Cultura de Vale - La Petrila, Poezia a fost pusa la zid

de Ilie Pintea     Gazeta de Hunedoara
Miercuri, 10 august 2005, 0:00

Poate va aduceti aminte ca locuiesc in Petrila, orasul ala de doi bani, unde timpul curge la fel in fiecare zi si berea e din ce in ce mai proasta. Orasul asta are nenumarate fete, pe potriva celor care il descopera. Uite, de la mine de pe balcon, bunaoara, vad un morman de gunoaie (semn de bunastare), iar de pe geamul sufrageriei imi zambeste padurea.



Petrila mai poate fi linistita ca o catedrala, atunci cand nu se aud manelele, urat mirositoare ca un hardau, atunci cand da caldura, ori ca un viitor oras european, cu gaze si asfalt nou, atunci cand se apropie alegerile.



Locuitorii Petrilei sunt, ca peste tot, de toate felurile: si buni, si rai, si mediocri si geniali, ca doar si aici e loc pentru toata lumea.



Pentru multi, Petrila se confunda cu anii nebuni ai inceputurilor sindicale, cand aici era tara lui Cozma, in timp ce altii vad Petrila cu ochii lui Ion Desideriu Sirbu, devenit, din scriitor ascuns in mina de comunisti, un produs cultural de lux, citat cu grabire de orice ins cu oarece spoiala de intelectual.



Si mai e Petrila si locul de bastina al oamenilor rai, aia despre care ati citit de curand la GAZETA, ca au facut pomana pentru un festival mort de-un an, niste nebuni care s-au incapatanat sa vada moleseala orasului ca pe oportunitatea de a face ceva, si nu ca pe o iremediabila condamnare la prostie si somn.



Tatal festivalului, nebunul care si-a facut scena in curte, tampitul care si-a cheltuit banii pe cantareti, poeti, graficieni si dracu' mai stie ce, e artistul Ion Barbu, care a devenit, din nou, inamicul public numarul unu, pentru vina de a fi indraznit sa comita un nou delict de cultura.



Poeme pe pereti



Insotit de un veritabil comando, ramas nedezvaluit pana astazi, Ion Barbu a reusit ca, in doua nopti, sa inscriptioneze pe peretii mai multor cladiri din oras, precum si in locuri publice, peste 70 de citate din poeti romani contemporani. "Fara ca nimeni sa o vada, poezia a coborat in strada", zicea Ileana Malancioiu de pe zidurile unei statii de autobuz, si pe cuvant ca asa s-a intamplat.



Antologia asta literara imobiliara, initiata de Ion Barbu (care a mai scos o antologie a bumbacului, adica a facut tricouri cu poezii), a prins orasul ca o panza de paianjen, de la tunel pana la cap de linie, punand petrilenii in fata unor ziceri care mai de care, semnate de tot felul de ciudati, cum ar fi Cezar Ivanescu, Petre Stoica, Mircea Cartarescu sau Constanta Buzea.



Toata chestia asta are si o explicatie, pe care ne-a dezvaluit-o chiar autorul: "Daca exista sintagma ca poetii sunt izgoniti din cetate, am considerat necesar sa ii primim aici, in Petrila. Am spus sa ii primim pentru ca eu cred ca orasul acesta este si orasul meu, nu este doar un oras al autoritatilor locale, sau un oras al politiei, sau al unor indivizi total imuni la cultura.



Am impresia ca Valea Jiului are nevoie de poezie, cu atat mai mult cu cat rezervele de carbune sunt pe sfarsite si trebuiesc inlocuite cu ceva. Eu am considerat ca poezia este filonul care ar readuce Valea Jiului pe linia de plutire", a declarat Ion Barbu.



Cum orice minune tine trei zile, nici grafitti-urile poetice nu au rezistat mai mult, fiind rase cu bidineaua, la nici 48 de ore de la aparitie. Asa se face ca numele atator poeti cu greutate au fost ingropate in var, de parca poezia ar fi o boala, ale carei urme trebuiesc musai lichidate si dezinfectate.



Cei care vor sa ucida poemele, sa bage proza la bulau si sa castreze eseurile au fost alimentati, daca nu chiar stimulati, de reactiile vehemente ale unui cotidian local, care a relatat pe larg evenimentul, somand autoritatile locale sa isi faca datoria si sa-i pedeapseasca exemplar pe vinovati.



Mai mult decat atat, prezumtivii infractori erau facuti ba satanisti, ba fanatici ori dezaxati, toate astea in numele interesului public, de parca sa scrii o poezie, chiar si pe peretii care nu-ti apartin, e o crima impotriva umanitatii, care trebuie pedepsita fara crutare. Drept pentru care...



Ion Barbu a fost anchetat la Politie



Facuti in toate felurile de semnatarul articolului cu pricina, politistii petrileni s-au pus pe treaba, asa ca n-a fost greu sa dea de vinovat, dupa o istorie pe care o veti citi mai pe larg altadata.



Daca e sa facem bancuri, era de asteptat ca oamenii legii sa-i urmareasca pe numitii Ivanescu Cezar, Malancioiu Ileana sau Blaga Lucian (ba nu, ca asta e mort, saracu'), insa comandantul politiei Petrila, care se vede treaba ca n-a citit numai Codul Penal, a tratat cultura cu avertisment, de data asta, ca sa se invete minte si sa nu mai polueze peretii cu aiureli.



Evident, Ion Barbu si-a recunoscut vina, ba chiar a declarat ca va plati amenda prevazuta de lege, insa politaiul milos l-a trimis acasa cu avertismentul in buzunar. Prea putin, au zis cei care spun un nu hotarat poeziei si poetilor si care ar fi vrut ca autoritatile locale sa dea un exemplu cu nemernicii care-au avut curajul de a indrazni sa cuteze la asa ceva.



Alte reactii n-am apucat, din motive de bidinea, albul de var asternandu-se fara mila pe peretii intinati cu negrul de fum al poeziei. Cum insa facultatea ne-a invatat sa scriem nu atat frumos, cat mai ales corect, am consemnat o suma de pareri care reflecta puncte de vedere diferite, si care suna cam asa:



Ilie Paducel, primarul orasului Petrila: "Eu consider ca domnul Barbu, ca om de cultura ce este, cu pregatire, ca petrilean, ca fost membru in consiliul local, daca a avut de gand asa ceva trebuia ne aduca si noua la cunostinta primarului, a consiliului, a serviciului de urbanism, nu sa ne nesocoteasca asa si sa isi manifeste astfel supararea.



Am discutat duminica dupa-amiaza cu foarte multi cetateni si toti au dezapreciat aceasta actiune, zicand ca nu trebuia sa faca asa ceva. E drept ca aceste inscrisuri nu au caracter rasist, politic sau mai stiu eu ce, dar unele au ceva tendentios. De exemplu Oras de rezerva, sau Atentie maine rau, ca pe astea doua le-am retinut.



Repet, il stiu pe domnul Barbu de o valoare deosebit de mare si zic ca trebuia sa ne consultam, pentru ca ar fi gasit intelegere si cu siguranta gaseam calea de mijloc. Ori n-a stiut ce fac colaboratorii dansului, ori daca dansul a dat ordin, trebuia totusi sa ne consulte, ca deocamdata noi suntem alesii oamenilor, nu e oras pustiu aici".



Marian Boboc, poet, membru al Uniunii Scriitorilor: "Ce-a facut Ion Barbu e un lucru important, un act de avangarda si un prim pas in culturalizarea Petrilei, fie si cu forta. Desigur, ca orice act de avangarda, nici acesta nu e bine primit de contemporani, insa va ramane cu siguranta intr-o istorie a avangardei, daca o va scrie cineva si va fi apreciat cum se cuvine de posteritate.



Ar mai fi de adaugat ca gesturile de avangarda nu pot fi percepute si din cauza nivelului de cultura al celui care le recepteaza".



Ioan Dan Balan, poet din Petrila: face ochii mari cand ii zic despre ce-i vorba si baga: "Ion Barbu a facut asa ceva?! Inseamna ori ca era beat rau, ori ca a innebunit!".



Mircea Andras, langa Balan, tot poet, tot din Petrila: "Mie imi plac lucrurile SF. Daca a luat numai avertisment, m-apuc si scriu si eu!".



Ion Pascal Vlad, poet: "Poezia e pe ziduri? Inseamna ca e pe metereze, deci e sus, deci e foarte bine, domnule!".



Ce mi s-a parut mie foarte misto in toata povestea asta a fost ca atat cei care au scris virulent despre poeziile insirate pe ziduri, cat si cei care s-au grabit sa le varuiasca nu s-au deranjat, dar absolut deloc, de zecile de inscriptii mai putin lirice care impanzesc orasul.



Drept dovada, iata un frumos vers dintr-un suporter anonim (vezi foto), care ureaza din inima echipei Dinamo o muie - si pe asta chiar ca n-a scris-o Barbu. Pe langa asta, mai gasiti in Petrila tot felul de I love you, de Fuck you, de Inter Petrila ori alte chestii la fel de intelectuale, pentru care iti trebuie lecturi serioase in fata blocului.



Altfel de reactii



Cu ocazia abominabilei fapte comise de Barbu Ion, acest infractor de drept comun care ar trebui inchis in casa, ca sa isi mazgaleasca singur peretii bucatariei cu versuri (ba nu, ca asta a facut deja, dar gasim alta pedeapsa), despre Petrila s-a scris si vorbit in presa centrala si altfel decat in termeni precum ortaci, mineriade, infractionalitate juvenila, sinucidere sau poluare.



Multi dintre autorii versurilor zgaite pe zidurile cenusii ale orasului au putut sa vada antologia cu termen redus de valabilitate executata de Barbu la festivalul "Zile si nopti de literatura", desfasurat in Mangalia la sfarsitul saptamanii trecute, si le-au placut pozele, si au zis ca au facut un lucru bun, apoi s-au odihnit si a fost dimineata.



Peretii Petrilei, inainte si dupa trecerea poeziei prin oras, vor face obiectul si subiectul unei carti care va aparea in curand la o prestigioasa editura, tot intru pomenirea orasului.



Pentru vina de a fi vrut cu tot dinadinsul sa trezeasca Petrila din lungul somn al mediocritatii, pentru nesimtirea cu care a indraznit sa dea cultura cu forta celor ce par sa fie iremediabil alergici la poezie, de parca le-ar iesi bube pentru fiecare vers citit, pentru inconstienta cu care da cu capul de toate zidurile indiferentei alor sai, Ion Barbu isi merita soarta si domiciliul fortat din



Petrila, strada 1 iunie, unde n-are decat sa stea si de-aici incolo, cu un masochism pe care nu il justifica nimic.



Nici nu mai conteaza zecile de premii primite in tara si aiurea, cartile publicate, forurile din care face parte sau proiectele culturale inedite pe care le-a pus in practica, atata timp cat insista, cu rautate, sa le bage in cap vecinilor, concetatenilor sau lui Ilie Paducel ca Petrila e capabila si de alta identitate.



Pentru ca naiv trebuie sa fii ca sa-ti imaginezi un oras intreg mergand in varful picioarelor intre niste pereti deveniti ad-hoc un urias muzeu al literaturii, asa cum mi-a trecut mie prin cap in dimineata aia in care poezia a inflorit pe ziduri ca mucegaiul si igrasia.



Acum, ca totul a revenit la normal si suntem iarasi mediocri (si mai mult decat atat), parca mi-e greata de orasul asta in care locuiesc, si care se rusineaza de poezie mai ceva ca o virgina pudibonda in fata unui penis decalotat. De-aia ma gandesc sa-mi fac o casa in Petrosani, pe care sa scriu, cu litere mari, ce-a scris Constantin Hrehor: "Am zis: nimic nu poate face aici poesia".























491 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri