Dupa majorarea de 17%, de la inceputul anului, pretul gazelor naturale va face un nou salt incepand cu trimestrul doi. Desi se vehiculeaza o crestere de circa 7%, cifra definitiva nu a fost inca stabilita.
Conform unei programari facute de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), in aprilie pretul gazelor din productia interna ar trebui sa ajunga la 375 RON/1.000 metri cubi, fata de 320 RON/1.000 mc in prezent. Urmeaza un nou salt in iulie, la 395 RON si, probabil, inca unul in octombrie, pana la 460 RON/1.000 mc.
Masura nu ar trebui sa surprinda, dat fiind ca pretul gazelor naturale din productia interna trebuie sa se apropie, pana in anul 2007, de nivelul celor din import.
Socurile pe care le va induce o noua majorare a tarifelor la gazele naturale vor fi asumate si de data asta de catre consumatorii industriali si populatie, alertati din vreme despre ce-i asteapta pana in momentul integrarii. Cu alte cuvinte, cine vrea sa inteleaga, bine; cine nu, nu.
Dupa majorarea tarifelor cu 42% in 2005, urmeaza o majorare prognozata de circa 32% in 2006 si o alta majorare, in 2007, care va inchide cercul si va plasa aceste preturi la nivelul costurilor medii pentru gazele din import.
Calendarul acestor cresteri succesive prevede o ajustare trimestriala a preturilor la gazele naturale din productia interna, pana la realizarea unui echilibru cu pretul gazelor de pe piata Uniunii Europene.
Daca din momentul aderarii la UE, statul roman nu va mai putea controla preturile din productia interna, in schimb acum are de rezolvat problemele de natura sociala ce izvorasc din aceste majorari. Cat priveste categoria consumatorilor industriali, nici acestia nu vor avea prea multa libertate de miscare. Ori reduc consumul si isi eficientizeaza activitatea, ori pun lacatul.
Speranta ca dupa aderare vom avea o piata a gazelor libera si concurentiala, iar agentii economici isi vor putea contracta cantitatile de gaze necesare de pe o piata functionabila la cei mai buni parametri nu rezolva in niciun caz problemele. Dincolo de efectele negative ale cresterii preturilor la gaze, sa nu uitam ca si de aici cineva castiga. Despre acest aspect nu s-a spus prea mare lucru pana acum.
Buzduganul a fost aruncat
Inainte ca directorul Directiei de preturi si tarife din cadrul ANRGN, Gabriel Sarbu, sa anunte o posibila crestere a tarifelor cu 7%, incepand cu luna aprilie, reprezentantii Distrigaz Nord, una dintre cele doua mari companii de distributie de pe piata, s-au grabit sa anticipeze o majorare substantiala a valorii actuale, dupa aderarea Romaniei la UE.
„Pretul de achizitie va creste drastic, fiind posibila chiar o triplare a valorii actuale", a spus directorul general adjunct al Dis-trigaz Nord, Achim Saul.
La numai cateva zile dupa aceasta declaratie, directorul general al celeilalte mari companii de distributie, Distrigaz Sud, Bernard Arnaud, anunta ca in 2005 Distrigaz Sud a inregistrat o pierdere intre 0 si 1% din valoarea cifrei de afaceri. Asta dupa ce in 2004 compania inregistrase un beneficiu de 0,3-0,5% din cifra de afaceri, respectiv un profit net de 61,7 miliarde lei (ROL).
De unde aceasta diferenta, in conditiile in care pretul gazelor a crescut cu 42%?
Intre timp insa, Distrigaz Sud a fost privatizata. Ca si Distrigaz Nord, de altfel, care urmeaza sa-si anunte rezultatele pentru 2005. Pentru anul 2004, profitul net al acestei companii a fost de 373,9 miliarde lei.
Desigur, trecand peste „problemele" postprivatizare ale celor doua distributii si peste faptul ca pe site-ul Ministerului Finantelor ele nu figureaza cu bilanturile anuale, marii castigatori par sa ramana totusi cele doua companii de productie din Romania, respectiv Romgaz si Petrom, si, nu in ultimul rand, statul. Acesta din urma ia cu o mana, dar s-ar putea sa dea cu doua.
Cat mai aproape de gazul rusesc
Consumul de gaze naturale din Romania se situeaza undeva la 17-18 miliarde mc pe an. Din acest consum, circa 60% este asigurat de gazul din productia interna, iar diferenta este acoperita de gazele importate din Rusia. Asadar, Romania produce in jur de 12 miliarde mc pe an.
In 2004, pretul gazelor din productia interna era de 60 dolari/1.000 mc, in 2005 a ajuns la 85 dolari/1.000 mc, iar in prezent la 110 dolari/ 1.000 mc, ceea ce inseamna aproape o dublare in doar doi ani. Ce va urma va fi insa mult mai spectaculos.
Astfel, conform estimarilor, pretul gazelor naturale din productia interna ar putea sa creasca, pana la sfarsitul acestui an, la 145 dolari/1.000 mc, apoi la 200 dolari si, in final, sa ajunga aproape de pretul de import, care este acum de 282 dolari/1.000 mc. Iata ca afirmatiile celor de la Distrigaz nu sunt lipsite de logica.
In paralel cu aceste majorari spectaculoase, veniturile companiilor din domeniu cresc si ele, in conditiile in care costurile raman relativ constante sau chiar se pot reduce datorita cresterii productivitatii si indicatorilor de eficienta.
Petrom a anuntat deja, pentru anul trecut, un profit de circa o jumatate de miliard de euro, o parte importanta a acestuia provenind din exploatarea zacamintelor proprii de gaze. Romgaz a realizat, pe primele zece luni ale anului trecut, un profit de circa 6,000 miliarde ROL, dublu fata de anul precedent, evident, tot din majorarea tarifelor la gaze. Problema este ce se intampla cu acest profit.
