In lanturi, la Gherla

de Ciprian Dragos     Gazeta de Maramures
Joi, 18 martie 2004, 0:00

Peste doi ani, va implini 70 de ani. Este presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Baia Mare si una dintre numeroasele victime ale Terorii Rosii. A fost inchis timp de sase ani, plimbat prin cele mai severe inchisori din tara, dar a supravietuit unui sistem care i-a inscenat un complot impotriva statului.

Regimul diabolic promovat de comunisti a incercat dezumanizarea si infrangerea oricarei urme de demnitate. “Cine nu-i cu noi, e impotriva noastra!” a devenit sloganul securistilor care s-au impus prin Teroarea Rosie. Desi a trecut o jumatate de veac, amintirile amarelor suferinte sunt inca vii in memoria lui Silviu Dragomir.

”Tot necazul a inceput in 1952, cand, impreuna cu sora mea, am fost dat afara de la scoala. Motivul: eram fiu de preot, adica de chiabur, cum se spunea. In aceeasi perioada, tatal meu a fost inchis. Pentru ca eram marginalizati, toti copiii am trecut pe numele mamei. Asa ne-am continuat scoala, pe care am terminat-o in ‘54, dupa care am lucrat ca tehnician miner la EM Nistru.

In 6 august ‘58, am fost arestat. Eram acasa (pe strada Horia, din Baia Mare), cand am auzit pe cineva batand in geam. Un tip pe bicicleta mi-a zis ca sunt chemat la Securitate, pe fosta Scanteii, sa dau o declaratie. Stiindu-ma curat, am mers. De la poarta m-au trimis intr-un birou de ancheta, la parter.

Era o camera obisnuita, cu o masa tipica de lemn, pe care trebuia sa tii mainile la vedere. Imediat a aparut si anchetatorul. Era tipul cu bicicleta, locotenentul major Nicolae Arghira, cu o cicatrice pe partea stanga a fetei. Azi locuieste pe Bulevardul Bucuresti, nr. 14.

“Inimile negre”

Ancheta a inceput cu tot felul de prostii, cum ar fi: ascultarea postului de radio ; vorbirea impotriva guvernului si a partidului comunist; pastrarea de materiale interzise. Cel care ma turnase era Teodor Darvai. Nu l-am cunoscut niciodata, dar era prieten cu un amic de-al meu. Am negat tot. Apoi a venit (inima neagra, in limba turca - apelativ dat gardienilor si tortionarilor, n.red.

), mi-a pus ochelari de tabla pe ochi si m-a aruncat intr-o celula. Era o camera cu doua paturi din beton, o saltea si o masa din beton pe care statea o cana rosie. A doua zi a inceput ancheta, care a durat trei luni. La ancheta a venit intr-o zi maiorul Dascalu (Deutsch, n.red.). S-a uitat la anchetator si l-a intrebat: (pentru ca nu recunosteam nimic).

Mi-au tras o bataie zdravana, am lesinat si m-am trezit in celula. A fost una dintre multele batai pe care le-am incasat la ancheta. In 24 octombrie am fost confruntat cu turnatorul Darvai, care a zis ca ma cheama Ticu (nume pe care anchetatorul l-a luat ca fiind cel de conspirator).

In final, Darvai a afirmat ca am constituit o organizatie contrarevolutionara impreuna cu Ioan Filip si Simion Pop (decedat). La una dintre sedinte as fi propus sa procuram armament prin atacarea militienilor pe strada, iar la o alta, as fi zis ca am un prieten in armata si ca imi iau angajamentul sa recrutez, prin el, cadre militare pentru organizatie. Concluzia: pregateam o .

Cu aceasta acuzatie am fost judecat de Tribunalul Militar Cluj, Regiunea a III-a, la Satu Mare. Presedintele a fost Finichi Paul – locotenent colonel de justitie, iar procuror militar Ioan Onutiu (din Baia Mare). Ultimul a cerut sa primesc pedeapsa capitala, pe motiv ca eram fiu de preot si exploatator. In final, mi-au dat 20 de ani munca silnica.

In inchisoare

In inchisoarea din Satu Mare am stat trei luni. In februarie ‘59 am fost dus in lanturi la Gherla, iar in toamna m-au trimis la Colonia Salcia, in Balta Mare a Brailei, la munca fortata. Timp de patru ani (‘59-’63), m-am perindat pe la coloniile Deltei: Periprava, Grind, Sistofca. Lucram la dig, carand pamant cu roaba, de dimineata pana seara. Norma era de 3,2 mc pamant.

Daca nu o faceam (si nu aveam cum s-o facem, pentru ca era imposibil, asa neodihniti si infometati) ne bateau toata noaptea. Locuiam in baraci sau in saivane de oi. Noaptea, la ora doua, suna alarma. Ne scoteau pe platou, la pielea goala, pentru perchezitie, in bataie de joc. Ce sa gaseasca la niste obositi ca noi? Era doar un mijloc de teroare si un prilej in plus sa ne bata.

In ‘63 m-am imbolnavit (am avut un puseu reumatic). M-au dus la Penitenciarul Galati (pentru doua luni) si apoi la Jilava, unde am stat pana in ‘64, cand am fost eliberat, o data cu gratierea din acel an. Regimul era foarte sever, dar macar am fost scutiti de vant si ploi, fiind o inchisoare subterana. De la ora 5 dimineata trebuia sa stai in picioare pana la 10 seara, in zona vizetei.

Nu te puteai aseza decat cand mancai. Daca vorbeai trebuia sa o faci in soapta, altfel te lua la bataie. Comunicam prin perete cu cana sau semnalul morse. Daca te prindeau trimitand mesaje in alte celule, la ”Neagra” cu tine. Iarna inghetam de frig, iar vara eram plini de bube, de la caldura.

Rafinament in zeghe

In inchisorile prin care am trecut, m-am intalnit cu diferite personalitati ale vremii si cu oameni de valoare. La Gherla am stat de vorba cu Radu Radoveanu (care facuse parte din Consiliul de Coroana), Stefan Eftimie (comandor de curse lungi).

Tot la Gherla i-am cunoscut pe istoricul Paleologu, medicul Miltiade Ionescu si pe Vladimir Penescu (fiul fostului ministru de externe din vremea lui Antonescu), iar la Jilava pe Raul Volcinschi (profesor universitar; a facut o organizatie secreta) si pe Ioan Iuga (conferentiar doctor, la Cluj). Seara, ei povesteau, iar noi ii ascultam atenti.

Cei ce voiau puteau invata diferite materii si chiar limbi straine. Eu am invatat franceza. Odata, la Jilava, eram 12 intr-o celula de 6 persoane (impreuna cu profesorul Volcinschi, care preda franceza). Intr-o duminica aveam sapunul scris cu cateva cuvinte. Borca (un turnator) l-a chemat pe si i-a spus ca eu scriu pe sapun. ”Iti aratam noi cum se invata franceza!”, mi-a zis paznicul.

Cred ca daca era in alta zi, ma omora. Am stat 14 zile in lanturi.” Dupa sase ani de penitenta, Silviu Dragomir a fost eliberat si a venit in Baia Mare. S-a angajat la EM Nistru, in ‘68. Apoi a urmat cursurile Facultatii de stomatologie din Iasi si Cluj. In prezent, locuieste in Baia Mare, unde are un cabinet stomatologic.

In acelasi timp, este presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, filiala Baia Mare.

Spaima carcerelor

”Neagra era o celula fara ferestre, ingusta si lipsita de mobilier. Dimineata, “caraleul” arunca doua galeti de apa pe ciment, ca sa nu te poti intinde. La amiaza, primeai o jumatate de litru de apa calda cu sare si inca doua galeti de apa pe jos (intre timp se uscase). Seara, primeai doua scanduri si o patura, pe post de pat.

Din trei in trei zile ti se aducea meniul de penitenciar. Adica terci.”




















124 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version