Productia de gaze naturale a Romaniei s-a redus in ultimii 20 de ani de la 36 miliarde metri cubi/an la 11 miliarde metri cubi pe an. Peste inca 20 de ani, dependenta de importuri va atinge in jur de 70% din consumul intern, care nu va putea fi acoperit decat prin construirea de noi magistrale si printr-o reducere a dependentei de gazul rusesc.

Dupa 32 de ani de la conectarea Romaniei la conductele de gaze ale fostei Uniuni Sovietice, gradul de dependenta fata de gazul din import a ajuns la aproape jumatate din consum.

In paralel, rezervele interne de gaze naturale s-au diminuat an de an, astfel ca in momentul de fata rezervele naturale industrializabile sunt epuizate in proportie de 70%. Criza gazului generata de neintelegerile dintre Rusia si Ucraina a dat ceva fiori si Romaniei, fara a ajunge sa produca si efecte. Asta nu inseamna ca am scapat.

Ineficienta inlocuieste dependenta?

Reactia autoritatilor de la Bucuresti la o posibila prelungire a disputei ruso-ucrainene a fost una diletanta. Dublam capacitatile de inmagazinare, repornim centralele pe carbune si construim in mare viteza inca doua gru-puri energetice la centrala nucleara de la Cernavoda.

Apoi ne culcam pe o ureche pana cand rusii mai arata odata Europei ca „soarele rasare de la Rasarit". De 15 ani incoace se vorbeste oficial despre reducerea gradului de de-pendenta fata de importurile de gaze naturale din Rusia.

Tot de atata timp se fac proiecte pentru cresterea eficientei energetice, pentru construirea unor noi rute de transport al hidrocarburilor sau pentru dezvoltarea unor resurse alternative de energie.

In timp ce proiectele au ramas pe hartie, gradul dependentei de importuri a crescut cu o viteza din ce in ce mai mare, declinul productiei interne de gaz fiind de circa 1 miliard de metri cubi de la an la an.

Si totusi, Romania nu este in situatia Ucrainei sau a Bulgariei si nici in situatia unor tari occidentale care depind aproape exclusiv de importurile de hidrocarburi.

Din fericire, asa imputinate cum sunt, rezervele de titei si gaze interne asigura ceva mai mult de jumatate din consum, ceea ce ne permite inca sa mai gasim solutii pentru a nu tremura la cea mai mica adiere a crivatului din Siberia.

Rezervele nu rezolva problema

La gaze naturale, varful de productie a fost atins in 1986, cand au fost extrase 36 miliarde metri cubi de gaze naturale. Prin comparatie, in 2004 au fost extrase 13 miliarde metri cubi, iar in 2005 aproape 12 miliarde metri cubi.

Altfel spus, la un consum de aproximativ 18 miliarde metri cubi/ an, atins in anul 2005, circa 6 miliarde metri cubi au fost importati din Rusia. Prognozele pentru anii viitori sunt ingrijoratoare, estimandu-se ca in 20 de ani gradul de dependenta de importuri va ajunge la 70%, de la aproape 40% cat este in prezent. Asta in conditiile in care consumul nu va creste spectaculos.

S-a vorbit cu insistenta in ultimele zile despre cresterea capacitatilor de inmagazinare a gazelor de la circa 3 miliarde metri cubi in prezent, la 6 miliarde metri cubi in 2007.

De altfel, in negocierile cu Uniunea Europeana, la capitolul 14, se precizeaza ca, fata de o rata consum/depozitare de 11% in prezent, va trebui sa atingem o rata de 25% in anul 2011, ceea ce inseamna acoperirea din rezerve a consumului pe durata a 67,5 zile.

Chiar daca devansam acest termen, trebuie precizat ca rezervele sunt destinate unor situatii de urgenta si nu rezolva in nici un caz problema de fond, respectiv cresterea gradului de dependenta de importuri. Solutiile trebuie cautate in alta parte, in special la capitolul eficienta energetica.

Date tehnice

Gazele rusesti intra in Romania de pe teritoriul ucrainean, prin doua puncte importante: Isaccea si Mediesul Aurit (in Nord). Prin punctul de la Isaccea, capacitatea de import este de 8 miliarde metri cubi/an (magistrala pana la Negru Voda avand o capacitate de tranzit de 28 miliarde metri cubi/ an), iar pe la Mediesul Aurit capacitatea de import este de 4 miliarde metri cubi pe an.

Se estimeaza ca in anul 2015 consumul de gaze in Romania va ajunge la aproape 22 miliarde metri cubi/an. In conditiile reducerii productiei interne la circa 6 miliarde metri cubi/an, pana in 2015, inseamna ca importurile se vor ridica la aproximativ 16 miliarde metri cubi/an, cu 4 miliarde mai mult decat se poate pompa prin cele doua noduri amintite.

Sunt necesare astfel investitii in alte conducte. Problema este ca aceste investitii, pentru care exista deja planuri, trebuie orientate spre alte surse de livrare decat cele din Rusia. Asa a aparut ideea interconectarii cu sistemul vest-european si construirea unei magistrale Arad-Szeghed (Ungaria), in lungime de 100 km, din care 65 km pe teritoriul Romaniei.

Capacitatea proiectata a noii conducte, care trebuia sa devina operationala in 2004, este insa de 1,5-2 miliarde metri cubi/an. Insuficient, asa ca a aparut si ideea proiectului Nabucco, care isi propune sa transporte gaze naturale din regiunea Marii Caspice si din Orient catre vestul Europei, tranzitand Romania.

Constructia gazoductului ar urma sa inceapa insa abia in 2008 si sa fie finalizata in trei ani.

Incurcate sunt caile formarii pretului

Pretul pe care Romania il plateste Rusiei pentru gazele naturale importate este de 270 dolari/mia de metri cubi, unul dintre cele mai ridicate din Europa. Ministrul economiei, Codrut Seres, a declarat recent ca "vrem sa verificam de ce pentru Ucraina se vehiculeaza 230 dolari/mia de metri cubi cand, de fapt, ei vor plati 95 dolari/mia de metri cubi".

Numai ca nu este asa de simplu, avand in vedere ca negociatorii cu partea rusa nu sunt companii care apartin statului roman. S-a solicitat conducerii companiei Wintershall sa prezinte datele exacte privind costurile de transport al gazelor naturale din Rusia spre Romania.

Nu este nici o problema, explicatii se pot da. Asa s-a intamplat si cu OMV atunci cand i s-a solicitat sa argumenteze majorarea brusca a preturilor la titei.

Au lamurit oare austriecii pe cineva? De ce ar face-o acum nemtii? Factura perceputa Romaniei in luna decembrie a fost de 254 dolari/mia de metri cubi, pretul mediu platit in cursul anului trecut fiind de 235 dolari/mia de metri cubi.