin multe raioane moldovenești. Și momentul pare ideal, România intră în epoca PSD, cu un PNL care există doar ca anexă și să asigure majorități unde este cazul și cu un președinte inexistent. Nu ca înainte ar fi fost prea interesat de Moldova, rămânând totuși memorabile încercările eșuate ale Maiei Sandu de a fi primită de MAE sau Administrația Prezidențială în perioada Plahotniuc. Avem memorie scurtă, nu?
PSD este în continuă căutare de parteneri de dialog la Chișinău după fuga lui Plahotniuc, România mizând ani la rând pe figuri controversate în Republica Moldova. Figurile centrale ale PSD-ului românesc, precum Mihai Tudose sau Gabriela Firea, sunt tot aceleași personaje care în perioada Plahotniuc mergeau la Chișinău să susțină candidata acestuia la Primăria Chișinău sau nu suflau o vorbă despre abuzurile regimului, adoptând un silenzio stampa atât la București, cât și la Bruxelles. De fapt, la Bruxelles, PSD a apărat cu înverșunare regimul Plahotniuc.
Și mai departe de amabilitățile uneori exagerate pe axa București-Chișinău, România are nevoie (și) de parteneri mai maleabili, Maia Sandu nefiind parte a acestei categorii. Coincidență sau nu, PSD-ul românesc este numitorul comun atât în cazul Partidului Social Democrat European, dar și în cazul partidului lui Ceban. -Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
