Mulțumesc celor care au trimis comentarii asupra problemelor tratate în articol.
Domnule Doctor, împărtășesc in întregime precizarea dumneavoastră și tristul adevăr din spatele ei.
Suntem in anul 2023 si Romania nu are un registru național al sănătății tuturor locuitorilor. Dacă l-am avea, medicul care constată decesul ar avea în registru un minimum de informații asupra morbidității si tratamentelor. Îmi permit să reproduc aprecierile medicului anatomopatolog de care vorbeam în articol, pentru a vedea cat de întins este răul:„Fiind medic primar anatomopatolog, am completat numeroase certificate medicale constatatoare de deces. Marturisesc ca am intalnit , inca din stagiatura,apoi ca specialist, colegi care nu stiau (lasau pe seama asistentelor!) sa completeze certificatele; diagnosticele erau incomplete, iar cauzele – neevidentiate in ordinea tanatogenezei.De asemenea, cu stupoare, am aflat ca, la Starea Civila- biroul Decese-, exista ofiteri incomodati cand diagnosticele sunt multiple!…Prin urmare, imi exprim indoiala ca, in Romania, certificatele de deces consemneaza, cu acuratete, cauzele de moarte. Ca un exemplu, din familie: socrii mei au suferit de cancer, dar , in certificatele constatatoare eliberate de MF, boala neoplazica nu figura la I.c sau d…Poate cursurile de Medicina Sociala nu au fost interesante pentru toti, iar perfectionarile in cadrul EMC nu cuprind tematica „periferica” . Biostatistica nu pasioneaza pe toata lumea si, din eroare in eroare, ajungem la raportari nereale”.
Fără îndoiala, schimbarea situației va cere mult timp, ea s-a instalat în multe decenii, prin neglijența și incompetența celor numiți în funcții importante în domeniul sănătății pe criterii de apartenență politică. Se va schimba în alte câteva decenii și numai dacă Ministrul Sănătății si cel al Educației ar întreprinde acum multiple măsuri de durată și bine (dur!) urmărite. A fost și este cumva Ministerul Sănătății interesat în ascunderea deceselor prin anumite cauze (infecțiile luate în spitale)?
Altfel, vom rămâne o țară în care nu se va ști niciodată mortalitatea pe cauze reale de deces si nici morbiditatea pe cauze de îmbolnăvire. Cu stimă, autorul.
●bilbofil28/03/2023 At 12:17 si stefan6028/03/2023 At 13:39. Întrebările dumneavoastră justificate asupra statisticilor Ministerului Muncii referitoare la anii munciți în țară înainte de plecarea afară se află și în ultima propozițiune din articol.
Pensia comunitară: „Persoanele primesc pensie proporțional cu perioada în care au lucrat în fiecare țară, practic se face o totalizare a stagiului de cotizare din țările unde a lucrat, urmând ca pensia să fie stabilită de fiecare stat în parte” (Președintele Casei Naționale de Pensii).
●ofCAER28/03/2023 At 13:03 . Așa cum se calculează speranța de viată este un indicator ipotetic de tipul: ce se întâmpla dacă. In Addendum sunt detalii. Termenul „Dimpotrivă”: veți găsi în finalul articolului motivarea.
● Alexandru28/03/2023 At 17:15. Veți găsi in figurile de mai jos și în comentarii răspuns la semnele de întrebare ale dumneavoastră si ale altor comentatori. Veți putea vedea în figura 3 trista poziție a bărbaților și femeilor pensionate din România la numărul de ani pe care îi mai au de trăit, în context european și al altor țări. În cele trei figuri sunt și țări non-UE, pentru a vedea marea varietate a sistemelor de pensionare. Toate cele 3 figuri nu au fost publicate în articol și permit cunoașterea unor noi dimensiuni ale complicatelor diferențe la pensionare..
●Demograful28/03/2023 At 12:59 . Salut Demograful. Mulțumesc pentru sugestie. Subiectul nu este neglijat. Va fi tratat.
Afirmați că „In Ro, calitatea vietii pentru majoritatea populatiei este una proasta si in 3 decenii nu s-a facut mai nimic ca urmare a politizarii excesive ale domeniilor economice, sociale si culturale”
Da, din păcate așa stau lucrurile. Am reprodus in articol declarațiile populiste ale unui ministru: „…mai întâi trebuie să ne ocupăm de speranța de viață a cetățenilor români si mai ales de speranța de viață sănătoasă, pentru că nu trebuie să punem carul înaintea boilor”. Clasa politică are cu totul alte obiective, planuri și priorități iar evenimentele recente au demonstrat-o cât se poate de elocvent. Liderii celor trei partide din coaliția de guvernare au declarat că nu știau ce prag la infracțiunile de abuz in serviciu au votat senatorii lor . Cine să-i creadă? Aruncă originea propunerii unui prag de 50000 euro unul la celălalt și apoi la ministrul Justiției. Ar fi existat chiar o propunere de a dubla pragul. Evident, toți știau de 50000 de euro înainte a fi comunicat acest prag la Senat, nimeni nu spune însă, ascund, cum a fost transmis la Senat, prin ce metodă. Acestea sunt înspăimântătoarele mentalități, interese și priorități ale liderilor celor trei partide, ministrului justiției, deci guvernului și senatorilor, întregii clase politice. Nu apelul disperat al ministrului amintit. De unde atât dispreț? Au mai practicat astfel de „exerciții” și altele similare și le-a mers, au ajuns unde au ajuns. Au fost realeși și vor fi din nou realeși la anul, c’așa-i românu’, fire de poet.
Informații noi de la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)
OCDE, organizație la porțile căreia bate și România, să sperăm cu succes, dispune de excelente baze de date și publicații pe domenii, informația statistică fiind produsă și prezentată cu multă rigoare și grijă pentru comparabilitate, ceea ce nu este ușor de realizat în cazul vârstelor la pensionare. Datele OCDE asupra pensionării nu au fost preluate în articol pentru a nu introduce elemente care ar fi putut genera confuzie și din grijă pentru dimensiunea articolului. Le prezentăm acum și vom putea sesiza unele diferențe față de cele prezentate în figura 1 din articol, conținutul indicatorului nefiind identic.
În prima figură este prezentată vârsta normală de plecare la pensie pentru o persoană care intră pe piața muncii la vârsta de 20 ani, în a doua putem vedea vârsta efectivă de ieșire de pe piața muncii iar în a treia numărul de ani de viață ca pensionar (speranța de viață). Sunt prezentate în figuri și date pentru alte țări decât cele din Uniunea Europeană, ceea ce lărgește cadrul comparativ, văzând date și pentru țări reprezentative din alte continente. Am reluat figura 1 din articol pentru a facilita comparațiile.
Definițiile OCDE ale vârstei normale de plecare la pensie și ale vârstei efective de ieșire de pe piața muncii sunt particulare, menite a asigura comparabilitate a datelor într-un domeniu în care legislațiile și practicile naționale sunt diferite.
Vârsta normală de pensionare se definește ca vârsta de deschidere a drepturilor la ansamblul componentelor sistemului de pensionare, admițând o intrare pe piața muncii la vârsta de 22 ani și o carieră neîntreruptă..
Vârsta medie efectivă de ieșire din piața muncii este vârsta medie de ieșire din piața muncii pentru persoanele în vârstă de 40 ani și peste.
Și la bărbați și la femei vârsta normală de plecare la pensie în România, 65 de ani la bărbați și 65,4 la femei, este printre cele mai ridicate între țările din figura 1, la femei mai ales. Este considerabil superioară în comparație cu țări dezvoltate în care nivelul speranței de viață la vârsta de 65 ani este consistent mai mare decât în țara noastră și la bărbați și la femei (grupa A). Este superioară și în raport cu cele mai multe dintre țările din Europa de Est (grupa B). Situația nu este identică la nivelul vârstei efective de ieșire de pe piața muncii (figura 2). La modul general, vârsta de ieșire de pe piața muncii este inferioară vârstei normale de plecare la pensie dar datele arată și frecvente situații inverse. Cu 61,3 ani la bărbații țara noastră se plasează în partea net inferioară a clasamentului, în timp ce femeile ocupă una dintre cele mai înalte poziții, cu 64,6 ani.(figura 1 din Articol).
O vârstă de ieșire mai mare decât vârsta de pensionare, prin particularitățile definițiilor OCDE și ale realităților naționale, întâlnim la bărbați în Estonia, Letonia, Lituania, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă, Rusia, Suedia, Elveția, Turcia, Bulgaria, China R.P. și România. La femei excepțiile sunt în Austria , Estonia, Israel , Letonia Lituania, Noua Zeelanda , Polonia, Rusia, Elveția, Turcia și România.
Numărul de ani la pensie este nivelul speranței de viață la ieșirea din piața muncii. Numărul de ani trăiți ca pensionar are valori considerabil diferite și în Europa și înalte părți (figura 3). Indicatorul depinde de vârsta de ieșire de pe piața muncii și, în mod decisiv, de speranța de viață la acea vârstă, determinată de nivelul mortalității pe vârste. Poziția României este dezolantă comparativ și la bărbați și la femei - cu doar 15 și 19 ani, departe de valorile medii în UE-27 - 19,4 și 24 ani.. La bărbați acest indicator corespunde unei vârste mici de ieșire de pe piața muncii, 61,3 ani. Mortalitatea ridicată și nivelul scăzută speranței de viață explică situația. La femei, cu ultima poziție în figura 3, explicația vine din nivel ridicat al vârstei la ieșirea de pe piața muncii, 64,6 ani, valoare printre cele mai ridicate în figura 2. Poziția României este în mod esențial determinată de nivelul ridicat al mortalității pe vârste și nivel corespunzător, scăzut, al speranței de viață.
Privind valorile din figura 3 și poziția României a spune că vârstele de pensionare din țara noastră nu sunt corelate cu numărul de ani pe care un bărbat și o femeie îi trăiesc după pensionare nu este nepotrivit. Situația contradictorie provine din alinierea vârstei la pensionare cu standardele europene dar nu și a nivelului speranței de viață la toate vârstele, Aceasta nu se poate prin legi și practici administrative. Nu vârstele de pensionare par anormal de mari, ci valorile mici ale speratei de viață. De aici și rostul cuvântului „Dimpotrivă” în titlul articolului.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
